luni, 4 august 2008

poveşti adevǎrate în tuşe de cǎrbune

era o familie frumoasǎ rǎtǎcitǎ într-un oraş mic de provincie; el om muncitor, harnic, profesionist, ea mamǎ atentǎ, veselǎ, caldǎ, ei doi copii buni şi frumoşi
ea tumorǎ pe creier, spital, comǎ, bani, bani2, bani3, el muncǎ dublǎ, triplǎ, nesomn; ei doi copii cuminţi şi speriaţi
ea mai bine, mai rǎu, mai bine, mai rǎu, mai rǎu, mai rǎu… el la fel…
el mort, curǎţat în trei sǎptǎmâni, cancer; ea dispǎrutǎ într-un spital din care nu va mai ieşi niciodatǎ, într-o comǎ din care nu va mai ieşi niciodatǎ
ei scǎpaţi cruzi în vârtejul vieţii, bǎiatul atârnat vertical cu capul în jos între munca curatǎ pe bani puţini şi banii mulţi dar murdari, fata carne fragedǎ de schilodit în maşina de tocat a prostituţiei…

5 comentarii:

madelin spunea...

Si tu te simti neputincios, nu?
Sau chiar vinovat, pe alocuri. Pentru ca traim in aceasta lume nebuna, nebuna, nebuna.

Pe langa asta cercurile si spiralele si povestile cu curcubee devin superficiale, asa...

puck spunea...

in care se dovedeste ca viata poate strivi pe oricine sub talpa ei, ca pe un gandac...:(

mosu spunea...

@ puck
e mai mult decat atat; chiar zilele acestea mi s-a intamplat sa vad pe cineva cunoscut strivit sub talpa vietii; pe oamenii astia insa, viata nu i-a strivit sub talpa, i-a spanzurat cu capul in jos, le-a rupt aripile, i-a ars cu bricheta si i-a inecat cu fumul de la tigara; apoi s-a asezat frumos si i-a privit cum se chinuie; povestea fiecaruia din ei e o adevarata tragedie, iar a lor impreuna……..
@ madelin
da, da… cred ca asta m-a indemnat sa pun insemnarea asta; pentru ca ma simt neputincios si pe alocuri vinovat…; i-am cunoscut bine (am fost coleg cu el), am stat langa ei; cat de mult rau trebuie sa fi facut in viata oamenii astia pentru ca sa li se intample asta….; din cate stiu eu, deloc; sa fie semn de sus?! sa fie destin?!….
se spune ca atunci cand se trage linia, se aduna plusurile si minusurile si rezultatul e mereu undeva aproape de zero; si daca nu e?! poti sa mai ceri o felie? din pacate nu si nu-ti ramane decat sa iti pastrezi plusurile in causul palmei, s-o inchizi si sa treci cu ele dincolo……..

miru be spunea...

cât de trist.

mosu spunea...

viata ne loveste si cu bune si rele; dar parca uneori balanta prea sta aplecata intr-o parte...