duminică, 20 iulie 2008

Neam prost de viţǎ nouǎ

Constanţa, una din plajele înguste de cartier aflate de-a lungul ţǎrmului. E duminicǎ dimineaţa, lume multǎ. Într-unul din golfurile amenajate artificial pentru a calma valurile apare o şalupǎ. Nu mǎ pricep la şalupe dar o apreciez la cel puţin cinci sute de mii de euroi. Se opreşte la zece metri de mal unde apa nu are mai mult de un metru adâncime şi lasǎ ancora. În ea douǎ cupluri la vreo cincizeci de ani şi doi copii. Cel ce pare a fi şeful dǎ din mâini şi face ordine. Are aerul unui gestionar de aprozar recent privatizat: burtǎ mare, guşǎ, chip rotunjor, chelie lucioasǎ şi umedǎ. Îşi scot din paporniţǎ termosul cu cafea şi punga cu sandvişuri şi se pun pe mâncat aruncând înspre malul plin de nǎtǎfleţi perpelindu-se la soare pe cearşafuri ieftine de diftinǎ, priviri milostive. Câţiva copii, probabil insuficienţi, se învârt pe lângǎ barcǎ şi îi admirǎ motorul puternic. Ocupanţii nu îi bagǎ în seamǎ. Dupa vreo orǎ, convinşi cǎ tot boborul a avut timp sǎ ridice ochii de pe cearşaf şi sǎ-i vadǎ luând micul dejun pe puntea şalupei ancoratǎ în golful de sub blocuri, pornesc motorul şi o taie în larg.

2 comentarii:

madelin spunea...

Nu-i baga i seama. Asta e arma noastra! Ignora-i si treci mai departe!

mosu spunea...

Ooo… nu-i bai, am pielea tabacita. Sunt mos batran... Ma mai amuz si eu cand ma uit la ei ca intr-o diorama. Bat din cand in cand cu degetul in geamul care ne desparte sa vad daca misca. E adevarat ca uneori ma mai si enervez, mai ales cand vad ca se catara pe aia mai mici pentru a se ridica pe sticla transparenta si a ajunge sus. Sa iasa…