duminică, 25 ianuarie 2009

Gând (5)

Cele mai mari suferinţi ni le aduc cei mai buni prieteni. Pentru cǎ ei se aflǎ mereu foarte aproape de inimǎ.

15 comentarii:

madelin spunea...

Sa te porti cu prietenii ca si cum maine ti-ar deveni dusmani si cu dusmanii ca si cum maine ti-ar deveni prieteni, zice o vorba inteleapta, cred ca Ileana Vulpescu. Ma tot gandesc, cum itzi poate provoca suferinti un prieten? ori el nu e cu adevarat un preten, oritu nu esti. En fin, sunt inca in ceatza.

mosu spunea...

Ooo… dar gandeste-te doar la indragostiti. Orice vorba aruncata nelaloculei doare, orice sarut lasat sa astepte provoaca in epiderme arsuri, orice oftat provoaca nelinisti, orice palma mangaietoare uitata undeva intre maini straine provoaca suferinti iremediabile, orice privire scapata peste liziera inflorita in curti straine raneste, orice promisiune neonorata ne intristeaza. Toate, dar absolut toate mahnesc mai mult, muuuuult mai mult atunci cand persoana respectiva ni-i tare aproape de inima.
Ce despartire ti-a sfasiat inima?! Nu despartirea de prietenii cei mai buni, pe care i-ai iubit, pe care i-ai apreciat, de care te-ai simtit aproape, tare aproape….?!
Ce lacrimi te-au durut cel mai mult? Nu cele ale celor mai buni prieteni?! Nu erau lacrimile lor si ale tale?!
Poate ca vorba inteleapta “sa te porti cu prietenii ca si cum maine ti-ar deveni dusmani” e doar un pansament pentru asta. Dar nu intotdeauna se lipeste…

Finding Nemo spunea...

ma gandeam si eu la ce o zis madelin. si la ce ai spus tu. dar tu ai scris prieten…nici eu nu m-am gandit la dragoste in prima faza. si in a doua,…hmm….indragostiti nu sunt prieteni, doar cei norocosi ajung prieteni . toti ar dori sa fie , dar nu sunt….din pacate. cateodata nu pot ajunge prieteni. exista dorinta, exista deschiderea, dar nu exista puntea…. cuvintele aluneca pe langa si in loc sa lege, dezleaga…
sa fie oare”cei pe care ii dorim prieteni, dar nu sunt” ? asta sa doara?

earthwalker spunea...

zice bine ileana vulpescu, desi nu dintr-un punct de vedere practic(din unghiul asta nu sunt de acord cu zicala chiar deloc, e prea pragmatica). nu pansament ci avertisment. uneori in prietenia cea mai faina incape ura, de ex. cand te simti prea recunoscator, in dusmanie incape o atractie bolnavicioasa ca o dragoste. nu e simplu deloc, ca e ca in yin si yang;) : fiecare merisor /are in el un viermisor / spre mandria tuturor

mosu spunea...

ceea ce am vrut eu sa spun este ca cu cat oamenii ne sunt mai apropiati de inima, cu atat deciziile lor, actiunile lor, cuvintele lor ne afecteaza mai puternic; daca un strain ne spune “esti prost” nu ne afecteaza atat de mult cum ne doare daca ne spune asta cel mai bun prieten; daca o persoana pe care o apreciem, la care tinem, ne spune “de maine nu vreau sa te mai vad” ne mahneste mai mult decat daca o spune vecinul de la doi; deci cele mai mari dureri nu vin de la straini ci de la prieteni; strainii ne pot aduce tristeti, prietenii suferinti; cel putin asa cred eu……
@findingnemo
foarte interesant ce spui despre prieten-iubit; nu m-am gandit niciodata la asta; nici nu-mi dau seama daca se poate; chiar e posibil ca doi oameni sa fie iubiti, sa se iubeasca cu adevarat dar sa nu fie prieteni?! la prima vedere as spune ca nu se poate…
@earthwalker
ai dreptate cu yin si yang, e un amestec de alb si negru in toate, nu exista alb si nici negru; :)) mi-a placut poezioara, o s-o tin minte…

Finding Nemo spunea...

ups, se pare ca am servit cativa de “i” azi…scuze 

cu ceva sunt 100% de acord. doar cei de langa suflet pot lovi sufletul. restul…apa de ploaie.

mosu spunea...

mda... in mare asta am vrut sa spun si eu

madelin spunea...

