joi, 14 august 2008

Common sense

Majoritatea dicţionarelor traduc expresia “common sense” prin “bun simţ”, deşi mai corect ar fi cred “de bun simţ” care are altǎ nuanţǎ. Trebuie sǎ recunosc cǎ expresia englezeascǎ mi se pare mai sugestivǎ decât sinonimul românesc poate şi datoritǎ demonetizǎrii termenului “bun simţ” care este terfelit de ani buni în ultimul hal. Totuşi, mai apropiatǎ de realitate mi se pare traducerea “raţional”, gǎsitǎ într-unul din dicţionare.
Din punctul meu de vedere bunul simţ, capacitatea de a gândi raţional în orice situaţie, “common sense”-ul, este cea mai mare bogǎţie a lumii, piatra de temelie a oricǎrei construcţii, un fel de piatrǎ filozofalǎ capabilǎ sǎ transforme ţǎrâna în aur, obscurul în valoare. Orice turn, indiferent cât de înalt, trebuie sǎ aibǎ în structura sa, în coloana sa vertebralǎ raţiunea, altfel va ieşi strâmb şi hidos.
E greu de explicat ce înseamnǎ common sense, tocmai pentru cǎ prin aceastǎ sintagmǎ se înţelege totul şi nimic. Totul, pentru cǎ tot ceea ce facem ar trebui sǎ poarte amprenta raţionalului, fie şi numai pentru cǎ suntem oameni. Raţiune = facultatea omului de a cunoaşte, de a gândi logic, de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor / treapta a doua a cunoaşterii, caracterizată prin faptul că operează cu noţiuni, judecăţi şi raţionamente (sursa: DEX). Şi nimic, pentru cǎ acest common sense nu are formǎ, nu are miros, nu are culoare. Nu îl poţi zǎri, nu îl poţi pipǎi şi chiar dacǎ ai putea ar fi probabil mai mic şi mai negru decât un purice. Şi totuşi el este la baza tuturor lucrurilor durabile, e un fel de ADN pe baza cǎruia se poate construi orice structurǎ.
Exemple sau mai degrabǎ contraexemple flagrante a ceea ce înseamnǎ lipsa raţiunii, a logicii apar la tot pasul în viaţa nostrǎ de zi cu zi.
Nu mai devreme decât ieri, la unul din jurnalele radio, am auzit cǎ în nu-ştiu-ce localitate autoritǎţile au intervenit pentru a elibera un teren pe care se instalaserǎ ilegal mai multe familii de ţigani. Bineînţeles cǎ a ieşit cu tam-tam mare. Scandal, poliţie, urlete, jandarmi, tot tacâmul… Dar buldozerele au fost mai puternice decât ţipetele pirandelor şi orǎcǎitul puradeilor iar locuin
ţele temporare au fost rase şi terenul nivelat. Ţiganii au plecat iar autoritǎţile şi-au frecat palmele mulţumite şi au bifat încǎ o acţiune reuşitǎ.
Nimeni nu s-a gândit însǎ ce o sǎ se întâmple dupǎ asta. Ce ar putea face nişte oameni care nu au locuinţe, care nu au nici venituri pentru a-şi asigura o locuinţǎ şi care duc de fel o viaţǎ nomadǎ. Ia sǎ vedem, ghiciti? Eram sigur cǎ o sǎ ghiciţi. Da. O sǎ meargǎ în altǎ localitate, o sǎ se aşeze la marginea ei, o sǎ-şi ridice alte locuinţe din lemne şi cartoane şi o sǎ locuiascǎ acolo pânǎ când alte autoritǎţi ofuscate o sǎ vinǎ cu alte buldozere şi cu alte hârtii de la primarie cu
ştampile şi semnǎturi şi o sǎ-i alunge din nou. It’s common sense!

5 comentarii:

împricinatul de corn spunea...

common sense... la noi, din păcate, common sense-ul instituţiilor este o iluzie. pacostea este că şi common sense-ul public s-a dus de râpă. practic, a fiinţa la noi ţine, aproape exclusiv, de o logică seacă în care primează rapoartele de forţă. forţa este, însă, ceva contraproductiv pe termen lung, ea generând reacţii care perpetuează conflictul social, în condiţiile în care unul dintre actori nu a fost anihilat definitiv.
de aici dezastrul românesc actual.

mosu spunea...

