duminică, 28 septembrie 2008

Din jurnalul unei jurnaliste (întâlnirea cu Beşleagǎ)

Azi am primul interviu din viaţa mea şi sunt extrem de emoţionatǎ. Seful a zis cǎ e timpul sǎ ies şi eu pe teren, cǎ destul am frecat menta. La sport e gaurǎ mare cicǎ. E doar a lu Doina. Mişulicǎ a fost sǎ ia un interviu unei prezentatoare tv de sport cu iniţialele “Si pa…” şi n-a mai dat nici un semn de trei zile, cre’ cǎ l-a lǎsat aia fǎrǎ suflare, iar Marceluş a fost sǎ facǎ un reportaj despre viaţa unei voleibaliste cu picioare de un metru juma şi de atunci îi tot carǎ mingiile. Aşa cǎ şeful mi-a zis “ia-ţi creionu şi hârtia şi pe cai”. Eu am sǎrit ca arsǎ sǎ fac reportaju despre armǎsari cǎ tare îmi plac şi-aş fi vrut sǎ am şi eu unu de micǎ, dar el m-a potolit cǎ cicǎ nimic nu se vinde mai bine ca fotbalul. M-am pregǎtit o juma de zi pentru interviul cu Mutu, da la patru când a venit şefu m-a convins cǎ mai bine nu. “Mutu e fumat, cu ǎsta poate sǎ facǎ un reportaj oricine. Poţi sǎ-l faci şi de-acasǎ din balcon. Dacǎ vrei sǎ dai lovitura trebuie sǎ gǎseşti unu cu low profile care sǎ devina peste noapte vedetǎ. Şi tu pe lângǎ el, înţelegi?! Uite, de exemplu azi mergi mai bine la Ciorogârla şi faci un interviu cu Beşleagǎ de la Avântu Ciorogârla din divizia C, cǎ a dat un gol etapa asta de la mijlocul terenului. Nu-i nici departe de Bucureşti. Şi nu ştii de unde sare iepurele.” Nu ştiu ce aluzie a vrut sǎ facǎ cu “Mutu e fumat”. Ori a bǎgat-o asa… cǎ “Mutu a fumat”, ştim noi ce, da acu s-a lǎsat, ori cǎ “Mutu e afumat” ceea ce e foarte posibil cǎ azi e în cantonament cu dansatoarele alea de la Capocaccia, ştiu eu cǎ m-am documentat. Ori, cel mai probabil, a bǎtut şaua ca sǎ priceapǎ iapa cǎ iar mi-am lǎsat ţigara aprinsǎ pe marginea biroului şi iar i-a cazut pe cracul pantalonului de ierea sǎ i-l ardǎ când s-a aşezat lângǎ mine, cǎ pormǎ zice cǎ înadins îl ţiu departe.
Dupǎ chestia asta toate au mers unse. Cel mai greu a fost sǎ gǎsesc stadionul, cǎ io credeam cǎ e mare, imens, sǎ-l vezi de la o poştǎ, deşi poşta nu-i în sat la ei ci în satul vecin la vreo cinci kilometri, ca cuibul ǎla de ciori de la chinezi care arǎta de nota douǎ mii, mai ales cu artificiile alea deasupra capului, cǎ dupǎ aia am aflat cǎ fuseserǎ trase din studio. Mari comunişti şi chinezoii ǎştia. Când colo stadionul era un tǎpşan ceva mai mare ca ǎsta pe care joacǎ puştii aici la noi între blocuri, ascuns în spatele fermei de pǎsǎri. Cǎ cicǎ de-aia au iarba aşa de mare şi de grasǎ. Tribune nu erau deloc cǎ mi-a spus primaru cǎ le luase doctoriţa sǎ le foloseascǎ pe post de schele la renovarea dispensarului, ca veniserǎ banii de la UE numa cǎ nu se ştie cum undeva pe traseu cineva mutase virgula greşit, cǎ şi americanii aştia folosesc virgula unde noi folosim punctu şi punctu unde noi folosim virgula şi în loc sǎ primeascǎ de la ǎia de la UE 10.000 de euro pentru renovare, primisera 10,000 adicǎ fix zece euroi din care a trebuit sǎ mai plǎteascǎ aproape un euroi