Niic io nu m-am ganditara la idragostiti, aia-i o stare exceptionala care cere masuri exceptionale. Noroc ca nu dureaza.
Si da, indragostitii pot sa nu fie prieteni, de fapt cred ca rare sunt cazurile cand sunt...

Io m-am gadit mai degraba la suferinti provocate. Ori un preten, si adevarat...

Ca noi punem la inima e altceva, tre sa invatam sa nu mai punem chiar tot, fiecare are zile rele si zile bune.

Da' un preten care sa nu vrea sa te mai vada categoric de maine ala nu-i preten. Am zis!!!(exceptii la prima adolescenta si probabil la ultima senectute, cand orice e admis).

earthwalker spunea...

mosule, te-am prins, cum sa nu stii cantecul ala din comunism:
Infloreste mazarea,
Te uiti la ea si simti cum creste inima,
Fiecare bobusor
Are-n el un viermisor,
Spre bucuria noastra
A tuturor !

mosu spunea...

@madelin
cam asta am vrut sa punctez, ca inima e ranita de necumintenia prietenilor si nu de rautatile celorlalti; da se pare ca mi-a tremurat mana cand am pus punctul si a iesit asa… un gogoloi amorf….
si da! trebuie sa invatam sa nu mai punem la inima, da uite am ajuns mos si tot n-am invatat, ba as putea spune ca m-am prostit din punctul asta de vedere……
mmm... deci si tu esti de acord cu findingnemo ca indragostitii sunt rar si prieteni; hmmm... eu eram convins ca sunt; offf.... tare ma incurcati voi pe mine;
iata ce zice aici la dictionar: "PRI'ETEN, -Ă, prieteni, -e, s.m. si f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecţiune deosebită, bazată pe încredere si stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit." descurcati-ma ca nu pricep;
@earthwalker
:))
m-ai prins; recunosc ca nu stiam canticelu; da’ e tare; eu cu regimu… nu prea ne-am intersectat, el cu ale lui eu cu ale mele; doar la marea imbulzeala ne-am caftit un pic; si nici cu mazarea; am activat doar in domeniu cules porumb, gogosari si rosii….

Kat spunea...

Iubire= pasiune + prietenie
De unde rezulta: Pasiune= iubire -prietenie
Scuzati matematica. Q.e.d.?

mosu spunea...

@kat
iti raspund tarziu pentru ca nu am mai ajuns pe langa un pisiu de multe zile;
da, de acord cu tine; cam asa as fi zis si eu; da uite ca findingnemo si madelin ne contrazic; ele spun ca de (cele mai) multe ori iubire∩prietenie=Ø

Finding Nemo spunea...

oare cele mai mari suferinti nu le aduc cei care au salasul in sufletul nostru? cei apropiati de suflet ranesc……. dar cei dinauntru?

mosu spunea...

mmm……. de aici intram in lumea pestisorului auriu cu frunze ruginii si nori pufosi, cu raze de soare si fire de luna, cu covrigi calzi cu susan si colinde zglobii….
nu stiu sa raspund, recunosc; numai tu stii sa raspunzi…
dar pot sa presupun; de exemplu ca…
oamenii se insira pe un fir lung si subtire dinspre inima; primii se aseaza chiar in centru, apoi ceilalti coboara treptat spre iesire; ne ies prin piele, prin piept, prin coate; cei aproape de inima sunt inauntru, ceilalati continua sa se desire spre inafara pana haaaat departe
sau poate ca raspunsul este altul, poate ca in sufletul nostru nu salasuiesc oameni ci doar umbre, imagini, amprente ale oamenilor
sau poate ca sufletele de oameni se agita rotund in jurul inimii; din cand in cand cate unul cade inlauntrul ei ca intr-o fantana, iar inima il devoreaza, il face totuna cu ea, il topeste intr-ansa…..
exista oare cei dinauntru?! sau sunt doar amprente si dorinta?!

Finding Nemo spunea...

cine suntem sa stim? insa putem intotdeauna sa cautam un raspuns…
cei dinauntru nu ranesc. ei ucid..azi un gand, maine un zambet, un vis…dar daca ucid, atunci cum putem sta, drepti si zambitori, mergand mai departe , la pas sau alergand, uitandu-ne cu drag la soare.. cum nu ne imprastiem in patru vanturi, rostogolind durerile printre munti si peste mari? cum putem sta in fata monitorului , scrie, zambi, plange, rade..
poate sunt umbre…
[dar cat esti pe pamant , o umbra vei avea cu tine intotdeauna, cat este soare si luna.]
poate sunt dorinta…