blogdrop

“o doamne, ce m-am pripit; nici nu-l cunosc bine; ce mare lucru ştiu despre el?!; îmi place cum scrie, pare un tip de bun simţ, dar atât… nici mǎcar nu ştiu câţi ani are; ahhh şi ce repede a zis da; a zis da imediat; de ce-o fi zis da, ce urmǎreşte?; iar eu tâmpita, ce m-o fi gǎsit sǎ-i zic sǎ ne vedem?”
“cine dracu m-a pus sǎ fac asta?! relaţii pe net îmi trebuie mie?!; virtualii cu virtualii şi realii cu realii, mama mǎ-sii…; e ultima oarǎ când mǎ mai întâlnesc cu cineva aşa pe neveu…; nu stǎteam eu bine sub pǎtura lu weblog acolo?! mi-a trebuit mie sǎ scot nasu afarǎ; cine dracu m-o fi pus sǎ-i zic da, nu ştiu; mǎcar s-o fi amânat un pic, sǎ mai aflu câte ceva despre ea…”
“ah, sper sǎ nu fie un mitocan; mǎcar atât; cu restul mǎ mai descurc, dar sǎ nu fie un mitocan…; sǎ vorbeascǎ mǎscǎri şi sǎ vǎd cum i se scurg ochii pe sânii şi pe picioarele mele şi-i curg balele…; trebuia sǎ-mi fi luat eu fusta aia pânǎ-n pǎmânt; ba mai bine îmi luam pantaloni şi gata; offf… şi nasturele ǎsta sǎ-l închid sau sǎ nu-l închid?!; îl las aşa, acu asta e, poate e un nice guy”
“dacǎ iese de vreo lipealǎ e ok, o invit sǎ iesim sâmbǎtǎ seara şi vedem noi; dacǎ însǎ nu-mi place din prima, am tǎiat-o; nu mǎ mai întind la palavre cu ea; la palavre stǎm pe net; pe mail, pe messenger, na-ţi-o ţie dǎ-mi-o mie; acu’ douǎ vorbe, sǎ nu spunǎ cǎ-s bǎdǎran, sǎru’ mâna, eu sunt ǎla, tu eşti aia, un sǎrut de despǎrţire şi-am tǎiat-o; precis cǎ are ochelari şi pulover pânǎ-n gât; şi mai scrie şi poezie …”
“dacǎ face cea mai micǎ aluzie la pat îmi iau catrafusele şi plec; cea mai micǎ…; nu stau sǎ mǎ întind cu bǎdǎranii la discuţii?! adevǎrul e cǎ din câte îl ştiu aşa dupa net nu pare genul, dar mai ştii…; o faţǎ îţi aratǎ pe net şi alta în realitate; ce, cu fetele alea pe care le duc în italia, nu fac la fel?!; lugu-lugu vre-o lunǎ douǎ, apoi hopa graniţa şi gata vrǎjeala; jap jap douǎ la fund şi la frecat trotuaru”
“ufff….. uite cǎ nu vine; în fine, sfertul academic…; se lasǎ aşteptatǎ; asta nu e rǎu, dacǎ nu trece în partea ailaltǎ, sǎ mǎ punǎ sǎ aştept aici vreo orǎ, douǎ; mǎ bufneşte şi râsul… i-am zis cǎ o sǎ ţin sub braţul drept o revistǎ; dacǎ nici la ǎia la universitate nu gǎseam dilema ce fǎceam, veneam cu almanahul caţavencu?!; sau cu gazeta sporturilor?!; ei uite, aia trebuie sa fie!; hmmm… n-aratǎ rǎu aşa din depǎrtare; n-are figurǎ de geek”
“ǎsta e, cǎ prea se holbezǎ la mine de când am intrat în parc; are şi revista; pufff…. ce figurǎ e, uite la el, dilema…; doamne, doamne, bǎrbaţii ǎştia…; aratǎ binişor, da’ sǎ vedem ce-i înǎuntru; ahhh… simt cum îmi urcǎ sângele în obraji, precis iar m-am înroşit ca o pǎtlǎgea; fir-ar sǎ fie, o sǎ spunǎ cǎ adineauri am ieşit de sub fusta mamei înroşitǎ aşa pânǎ în vârful urechilor…”
