miercuri, 22 aprilie 2009

madeline, lucii si uncii de carte

Am primit de la Madelina o leapşǎ nouǎ înainte de a pleca în mica vacanţǎ de Paşte şi am rǎmas dator cu rǎspunsul.
Înainte de toate trebuie sǎ spun cǎ m-a mirat vestea cǎ Terorista a închis blogul, nu ştiam, dar nu m-a mirat deloc motivul. Dacǎ pânǎ în ‘89 existenţa unor reguli şi legi fie ele şi proaste acţionau ca un gard împletit împotriva nesimţirii, libertatea obţinutǎ în ‘89 a dezlǎnţuit iadul (şi nu exagerez deloc). Prostia, nesimţirea, incultura, lipsa de bun simţ, de judecatǎ, de raţiune s-au rostoglit mai ceva ca relele lumii din cutia Pandorei. Ghimpele din cǎlcâi, legat de capra vecinului, care ne roade mǎruntaiele la fiecare pas, face ca aceste metehne sǎ fie amplificate. Dacǎ tot nu putem sǎ facem un bine şi sǎ ne simţim împǎcaţi, mulţumiţi, mǎcar sǎ facem un rǎu altcuiva şi sǎ-l facem sǎ se simtǎ mizerabil. Incredibil aproape dar aşa se întâmplǎ.
LuciaT a devenit încet-încet o persoanǎ publicǎ, e adevǎrat în mediul virtual şi era de aşteptat sǎ aparǎ oamenii de bine care sǎ caute nod şi în papura literarǎ (deşi problemele scornite de ei au fost în cazul acesta de naturǎ personalǎ şi nu literarǎ). Recunosc, nu eram un cititor asiduu al blogului LucieiT deşi o perioadǎ l-am rǎsfoit destul de des. Mi-au plǎcut, aşa cum îmi plac şi la blogurile pe care le urmǎresc, sinceritatea, bunul simţ, frumuseţea interioarǎ atât ale autoarei cât şi ale recenziilor sale. Îmi pare rǎu cǎ s-a întâmplat aşa. Din pǎcate singura noastrǎ şansǎ de a scǎpa de mojici şi nesimţiţi este sǎ luptǎm împotriva lor, nu sǎ ne dǎm la o parte. Nu ştiu exact cum, nu exista reţete, fiecare o poate face în funcţie de armele, flerul şi rǎbdarea de care dispune, dar altǎ soluţie nu existǎ.
Şi fiindcǎ eram dator mǎcar cu un titlu de carte ce mi-a plǎcut, o sǎ amintesc cartea lui Venedikt Erofeev, Moscova – Petuşki. Cartea e ca o şampanie, cu bule multe, spumoasǎ, necuminte şi în acelaşi timp densǎ, grea. Grea nu pentru cǎ se coboarǎ în pantofi ci pentru cǎ se urcǎ la cap. Drumul parcurs cu trenul de personajul lui Erofeev de la Moscova la Petuşki este drumul înapoi cǎtre casǎ al fiecǎruia dintre noi. Depinde doar de ce şi cât bem…

2 comentarii:

madelin spunea...

Hmmmm, vreau si io cartea asta...
Multumesc frumos! O imbratisare virtuala, cu gust de sampanie Mumm.

mosu spunea...

:)
eiii.... n-ai pentru ce; eu trebuie sa multumesc
cu cartea se poate aranja daca imi dai o adresa la care s-o trimit