joi, 12 iunie 2008

Despre arme si razboaie

Armele, ca de altfel tot ceea ce ne înconjoarǎ, sunt într-un progres permanent, într-o mişcare continuǎ. Unele mor, altele se nasc. Citeam deunǎzi cǎ s-a ajuns la nivel mondial la o înţelegere (neagreatǎ însǎ de China, Rusia, SUA, India, Pakistan şi Israel) privind interzicerea bombelor cu fragmentare. Mai acum câţiva ani s-a parafat o altǎ înţelegere memorabilǎ privind interzicerea minelor antipersonal, eveniment strâns legat de numele Prinţesei Diana care s-a implicat personal, cu mult suflet, în aceastǎ luptǎ. În schimb apar mereu arme noi, în special aşa numitele “arme curate”, care sunt în mare parte arme chimice şi biologice. Aceste arme nu mai sfârtecǎ trupul inamicului, ci îl anihileazǎ ca forţǎ de luptǎ. Este vorba, de exemplu, de gaze iritant-lacrimogene, substanţe calmante, substanţe malodorante şi altele. Am auzit la un moment dat, nu ştiu dacǎ cu titlu de glumǎ sau era treabǎ serioasǎ, cǎ cineva s-a gândit chiar la o armǎ chimicǎ (sau biologicǎ…?!) ce îi face pe soldaţi sǎ o şteargǎ cu nǎdragii în vine spre cel mai apropiat loc cu o oarecare intimitate şi îi pironeşte peste gropiţa cu pricina o bunǎ perioadǎ de timp. Dacǎ ar fi dupa mine singura armǎ acceptatǎ ar fi cea cu gaz ilariant. Poc o bombiţǎ şi toţi soldaţii îşi lasǎ armele şi se pun pe râs pânǎ le plesnesc maxilarele şi burţile. Cum sǎ mai ţii o armǎ în mânǎ în asemenea condiţii?!……..

2 comentarii:

margot spunea...

:)) Ce mulţi războinici voluntari ar fi ! Cine-ar mai sta să trudească ? Periculoasă armă ! :D

mosu spunea...

ar fi arma perfecta a viitorului margot; din pacate generalii nu prea au simtul umorului...