“eiii… şi n-are nici ochelari, nici pulover pânǎ-n gât; are ochi frumoşi; şi sinceri, se vede înǎuntru lor; mmm…. cred cǎ are sǎ fie ok pânǎ la urmǎ; e îmbrǎcatǎ mişto, îmi place; ciudat un pic dar cu bun gust; mai bine aduceam trandafirul ǎla; m-am câcâit atâta ca o babǎ, ba sǎ-l iau ba sǎ nu-l iau; e simpaticǎ; las’ cǎ îi aduc altul data viitoare”
“are ochi frumoşi, e un început bun; hmmm… aşa cu gura închisǎ e un bǎrbat super; e suplu, înalt, n-are burtǎ latǎ şi nici chelie prea adâncǎ; nu e chiar alain delon dar e bine, e bine… ; şi ce s-a tras la patru ace…; iar mǎ bufneşte râsul… şi eu aşa dezlânatǎ cu astea hippie ale mele…; eiiii dar se pare cǎ-i timid domnul; off…. uite cǎ nu mi-a adus zahǎr pentru cafea; acuma ce fac, scot zaharina?!; o sǎ zicǎ cǎ-s babǎ, cǎ mǎ ţin de diete; eiii… scot pe naiba, îi cer lui nişte zahǎr sau o beau aşa, neagrǎ…”
“olalaaa… îi merge gura într-una; bine cǎ mǎcar unuia dintre noi îi merge gura; şi le zice bine; nu e nici prea mişto şi nici bibilicǎ prea mare nu are, dar stǎ bine la amândouǎ capitolele, chiar foarte bine; mai rar aşa ceva; are încheieturi fine; şi n-are deloc bijuterii, doar inelul ǎla micuţ; cercei deloc; şi nici farduri; hmmm…”
“îmi place; îmi place în primul rând cum zâmbeşte; are un zâmbet fermecǎtor; parcǎ-i bond, james bond; cum zâmbeşte el aşa cu juma de gurǎ, enigmatic şi stǎpân pe el; şi pe ele bǎnuiesc…; pânǎ şi la zâmbet face economie, cǎ la cuvinteee…; da-i simpatic, recunosc; ahhh… şi m-am tânguit atâta cǎ mi-e fusta scurtǎ iar acum nici nu mi se vǎd picioarele cum stau strânse aşa sub masǎ; bine mǎcar cǎ am lǎsat nasturele ǎla descheiat”
“vorbeşte atât de frumos şi cu atâta patimǎ fata asta, cǎ aş sta aici ore în şir s-o ascult; e foarte sincerǎ în primul rând, asta îmi place; şi parcǎ ne-am cunoaşte de-o viaţǎ; de fapt dacǎ stau bine sǎ mǎ gândesc ne cunoaştem de câţiva ani; ce degete subţiri are; şi unghii perfecte deşi nu par date cu lac; sau poate or fi dar cu ceva apropiat de culoarea pielii”
“eiii… uite cǎ-şi dǎ si domnul drumul la vorbǎ, nu e mut; stǎ binişor şi la interior…; de fapt stǎ bine la toate; ahh… ce naiba e cu mine…; îmi place, ǎsta e adevǎrul, nu pot sǎ mǎ mint; ahhh… simt cum încep sǎ tropǎie furnicuţele prin stomac; dar lui i-oi plǎcea?!; de când am venit nu s-a uitat atent la mine; mai mult se uitǎ la degetele mele; şi înadins i-am lǎsat mâna acolo lângǎ pahar, nici nu s-a gândit sǎ mǎ atingǎ; iar când i-am atins piciorul s-a ferit; ce naiba, doar n-o fi atât de timid; ia uite ce haios ţine ceaşca de cafea; cu douǎ degete, parcǎ-i mǎtuşa matilda; dacǎ era halbǎ precis se pricepea s-o ţinǎ…”
