luni, 14 aprilie 2008

Rugaciunea lui Assissi

Unul dintre lucrurile pe care le-as schimba chiar maine daca as putea, este imaginea fetelor oamenilor din jur (si implicit a sufletului lor, caci sunt legate printr-un cordon ombilical, dar asta este deja o alta poveste). Imi place sa vad in jurul meu fete vesele, fete linistite, fete senine, fete multumite, fete frumoase. Din pacate realitatea este tocmai pe dos, altfel probabil nici n-as fi vorbit despre asta. Un studiu arata acum ceva timp ca suntem cel mai nemultumit popor din lume. Si asta se citeste pe fetele oamenilor. Suntem irascibili, nervosi, nemultumiti, aspri, tristi in mare parte a timpului.
In cercul meu de prieteni am observat ca multe suparari sunt cauzate de pricini ce nu tin putinta noastra de a le schimba. Unele mai serioase, altele mai putin serioase…dar toate afectandu-ne. Poate putin. Putin una… putin alta… Stranse ca niste pioneze pe panza intinsa a zilei ne fac viata ca un pat de fachir. Am incercat sa-i conving pe cei apropiati ca nu ar trebui sa ne afecteze lucrurile pe care nu le putem controla. Nu putem sa ne macinam nervii din cauze ce nu depind de puterile noastre, de capacitatea noastra de a le schimba. Nu ne putem supara ca dupa toamna vine iarna, ca ploua in ziua in care voiam sa purtam pantofii cei noi, ca apa marii este rece de 1 Mai…
Pe de alta parte sunt aspecte asupra carora putem interveni. Si ne putem face viata mai buna si mai frumoasa. Din nefericire nici aici nu stam prea bine. Nu avem intotdeauna efervescenta interioara, rabdarea, intelepciunea, de a le cauta si a le ajusta dupa nevoile noastre.
Recunosc ca o perioada am fost multumit de observatiile mele despre lume si viata. Nu stiu daca sfaturile mele au folosit la ceva. Si… trebuie sa recunosc ca nici eu insumi nu am reusit sa tin cont de ele asa cum as fi dorit. Dar cum spuneam, am fost multumit de observatiile mele pana cand…. Pana cand in dreptul biroului unei colege, am vazut lipita pe zid o foaie format A4 pe care scria:
“Da-mi Doamne puterea sa accept ceea ce nu pot schimba, da-mi curajul sa lupt cu ceea ce pot schimba si da-mi intelepciunea de a le deosebi pe una de cealalta. Francisc de Assissi 1182-1226”. Scurt si concis…
Hmmm… Iata ca cineva s-a gandit la asta inaintea mea. Si ati vazut cand?! Pe la 1200! Dar cat de actuale sunt vorbele lui Assissi.

4 comentarii:

Nora spunea...

usor ii era lui sa spuna cuuvinte intelepte

mosu spunea...

Bine ai venit Nora. Cui ii era usor? Lui Assissi?! Da, cred ca ii era mai aproape decat noua. Avea mai mult timp sa filozofeze si mai putine griji pamantene. Totusi cred ca incoltirea intelepciunii nu tine nici de perioada istorica, nici de obiectul muncii, ci de mai mult felul in care reusesti sa iesi din tine, sa te ridici deasupra lucrurilor si sa simti realitatea nuda. Tu de ce spui ca lui ii era mai usor?!

MrRight_ spunea...

Cat de frumos...
Multumesc.
Am gasit din intamplare blogul tau.
Sincer, stiam de aceasta zicala a lui Assissi, insa nu mi-am pus cu adevarat problema...
... pana cand am constatat ca in fiecare zi ma lupt cu TOTI mitocanii din trafic, astfel incat in mintea mea socotesc ca in felul asta o sa contribui neaparat la civilizarea lor.
Visam, bineinteles, ca sunt factorul coagulant al unei coalitii mondiale care o sa schimbe lumea.
Constat ca lumea e la fel. Ba chiar mai rea pe zi ce trece.
Incat nu-mi ramane decat sa repet, ca o incantatie, spusele lui Assissi: "Da-mi, Doamne, puterea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba...".
Dar maine dimineata ma voi trezi cu aceeasi indaratnicie crezand ca ASTAZI va vi ziua in care voi gasi sprijinul "acela" pentru a schimba lumea...

mosu spunea...

CelDrept, bine ai venit pe bloguluimosu
imi plac cuvintele tale
din pacate de la momentul in care Assissi a spus cuvintele acelea, lucrurile s-au mai schimbat; in rau; sunt din ce in ce mai multe cele ce nu se pot schimba si din ce in ce mai greu de schimbat cele care o permit…..
dar aceasta indaratnicie despre care vorbesti e musai sa ramana acolo, in noi……