ai dreptate; nu exista un common sense la nivel institutional pentru ca autoritatea statului care ar trebui exercitata printr-o serie de institutii practic nu exista, exista doar o increngatura de interese personale sau de grup, care isi pun amprenta pe decizii, pe mentalitati si pe modul de functionare al institutiilor publice;
da… si pe mine m-a mirat si mahnit lipsa acestui common sense la nivelul opiniei publice si al intelectualitatii romanesti, common sense care ar fi fost cea mai buna arma impotriva nesimtirii si ipocriziei;
ai dreptate si cu forta; ratiunea si forta sunt complementare, lipsa uneia o arunca in fata pe cealalta, cu cat ratiunea isi va face mai putin simtita prezenta cu atat forta va deveni elementul de control;
dar cred ca inainte de toate…; de fapt nu cred, sunt convins ca inainte de toate trebuie sa cautam si sa gasim ratiunea in noi insine; suntem natia care se ingrijeste cel mai mult de capra vecinului, natia care stropseste cel mai tare la paiele din ochii celorlalti in loc sa se ocupe de barnele din propria privire
poate de aici dezastrul romanesc actual; daca fiecare am face bine ceea ce avem de facut acolo unde suntem, am avea un mecanism care merge, mai bine sau mai rau, asa avem doar unul care clampane….
offf…. dar uite unde m-ai adus; desi sunt tentat sa discut despre probleme sociale mi-am propus sa evit cat pot acest subiect si sa ma rezum la a-mi flutura pletele negre in vant si la a asculta cum zornaie salbele tigancilor, cum bine spune windwhisperer…

mosu spunea...

aaa... am uitat ce era mai important; bine ai venit pe blogulluimosu!
te mai astept

sebastian corn spunea...

ah, multumesc de invitatie. am sa mai vin. o chestie, acum: oare în ţările anglo-saxone, unde dreptul cutumiar e la putere, o fi mai mult common sense decât în celelalte ţări, unde prevalează (scuze pentru acest cuvânt, dar nu mă pot împiedica) dreptul roman?
întreb chestia asta pentru că dreptul cutumiar face apel la păţanii cu oameni reali, cu sânge î ei şi dorinţe, în timp ce dreptul roman e o raportare seacă la nişte înscrisuri. cu alte cuvinte: un drept extras din viaţă poate, oare, să determine un mai bun common sense public?

mosu spunea...

eee… pusesi iarasi punctul pe I…
ceea ce spui este cred chiar esenta integrarii, alipirii, conectarii bunul simt la viata sociala
o societate care insira inscrisuri cu rol de lege, cu mai mult sau mai putin sens, cu aplicabilitate mai mult sau mai putin indoielnica, lansate de multe ori doar de dragul de a aparea intr-un cuprins cu un numar de ordine dar care nu urmareste si nu impune aplicarea lor in practica este o societate sortita anarhiei (intr-un anumit grad desigur); ba mai mult daca aceeasi societate nu este in stare sa stabileasca marginile acestor ingradiri care nu pot fi stabilite pe baza unor reguli seci ci pe baza bunului simt, ci le lasa zdrentuite, aceasta nu poate fi decat o invitatie la impunerea prin forta si nu pe baza unor criterii si reguli; sacalii cei mari se vor infrupta degraba din bucata cea mare, cu ciobanestii de paza sprijiniti intr-un cot de gard si fumand, in timp ce restul vor schelalai si se vor invarti la oarecare distanta stiind ca acolo exista un gard.
si invers, dreptul cutumiar nu poate functiona decat in societatile in care bunul simt este inradacinat (si accentuez inradacinat ceea ce presupune sute de ani de traditie in sensul acesta), pentru ca pana la urma si la urma asta si reprezinta, aducerea bunului simt la rang de lege (e adevarat nescrisa); e de bun simt sa dau drumul la servetel din mana in mijlocul strazii chiar daca nu e nici un cos de gunoi aproape?! nu este - spune orice regula de bun simt; si atunci asa voi face chiar daca aruncandu-l pe strada as avea argumentul fals al lipsei unui loc de depunere, sau chiar daca dracusorul de pe umarul stang imi spune ca oricum nu ma vede nimeni.
nu este mai putin adevarat ca bunul simt trebuie intretinut, impus; prin natura sa animalica omul coboara intotdeauna catre zonele lipsite de orice ingradire in care totul e posibil si acceptabil; si atunci cineva trebuie sa ridice incet incet garduri sau macar sa le arate atunci cand acestea exista; si asta se poate intampla prin forta interioara a societatii (in cazul neamurilor anglo-saxone) sau cu ajutorul despotului luminat (pe care il asteptam si noi la fiecare 500 de ani)……