“mmm…. mi-ar fi plǎcut sǎ-i cuprind mâna în palma mea; are mânǎ micǎ, micǎ; o fi lǎsat-o dinadins?!; nu vreau sǎ zicǎ însǎ cǎ-s ţopârlan; o mai las un pic sǎ n-o sperii; îmi place; e aşa micǎ şi subţire ca o vrabie; pare extrem de fragilǎ dar sunt sigur cǎ e puternicǎ; mi-ar place sǎ-i pun un deget pe tâmplǎ şi apoi sǎ-l las sǎ se scurgǎ pe sprânceanǎ, pe nas, pe buze, pe gât şi mai jos pe sâni…; are pielea finǎ”
“o doamne, niciodatǎ un bǎrbat nu m-a rǎscolit aşa; şi dacǎ mǎ întrebi, nici nu ştiu sǎ spun ce-mi place la el; nimic; ba totul…; e ceva în interior; de acolo vine, din interior; ca un abur din cazanul vrǎjitoarei; niciodatǎ nu mi s-a întamplat aşa ceva; ce naiba, mi-am pierdut de tot capul, nici nu mǎ mai pot controla; adevǎrul e cǎ mi-ar place sǎ facem dragoste; cu omul ǎsta chiar mi-ar place sǎ fac dragoste; acum, aici; mi-ar place sǎ mǎ ia de-o mânǎ, sǎ mǎ tragǎ dupǎ el pe strǎduţele astea înguste, sǎ deschidǎ una din porţile de lemn, sǎ intrǎm într-o casǎ micǎ şi dǎrǎpǎnatǎ, apoi într-o camerǎ întunecoasǎ cu tavanul jos şi perdele groase în geam, sǎ mǎ arunce pe pat şi sǎ mǎ posede cu furie”
“offf… ce naiba o fi cu ea!?; a început sǎ tremure toatǎ; şi a început sǎ se şi împleticeascǎ în cuvinte; ah, ce rǎu îmi pare; ce-oi fi fǎcut?; din cauzǎ cǎ ne-am frecat un pic genunchii, de aici sǎ se tragǎ?! ce naiba, cǎ nu pǎrea genul de mironosiţǎ; cred cǎ e prima oara în viaţǎ când îmi place o femeie şi nu mǎ gândesc la sex; îmi plac faţa ei, buzele ei, ochii ei, glasul ei, vorbele ei; are o frumuseţe interioarǎ extraordinarǎ”
“ah….. dobitocule, ia-mǎ, ia-mǎ….; ce naiba, eşti orb?!; atinge-mǎ, mângâie-mǎ, fǎ-mi ceva cǎ turbez, nu mai rezist…; ahhh….. nu te-ai uitat o secundǎ la sânii mei, te-ai ferit tot timpul de mâna mea, de genunchii mei; eu nu sunt femeie, ce naiba sunt?! dacǎ venea paraşuta aia care fumeazǎ acolo, una douǎ te întindeai cu ea pe jos; eu ce dracu am, nu-s de nasul tǎu?! aşa şleampǎtǎ sunt?! sunt adunatǎ de pe drumuri, cum sunt?! sunt pocitǎ, sunt strâmbǎ, sunt chioambǎ?!”
“ohhh… fata asta tremurǎ toatǎ; nu-mi dau seama ce s-a întâmplat; chiar o fi din cauza mea?! tare rǎu mi-ar pǎrea pentru cǎ îmi place foarte mult; e una dintre puţinele femei care mi-au plǎcut cu adevǎrat şi tare n-aş fi vrut s-o jignesc…; ia uite cum îi tremura glasul; şi ochii i s-au umplut de lacrimi; of, of…”
- Domnişoarǎ stai, nu pleca…; stai un pic, nu fugi, ce s-a-ntâmplat?!
- Prostul naibii…….