sâmbătă, 27 septembrie 2008

Nervi de toamnǎ

A venit frigul. Şi în afarǎ şi înlǎuntru. Vara, tǎiatǎ în felii subtiri, bolboroseşte la foc mic în oala de zacuscǎ. Soarele, gǎzduit pentru o vreme în boabele aromate de hamburg, s-a înmuiat şi musteşte sub pieliţa subţire ce stǎ sǎ crape dintr-un moment în altul. Pe bloguri, însemnǎri din ce în ce mai puţine, mai seci şi mai triste. Tastele sunt apǎsate cu mai multǎ putere ca şi cum peste degete ar apǎsa acum şi norii plumburii şi frunzele arǎmii adunate teanc ca-ntr-un clasor şi aripile de flutur fǎrǎ stǎpân…. Uşurel cu tastatura oameni buni, atenţie mai ales cei cu laptopuri cǎ se înlocuieşte tare greu… Interiorul se rostogoleşte ca o bilǎ metalicǎ pe un imens scrânciob dinspre o melancolie bolnǎvicioasǎ cu ulceraţii mari în zona inimii, spre o mânie nejustificatǎ ca o furtunǎ iscatǎ dintr-un senin vineţiu pigmentat cu lacrimi mari şi grele ce se opresc mereu în nodul gâtului din drumul spre pleoape, pentru a aluneca apoi în stomac lângǎ liniştea ca un ochi de baltǎ albastru intens. Sprâncenele se strâng streaşinǎ una spre cealaltǎ ca şi cum ar cǎuta sǎ fereascǎ ochii de praf, de cuvintele tulburi şi de picurii rǎtǎciţi de ploaie. Pielea dintre ele se încreţeşte automat şi uite aşa nici nu realizezi cum de ai cǎpǎtat eticheta de încruntat. Şi asta nu e tot, cǎci colţurile buzelor, dar şi ale ochilor încep sǎ alunece încet dar precis spre apus cu o insistenţǎ incontrolabilǎ. O, nuuu… nu vǎ temeţi doamnelor şi domnişoarelor, nu este un proces de îmbǎtrânire al pielii, este un proces de întristare a sufletului. Reversibil din fericire. Lângǎ oala cu zacuscǎ şi butoiul cu boascǎ, bolborosesc cuvintele murdare. Din când în când câte o bulǎ din zeama groasǎ se umflǎ, pocneşte şi cuvinte grele şfichiuiesc peste bulevard ca biciul greu al unui zapciu beat venit sǎ strângǎ temerile noastre toate……
Nervoşi?! Melancolici?! Oleacǎ şi trece……………

9 comentarii:

madelin spunea...

Mie imi place toamna. Chiar si daca ploua monoton-rece-tzaraitor. Chiar si daca imi intra apa in pantofi, din baltile orasului. Chiar si desfrunzirea. Chair si noiembrie.
Nervi am vara, nus de ce.
Iarna sunt melancolica, nus de ce. Iar primavara exuberanta.
Dar stiu ceva, insa: nu-mi place zacusca :-)

Finding Nemo spunea...

nu stiu ce se intampla in jur. dar eu ma lupt cu o frunza. perfect decupata, frumoasa si rosie. Timpul a luat-o intre degetul mare si cel aratator si ma atinge mereu pe fata cu ea. la fiecare moment de reverie...apare . azi am vazut o poveste. am vaut unde dorm uriasii si danseaza zanele. cuvintele sunt prea mici...dar...frunza-rosie e acolo. se agita , in fata mea, si scrie "nu..nu..nu" ..ce nu?.. ma lasa pe mine sa ma gandesc. dar doar sa ma gandesc. nu e de acord cu nimic altceva.
incerc sa apas incet pe taste. incet. incerc sa descriu o toamna cu aroma de castane dar toamna din-nauntru nu ma lasa. un prieten imi spunea "vor veni si zile mai bune" . le astept. eu si nu numai. le asteapta toti care reusesc sa vada toamna.

mosu spunea...

madelin
deci nu te incadrezi nici la nervosi nici la melancolici?! hmm…….
:) cand am inceput aceasta insemnare voiam sa scriu ca nimeni nu mai posteaza pentru ca a inceput sezonul de productie la zacusca si vin… apoi am cotit-o din condei pentru ca eram sigur ca bloggerii nu sunt genul care sa faca nici zacusca si nici vin….
nus de ce…..
findingnemo
e multa toamna cu frunze aramii si aroma de castane coapte in cuvintele tale…. undeva inapoi stau aninati si picuri de ploaie prelungi ca lacrimile de cristal….

winswhisperer spunea...

http://de.youtube.com/watch?v=QqVBGv2hpQ4
si indian summer ... ?? ai uitat de ea??
toamna , toamna , vulpe roscata :):) j.

mosu spunea...

bine ai revenit suspinatoareo
ooo..... n-am uitat de indian summer, in fiecare toamna o astept; noi ii spuneam in facultate primavara mica; scoala incepea cu un val de frig si apoi venea caldura si linistea care te topea, te facea una cu natura a primaverii mici si dadeam fuga pentru cateva zile la munte, chiulind de pe la o parte din ore bineinteles...
frumos, tare frumos si videoclipul...

2410 spunea...

mi-e imi e urata toamna asta, nu stiu de ce. poate pentru ca incepusera sa-mi placa petuniile in soare, sadalele si fustele. pe de alta parte, bucurie mai mare ca un copac desfrunzit, pe sub care zapacesc frunzele cu varful pantofilor, nu am. si nici de ploi nu ma voi satura vreodata.
"nervi de toamna", deci. de-ar fi si somn si vin, zacusca si-amanti cu gesturi ciudate.

2410 spunea...

desigur, de-ar fi si niste gramatica, bine ar fi: mi-e urata toamna asta SAU mie imi e urata

(ma duc sa ma ascund de rusine)

mosu spunea...

aha, deci ai nimerit pana la urma si in fundatura lui mosu; de cand ma ameninti…..
recunosc ca mie nu prea imi plac copacii desfrunziti, arata ca niste schelete; imi place mai degraba sa privesc printre frunzele patate de toate scursorile toamnei soarele topit si prelins printre crengi; daca inchizi ochii si stii cum sa te asezi iti picura chiar pe obraji;
cu ploaia ma impac
pana la urma… feti frumosi sau amanti cu gesturi ciudate?!
si… daca tot te-am prins pe aici… de ce-ai inchis blogul …?! da’ de ce l-ai deschis?!

2410 spunea...

de citit, eu te-am citit. comentez rar pe unde citesc, mai des la puck, ca nu ne ajunge messengeru'.

soarele de toamna e aproape la fel de frumos ca soarele de primavara. daca nu cumva e invers, nu ma pot hotari.
amantii sunt bacovieni, ca tot ai scris de "nervii de toamna". pe gustul meu e fat frumos, cel despre care nu sunt sigura ca exista. probabil de-asta e si pe gustul meu, se stie ca-mi plac caii verzi pe pereti.

l-am inchis pentru ca-l citea prea multa lume, l-am deschis ca sa ma citeasca unii. e inca deschis pentru unii din cei ce vor sa ma citeasca. (caci eu scriu plictisitor si fad...)