vineri, 13 iunie 2008

Despre frumos

Frumosul nu este ceea ce credeţi dumneavoastrǎ. Şi nici ceea ce spun dicţionarele. De exemplu DEX-ul spune cǎ “frumos = care place pentru armonia liniilor, mişcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică”. “A place”… “estetic”… subiectivism de jur împrejur. Atunci ce este frumosul? Frumosul este o medie a percepţiilor tuturor indivizilor dintr-un spaţiu dat, referitoare la valorea esteticǎ a unui obiect, a unei persoane, etc. Despre un tablou se poate spune cǎ este frumos nu dacǎ îmi place mie ci dacǎ place majoritǎţii. Ca şi în ştiinţele exacte, respectiv în fizicǎ, atunci când facem judecǎţi de valoare sau cântǎrim percepţii trebuie sǎ cunoaştem sistemul de referinţǎ la care ne raportǎm, spaţiul în care se învârt subiectele, mediul. Atunci când vorbim despre media pǎrerilor însǎ, va trebui sǎ luǎm în considerare doar persoanele care se manifestǎ, care ies în evidenţǎ, care dau din gurǎ, din mâini şi din picioare, care se pot contoriza, care conteazǎ. Un om care tace nu va fi niciodatǎ nici prost, nici deştept. El nu va putea fi inclus în nici o evaluare, pentru cǎ nu este contorizabil.

La fel şi cu bunul simţ. Bunul simţ nu este ceea cred eu cǎ înseamnǎ acesta sau imaginea mea despre felul în care cred cǎ ar trebui sǎ se manifeste. Bunul simţ este media pǎrerilor celor din jur, a celor din jur care se exprimǎ, referitoare la felul în care ar trebui sǎ se manifeste un individ într-o societate civilizatǎ. Şiiii… constat cu mare surprindere cǎ pǎrerea mea referitoare la bunul simţ este total distorsionatǎ faţǎ de ceea ce înseamnǎ azi bunul simţ. Sau mai bine zis, lipsa sa… Bunul simţ aşa cum îl ştiam eu şi cum încǎ îl mai simt, a fost în mod sistemtic ucis. Este o crimǎ abominabilǎ, situatǎ undeva între noaptea sfântului bartolomeu şi exterminarea în masǎ a evreilor. Cu prima se aseamǎnǎ prin ferocitatea, prin cruzimea cu care s-a înfǎptuit iar cu a doua prin amploarea pe care a luat-o, prin manifestarea în masǎ care o caracterizeazǎ.

Bunul simţ a fost ucis cu o sǎlbǎticie înfiorǎtoare. Crimele s-au desfǎşurat sub ochii noştrii, pretutindeni, în fiecare oraş, în fiecare casǎ, în fiecare familie. Nu a existat îndurare. Urmele acestor crime atârnǎ la fiecare colţ de stradǎ, picurǎ din fiecare balcon, se desirǎ pe fiecare trotuar, se rostogolesc peste noi din amfiteatre, din stadioane, din sǎli de spectacole, din restaurante şi ne îmbibǎ de un miros pǎtrunzǎtor de hoit veşmintele şi sufletele. Sunt parcǎ tot mai dese cazurile în care bunul simţ este înjunghiat în mijlocul strǎzii, la lumina zilei (în ziua de azi nu se mai feresc, o fac în vǎzul tuturor), în timp ce noi ne depǎrtǎm cu capul plecat în pǎmânt, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca şi cum n-am fi vǎzut nimic. Mai mult, bucǎţi de corp învelite în foi de ziar sau trimise electronic ne sunt livrate chiar acasǎ.

Nici o autoritate a statului nu ne poate ajuta. Cadavrele sunt transportate chiar cu maşinile poliţiei, sub parchetul primǎriilor corpurile rigide sunt înghesuite pe mai multe rânduri suprapuse, în timp ce la parchetul general, guvern şi în alte asemenea instituţii s-au construit sub nivelul beciului încǎperi speciale pentru ascunderea lor.

Într-o bunǎ zi o sǎ aflǎm cǎ bunul simţ este o specie dispǎrutǎ. De altfel nu mai e mult. Arealul acestor jivine mici şi delicate s-a restrâns în mod continuu. Orice încercare a unor organizaţii ale statului sau neguvernamentale, mai mult sau mai puţin culturale de a resuscita aceastǎ civilizaţie muribundǎ a eşuat lamentabil. Oazele sau rezervaţiile existente în zone din Ardeal, din Banat, din nordul Bucovinei, s-au autodistrus prin interferenţa populaţiilor sǎnǎtoase cu cele bolnave. Exemplare sǎnǎtoase dar îngrozite mai sǎlǎşuiesc doar în suflete singuratice şi triste, ascunse de ochii lumii.

Aaaaa…… o sǎ mǎ întrebaţi “dar despre frumos când mai vorbim?” cǎ ne apropiem de sfârşit şi frumosul era de fapt tema însemnǎrii de azi… Eiiii… uite cǎ n-o sǎ vorbim. Voiam sǎ vorbesc de fapt despre bunul simţ şi cum mai era o însemnare cu titlu asemǎnǎtor a trebuit sǎ vǎ duc oleacǎ cu vorba. Şi apoi frumosul….. Frumosul stǎ pitit îndǎrǎtul bunului simţ şi tremurǎ din toate mǎdularele…

2 comentarii:

margot spunea...

Moşule , eu cred că şi tu eşti frumos ! :)
Îmi place să le spun frumoşilor că-s frumoşi , când sunt ! :D Şi-o spun cu grabă , de parcă mi-ar fi teamă să nu se schimbe şi să n-apuce să ştie cum îi văd atunci .

mosu spunea...

ooo... stii cum e, barbatii trebuie sa fie oleaca mai frumosi decat dracul margot...!!!
si asta ar fi deja prea mult
dar tare mi-a placut cum ai spus "o spun cu grabă , de parcă mi-ar fi teamă să nu se schimbe şi să n-apuce să ştie cum îi văd" :)