sâmbătă, 21 februarie 2009

Despre miresme

Kat vrea sǎ ştie ce miresme îmi plac. Interesant subiectul. Recunosc cǎ deşi am un nas sensibil, memoria mea nazalǎ a început de la o vreme sǎ se leneveascǎ. Nu e mai puţin adevǎrarat ca nici eu nu o ajut. Luat pe nepregǎtite nu sunt în stare sǎ aduc multe exemple de mirosuri care îmi plac. Aş aminti poate de iarba cositǎ, lemnul proaspǎt tras (şi chiar proaspǎt lǎcuit), coaja de portocalǎ, aerul de munte eliberat noaptea din zǎpada pufoasǎ, parfumul ascuţit al zambilelor, parfumul delicat, aproape transparent al lǎcrǎmioarelor, mirosul femeii în pielea cǎreia înmuguresc emoţiile nestǎvilite. Îmi plac mirosurile crude. Îmi place cum miroase cerul senin, liniştea, nedependenţa. Hmmm… vǎ întrebaţi cum miroase cerul senin de exemplu… Nu ştiu sǎ vǎ explic exact dar ştiu cǎ cerul senin nu poate fi adulmecat decât stând pe spate în iarbǎ, cu unghiile adânc înfipte în pǎmânt, cu gâze mici mişunând în jurul tǎu, cu linişti fremǎtǎtoare spǎrgând timpanele prin implozie şi cu privirea mutând norii pe cer ca piesele pe tabla de şah. Acum simţiţi ceva în nǎri, nu-i aşa?! Deci se poate…
Interesant este cǎ unele miresme îmi tracteazǎ nǎrile în direcţii opuse. Şi înspre plǎcere şi înspre ne-plǎcere. De exemplu marea. Depinde de starea interioarǎ, de vreme, de culoarea apei, de cer, de pescǎruşi…
Cât despre dilema cu sexul….. Mmm, nu cred cǎ aromele au sex şi nici nu se declinǎ diferit la masculin şi feminin. Dar cred cǎ aromele au personalitate şi individualitate şi se declinǎ diferit sub fiece nas……

2 comentarii:

Kat spunea...

Mii de multumiri pentru raspunsul grabnic.
Se pare ca libertatea miroase la fel, iar temperamentul are un o mai importanta decat sexul in alegerea aromelor.

mosu spunea...

:)
n-ai pentru ce sa-mi multumesti Kat;
mi-a facut placere sa raspund provocarii tale