marți, 27 mai 2008

Ehhhh….. primavara….

Acum vreo douǎ luni în casa pǎrǎsitǎ de sub streaşinǎ şi-au fǎcut apariţia doi locatari noi. Au reparat ce mai era de reparat, au scuturat, au dereticat, şi-au cǎrat aşternuturi noi… Ce mai… au muncit pe rupte douǎ, trei sǎptǎmâni, dar a ieşit frumos. Condiţii mai mult decât civilizate de… cuibǎrit. Şi n-a trecut mult timp şi am vǎzut-o pe ea aşezatǎ frumos la casa ei aşteptând ce aşteaptǎ toate mǎmicile cu nerǎbdare şi teamǎ. Şi au sosit! Cinci. Cam urâţi, cam ciufuliţi, cu o gurǎ maaaare cât o minge şi extrem de gǎlǎgioşi. N-am vǎzut doi pǎrinţi mai harnici şi mai responsabili. Toatǎ ziua, de când se lumina pânǎ seara la asfinţit, în sus şi în jos, în sus şi în jos, mereu cu ceva bun pentru ǎia mici. Ăia mici care în mai puţin de trei sǎptǎmâni cred, nu mai aveau loc în casǎ. Au devenit niste puşti simpatici, cu aripi mici, cu un cap rotund şi ochi vioi, cu un smoc ciufulit în loc de coadǎ şi cu o atitudine mult mai… maturǎ. Ciocul a revenit la dimensiuni standard, iar ţipetele disperate s-au transformat în ciripit. Azi dimineaţǎ la micul dejun am observat cǎ atunci când unul din pǎrinţi a venit cu binecunoscuta gâzǎ în cioc nu s-au mai deschis decât patru pliscuri în loc de cinci. Bineînţeles cǎ a existat un norocos care a închis repede pliscul cu ceva înǎuntru, ceilalţi aşteptând tura urmǎtoare… Dar m-a mirat lipsa celui de-al cincilea. Mǎ gândeam cǎ o fi cǎzut din cuib şi l-a mâncat pisica sau cǎ l-au strivit ceilalţi când se aruncau dupa gâzele aduse în cioc de maicǎ-sa. Mirarea n-a durat prea mult, pentru cǎ pe la amiazǎ, uitându-mǎ pe fereastrǎ, vǎz cǎ pasǎrea vine la cuib ca de obicei cu musculiţa de rigoare dar în loc sǎ o depunǎ se întoarce. Apoi se aşeazǎ pe balustradǎ şi cautǎ din ochi. Apoi iar se duce la cuib şi iar se întoarce. Iar musculiţa tot în cioc. Opaaaa…, îmi zic, e ceva grav. Or fi venit vechii locatari, rândunelele şi i-au dat afarǎ…. Sau cine ştie, i-a evacuat primǎria cǎ nu şi-au plǎtit taxele şi impozitele. Şi ies sǎ vǎd. Când colo, nici una, nici cealaltǎ…. Cei patru zglobii fǎceau primii paşi chiar în dreptul uşii mele. Dau sǎ mǎ apropiii…. şi “bzârrrrrrr” prichindeii o-ntind.

Ehhhh…. a mai trecut o primǎvarǎ…….

UPDATE 28 iunie 2008: In casa de sub streaşinǎ s-a mutat acum câteva sǎptǎmâni o pereche noua. Azi au apǎrut şi puii.



2 comentarii:

margot spunea...

Am vrut să spun ceva dar ... "bzârrrrr" mi s-au zburătăcit gândurile după ei ... :)

mosu spunea...

:) mi-aduc aminte si acum ce strangere de inima am avut cand am vazut ca pasarea se intoarce cu gaza in cioc si sta pe balustrada cautandu-si din ochi puii...
cand colo ei se imprastiasera pe jos ca niste mingi de ping-pong rostoglite de vant...