comision bancar la extragere. Problema e cǎ acum viu ǎia de la UE sǎ vadǎ cum au fost cheltuiţi banii şi domnişoara doctor a zis cǎ ea nu vrea sǎ facǎ puşcǎrie pǎ de-a moaca, aşa cǎ a fǎcut un ceareu, a mai pus şi banii strânşi de la nişte babe bolnǎvicioase, a tocmit pe unu Grigore Ţiganu, cu fiu-su şi cu fiu-su lu fiu-su, a adus materiale de la ea de la Câmpulung cǎ cicǎ pe acolo îs mai ieftine şi a purces la renovare. Când or veni ǎia cu controlul o sǎ fie dispensaru ţut. În fine, cǎ ne-am luat cu vorba şi ne-am depǎrtat de subiect. Cum ziceam tribune nu mai erau şi nici porţi cǎ cicǎ nu trebuie porţi când nu-s meciuri, deşi babele prin sat ziceau cǎ nu le trebuie nici când au meciuri cǎ oricum nu trece bǎşica pe acolo, acu io ce sǎ zic, aşa cǎ le-au luat a lu alde Pustiitu cǎ cicǎ îs numa bune de prins peşte în balta din capu satului. Le bagǎ seara în apǎ, presarǎ ceva coji de pâine şi dimineaţa le trag uşor înapoi pline ochi de crapi mari. Cǎ-s flǎmânzi tare ǎştia ai lu Pustiitu. Acu nu ştiu câţi or şti ce fac ai lu Pustiitu cǎ balta e a unuia mare de pe la Bucureşti fost şef de raion la tehnometal pe vremea lu abuziv împuşcatu acu patron la o fabricǎ de râşniţe de cafea, care cicǎ cumpǎrǎ râşniţele din talcioc din China, le demonteazǎ acolo, le aduce ǎştia în valize cu avionu la înţelegere cu pilotu de pe tarom cǎ mai bagǎ şi ǎia acolo pe sub scaune câte ceva şi aici cicǎ are bandǎ de asamblare, cǎ în mod normal n-ai voie sǎ pescuieşti cu porţile de fotbal. E regulament clar, scrie la intrarea pe baltǎ pe o placǎ mare, pe care au mâzgǎlit copiii nişte scârboşenii cu de-alea, cum le zice, cu vopseluri de-alea cu grafit, cǎ nu-i mai potoleşte Dumnezeu. Scrie cǎ nu ai voie decât cu una de persoanǎ, de maxim 3 metri şi groasa cam de-atât, deşi io am vǎzut cǎ unii intrau cu unele mai mari şi mai groase, da erau înţeleşi cu paznicu, gutǎ de maxim 20 de metri lungime da subţire dǎ maxim atât cǎ cicǎ sǎ se rupǎ repede sǎ-ţi piarǎ chefu, iar acu şi pluta musai sǎ fie de la Pescaru Gospodar care e magazin de peşte la ei în sat dǎ vinde şi de-astea de pescuit cǎ e tot a lu ǎla mare de la Bucureşti. Aşa scrie la regulament. Şi d-aia nu vine nimeni în cursu sǎptǎmânii, doar sâmbǎta şi duminica când vine ǎla cu prietenii lui, ca alde Ţiriac, de face paranghelie mare şi plânge ǎştia cu toţii pe la conac pe la porţi de cât miros de peşte prǎjit se rǎspândeşte în tot satu. Noroc are numai fetele alea care ajutǎ la masǎ cǎ le rǎmân şi lor cozile, da şi a lu Guţǎ aia de-i borţoasǎ cǎ profitǎ cǎ are burta mare şi mai bagǎ pe sub rochie un crap doi şi când ţi-i lumea mai dragǎ se duce la gard unde o aşteaptǎ ǎla cu care se ţine, ţigan şi el. Scot cam un sac pe searǎ din care mǎnâncǎ dǎ crapǎ dimineaţa urmǎtoare şi pe urmǎ sǎ duc şi-l vând în piaţǎ la ţǎranii ǎia lihniţi ca sǎ-şi ia rachiu din cel prost dupǎ care te doare capul de la Pârlitu. Cǎ şi Pârlitu ǎsta nu-i pârlit deloc, pârlit a fost tac-su da el are distilerie mare dǎ produce rachiu din orice toamna. Porneşte de cu vreme de când încep sǎ iasǎ ǎia cu remorcile cu struguri de-i duce la fabrica de vin. Are o trupǎ de ciortani d-ǎia mici care se suie în remorci şi aruncǎ strugurii jos şi ǎilalţi vine pe urmǎ şi-i culege din ţǎrânǎ. Are rod bun ţǎrâna lu Pârlitu, la zece remorci de-i trec prin faţa casei îi iese şi lui una. Şi nu plǎteşte nimic cǎ p-ǎia mici îi lasǎ sǎ mǎnânce cu burta iar ǎla cu pumn greu care se ocupǎ de şoferi îi e dator oricum cǎ l-a prins într-o noapte în pat la sorsa şi i-a zis cǎ nu-i crapǎ capu da îl ţine minte. Şi porma vine merele, perele, prunele… şi târziu în iarnǎ pufoaica cǎ taman vǎ spusei cǎ iese tǎrie din orice. Zahǎr sǎ fie. Da zahǎr e, cǎ are un cumnat care lucreazǎ chiar în fabricǎ care are un vǎr care e frate cu nepoata soţiei portarului de la fabricǎ şi când e ǎla în schimb îi lasǎ o sticlǎ de rachiu şi ǎla îl lasǎ sǎ treacǎ cu doi saci. Înainte îl lǎsa sǎ iasǎ cu patru da acu cicǎ a mǎrit Tǎriceanu pensiile ca lumea şi trebuie sǎ îi mai iasǎ şi lui ceva, cǎ ǎia cu care bea el în sat acuma poa sǎ-şi ia trei cinzeci nu douǎ ca înainte…
Pǎ Beşleagǎ nu l-am gǎsit din prima cǎ cicǎ o futuse pe una într-o searǎ când era beat mangǎ de nu mai ştia nici mǎcar cǎ e fotbalist, cǎ plecase sǎ i-o tragǎ şi când se întorsese nu fuseserǎ ǎia în stare sǎ scoatǎ de la el dacǎ a marcat sau nu. Numa cǎ dupǎ vreo trei luni veniserǎ fraţii ǎleia nişte zdrahoni de doi pe doi dǎ erau fierari la fabrica aia de garduri din fier forjat şi i-au zis cǎ s-o ia de nevastǎ cǎ-i borţoasǎ. Da Beşleagǎ avea deja una. Aşa cǎ n-a putut şi a trebuit s-o şteargǎ din sat. Umblǎ vorba între babe, cǎ de aici îmi iau eu toate informaţiile importante cǎ stǎ ascuns la una care are fabrica de chiloţi în oraş, una cam coaptǎ da lu care îi place de el cǎ-i fotbalist mare domle şi cǎ le are... Mai trece şi nevastǎ-sa pe la el, îi mai aduce prǎjituri şi piept de pui prǎjit cu mujdei fǎcut de ea, crescut de ea în ograda ei. S-au înţeles amândoi ca sǎ stea acolo pânǎ naşte aia şi le-o trece ǎlora şi peorma so întoarce acasǎ… Cicǎ la meci îl aduc ǎia deghizat în nevasta lu Merindel, cǎ jumatate vin la meci cu nevestele ailaltǎ jumǎtate cu amantele, de se porcǎie alea acolo tot meciul cǎ cu vreo doi ani înainte erau invers, prima jumǎtate erau amantele şi ailaltǎ jumǎtate erau nevestele. Îl aduce ǎia cu perucǎ, cu farduri, cu rochie, cu bijuterii, cu tot dichisu……. Sǎ nu-l recunoascǎ fierarii…. Mai greu e la plecare, noroc cǎ vine aia cu patruoripatru al ei de şi l-a luat din Germania unde fusese plecatǎ cu nişte chiloţi pânǎ în poarta stadionului…
Offf…….. ia uite ce a trecut timpul. Hai cǎ-l scol pe Beşleagǎ sǎ-i spun cǎ trebuie sǎ plec şi eu acasǎ sǎ fac un duş, sǎ mǎ aranjez un pic, cǎ pe urmǎ trebuie sǎ trec prin redacţie cǎ mǎ aşteaptǎ şefu cu interviu şi i-am spus deja ca e aur, aur curat… Belea Beşleagǎ ǎsta….. fotbalist mare...
Vi-l pun şi vouǎ pe net disearǎ……. Vǎ pup, pa…..

Niciun comentariu: