duminică, 31 mai 2009

Omul care a salvat planeta de pandemia lehamitei porcine (din seria Interviuri Mediocre cu Personalitǎţi Ilustre)

Acum câteva zile am avut plǎcerea de a lua un interviu absolut fabulos domnului Viatalunga Faraluni preşedintele primului stat din lume care a desfiinţat complet ziua de luni. Vǎ prezint mai jos integral interviul.

Reporter (Moşu Bǎrbosu): Vǎ mulţumesc Domnule Preşedinte cǎ aţi acceptat invitaţia mea şi pentru onoarea de a fi alǎturi de dumneavoastrǎ în aceastǎ frumoasǎ ploioasǎ dupǎ-amiazǎ de mai.
Viatalunga Faraluni: Şi eu vǎ mulţumesc pentru invitaţie.
Rep.: Domnule Preşedinte am înţeles cǎ în ţara dumneavoastrǎ a fost desfiinţatǎ prin decret prezidenţial ziua de luni. Este adevǎrat?
V.F.: Este perfect adevǎrat.
Rep.: Şi cum s-a ajuns la aceastǎ decizie?
V.F.: A fost o necesitate. Totul a început atunci când o parte mare a populaţiei a acuzat o deterioare bruscǎ a stǎrii de sǎnǎtate.
Rep.: În ce fel s-a manifestat aceastǎ deteriorare a sǎnǎtǎţii?
V.F.: Cap greu, greaţǎ, somnolenţǎ, ameţeli, totul suprapus peste o acutizare a sindromului buzei pleoştite, fenomen cunoscut şi care era ţinut sub control.
Rep.: Sincer sǎ fiu nu am auzit de acest sindrom. Puteţi detalia un pic?
V.F.: Sigur. Apariţia sindromului buzei pleoştite se pierde în negura vremurilor. El este cauzat de un microorganism care trǎieşte în interiorul unui macroorganism, microorganism numit de oamenii de ştiinţǎ VNA.
Rep.: VNA?
V.F.: VNA. Este acronimul de la viermele nefericirii ancestrale. Este un microorganism cum spuneam care trǎieşte în interiorul nostru în stare latentǎ semiparazitarǎ şi care pe baza unor stimuli externi acţionând concertat dar al cǎror lanţ de conexiuni nu a fost încǎ determinat, se trezeşte la viaţǎ ş începe sǎ se zvârcole în stomac. Sindromul poartǎ acest nume datoritǎ formei prin care se manifestǎ în exteriorul corpului, respectiv prin cǎderea colţurilor buzelor. Iniţial s-a crezut cǎ este o formǎ de parezǎ cauzatǎ de suprapunerea lui “nu” succesiv, îndesat, înzecit, fenomen ce poate cauza o deformare plasticǎ a feţei ce nu mai permite revenirea buzelor la forma lor iniţialǎ, aşa numitul fund de maimuţǎ.
Rep.: Mmmm… bun, sǎ ne întoarcem vǎ rog la ziua de luni. Cum a fost deci cu deteriorarea sǎnǎtǎţii populaţiei?
V.F.: Desigur. Cum spuneam, starea de sǎnǎtate s-a deteriorat brusc şi generalizat. Virusul care a infectat milioane de oameni s-a propagat rapid şi cu efecte devastatoare. Virusul gripei porcine este putem spune unul al porcuşorului de lapte pe lângǎ noul virus deosebit de agresiv şi de puternic. Nu am reuşit încǎ sǎ separǎm rǎdǎcinile virusului şi cu atât mai puţin sǎ producem un vaccin deşi specialiştii noştrii lucreazǎ zi şi nopate şi au facut un prim pas, cel al separǎrii genomului piramidal trinazal dintr-o tulpinǎ de matricaria chamomilla.
Rep.: Deci este vorba de un virus pânǎ la urmǎ?!
V.F.: Da. Este vorba de aşa numitul virus al lehamitei din ziua de luni, pe scurt virusul lehamitei porceşti. Cu menţiunea cǎ nu existǎ absolut nici o legǎturǎ între virusul uman şi porc cu excepţia lehamitei uriaşe care a fost descoperitǎ întâi la porcul comun, cunoscut sub numele de porcul de troacǎ sau porcul de bǎtǎturǎ şi ulterior la om, genele fiind total independente. Şi fiiindcǎ suntem aici aş vrea sǎ menţionez cǎ muşchiuleţul de porc, ceafa, costiţa pot fi consumate în continuare fǎrǎ probleme pentru cǎ nu existǎ nici un pericol de îmbolnǎvire.
Rep.: Foarte interesant! Şi cǎrei cauze i se datoreazǎ apariţia acestui virus?
V.F.: Este ca şi în cazul gripei porcine o problemǎ de încrucişare a genelor într-o matrice nenaturalǎ, total aleatorie şi cu imposibilitatea separǎrii lor prin metode tradiţionale cunoscute. Asta depinde desigur conjunctural de istoria medicalǎ a fiecǎrui individ. De exemplu dacǎ cu o searǎ înainte, respectiv duminicǎ, a petrecut cu şpriţuri şi ţǎrie, genele de la pleoapa de sus şi cele de la pleoapa de jos se îmbârligǎ într-un hal fǎrǎ de hal fǎcând aproape imposibilǎ deschiderea ochilor luni dimineaţa.
Rep. (perplex): Ahaaa… dar… vorbeaţi de metodele tradiţionale de luptǎ împotriva virusului.
V.F.: Sigur. Pe mǎsura trecerii timpului, organismul uman a dezvoltat o serie de anticorpi care sǎ lupte cu viruşii. În acest caz cei mai cunoscuţi şi mai eficienţi anticorpi sunt ceasul deşteptǎtor, nevasta şi apa rece.
Rep.: Apa rece?!
V.F.: Da, o perioadǎ a fost cel mai eficient şi mai ieftin anti corp nedeşteptat şi învelit în cearşaf. Acum însǎ, datoritǎ se pare mediului extrem de nociv, al poluǎrii şi stresului, nu mai funcţioneazǎ nici acesta eficient.
Rep.: Domnule Preşedinte, sǎ revenim vǎ rog la esenţa problemei. Dacǎ dumneavostrǎ aţi desfiinţat practic ziua de luni, care este acum prima zi a sǎptǎmânii? Şi încǎ o întrebare, nu cumva toate inconvenienţele aduse de aceasta se transferǎ automat zilei urmǎtoare?! Şi când spun asta mǎ gândesc la cercetǎrile foarte serioase care se fac peste tot în lume şi la Harvard şi la Cambridge University, în Franţa la Sciences Po Paris unde toate aceste studii se lovesc de problema insurmontabilǎ a transferului de responsabilitate de la ziua de luni înspre ziua de marţi.
V.F. (râde): Desigur aceasta a fost cea mai dificilǎ problemǎ pe care a trebuit s-o rezolvǎm şi eu spun cǎ am rezolvat-o într-un mod mai mult decât onorabil. Primul pas a fost cel al desfiinţǎrii zilei de luni. Ceea ce desigur n-a rezolvat problema pentru cǎ virusul s-a propagat într-un plan paralel cu sine cǎtre ziua de marţi şi deşi am fǎcut eforturi considerabile în a stabiliza extinderea sa, acestea au fost complet, dar absolut complet inutile. A urmat o analizǎ laborioasǎ iniţiatǎ printr-un breinstorming la care au participat cele mai aplecate capete din ţarǎ, continuat apoi cu aprofundarea problemelor de-a lungul crevaselor deschise de discuţiile interminabile care n-au dus la nici o concluzie. Dupǎ circa şapte luni de analize şi studii am luat brusc şi irevocabil hotǎrârea de a desfiinţa dupǎ ziua de luni şi ziua de marţi şi cea de miercuri şi cea de joi şi cea de vineri.
Rep. (scǎrpindu-se în barba stufoasǎ): Şi ce s-a întâmplat pânǎ la urmǎ cu ziua de luni, cǎ nu înţeleg?!
V.F. (râzând iar): Aici aş spune cǎ este de fapt meritul nostru incontestabil, progresul pe care îl aducem în ampla bǎtǎlie de analizǎ fenomenologicǎ. Ziua de luni a fost mototolitǎ şi îndesatǎ între amiaza zilei de vineri şi dimineaţa zilei de sâmbǎtǎ.
Rep. (mai mult decât perplex): Extraordinar. Şi cum v-a venit aceastǎ idee?
V.F. (râzând îngǎduitor): Nu este chiar o idee venitǎ aşa din zbor. Ea se bazeazǎ pe o serie de analize ştiintifice care dovedesc fǎrǎ putinţǎ de tǎgadǎ cǎ perioada în care angajatul are cel mai mare grad de euforie, de mulţumire este vineri dupǎ-amiaza când ştie cǎ trebuie sǎ plece acasǎ, cǎ urmeazǎ weekendul şi cǎ timp de douǎ zile nu trebuie sǎ se mai dea pe la servici şi nici mǎcar sǎ-şi aminteascǎ de el.
Rep.: Interesant.
V.F.: Ba mai mult. Mutând dimineaţa zilei de luni în dupǎ-amiaza zilei de vineri, am scos din joc însǎşi dimineaţa zilei de muncǎ, esenţa de fapt, germenul hrǎnitor al virusului lehamitei porcine.
Rep.: Excelentǎ treabǎ. Presupun cǎ oamenii de ştiinţǎ au lucrat extraordinar de mult la acest proiect şi cǎ aţi fǎcut cheltuieli imense pentru a rezolva aceastǎ problemǎ.
V.F.: Mmm… nu prea. De fapt ideea mi-a venit chiar mie într-o vineri dupǎ-amiazǎ stând pe balcon cu o sticlǎ de vin lângǎ mine şi privind-o pe fiicǎ-mea cum se moţeazǎ.
Rep.: Aaa…… fiica dumneavoastrǎ a fost atinsǎ şi ea de virus.
V.F.: Nu, cǎ fiicǎ-mea nu lucreazǎ cǎ n-are rost, dar iese cu amicii vineri seara, ei având toţi servici. Şi vineri, înainte sǎ meargǎ la club, este cea mai veselǎ fatǎ din lume. De-acolo mi-a venit ideea.
Rep.: Pe lângǎ marile avantaje pe care acestǎ soluţie este evident cǎ le aduce, existǎ totuşi aş spune un mare inconvenient şi anume faptul cǎ dupǎ-amiaza zilei de vineri este în acest fel ocupatǎ.
V.F.: Da de unde domnule. În primul rând cǎ ţoti dorm dimineaţa ca guşterii la soare pânǎ la 11. La 11 se scoalǎ, se îmbracǎ şi se duc la servici. La servici vǎ daţi seama, trai neneacǎ, toţi se hlizesc şi se veselesc cu gândul la seara ce va sǎ urmeze. Merge treaba strunǎ. Ca unsǎ merge. Nu tu certuri, nu tu discuţii cu sefu. Nici nu se mai fumeazǎ atât, nici cafele nu se mai beau ca în zilele de altǎdatǎ, nici pe saituri XXX nu se mai intrǎ, cǎ dacǎ le faci pe toate în timpul serviciului seara la club ce mai faci?!
Rep.: Şi mai pot sǎ petreacǎ seara?
V.F.: Desigur. Toatǎ lumea se dezmorţeşte dupǎ o sǎptǎmânǎ lungǎ şi obositoare. E o searǎ binevenitǎ de care profitǎ cu toţii. Şi apoi nimeni nu trebuie sǎ se culce devreme cǎci weekendul e lung, chiar foarte lung. Iar aceastǎ decizie cu ziua de luni a dus la explozia industriei de divertisment. Avantjele sunt considerabil mai mari decât le-am preconizat în prima etapǎ a procesului.
Rep.: Domnule Preşedinte, înţeleg de la dumneavoastrǎ ca practic s-a redus sǎptǎmâna de lucru de la 40 de ore la 8 ore. Cine mai munceşte totuşi?
V.F.: Ba chiar la unele întreprinderi la 6 ore ca sǎ aibǎ timp oamenii sǎ ajungǎ acasǎ, sǎ facǎ un duş, sǎ se odihneascǎ puţin. Ooo…. de asta ne-am speriat şi noi la început. Dar trendurile macroeconomice au arǎtat cǎ indicii au ramas practic constanţi, cu alte cuvinte cum stǎteam înainte stǎm şi acum cu foarte mici variaţii. Analizele au indicat cǎ tot ceea ce se fǎcea în cinci zile se poate face fǎrǎ probleme într-una.
Rep.: E uimitor. Sunt totuşi întreprinderi care trebuie sǎ meargǎ în foc continuu, producerea de energie electricǎ de exemplu, rafinǎrii, oţelǎrii…
V.F.: Da. Acolo problemele au fost şi mai simplu de rezolvat. Experienţa a arǎtat cǎ cu cât punem mâna mai puţin pe echipamente cu atât acestea merg mai bine. Asta fǎrǎ nici o îndoialǎ. Am aici o statisticǎ de la întreprinderea X cǎreia n-aş vrea sǎ-i dau numele sǎ nu fac reclamǎ mascatǎ în care se poate vedea clar cǎ numǎrul de defectǎri de echipamente s-a redus de la 135 în medie pe lunǎ acum jumǎtate de an, practic la zero în ziua de azi. Una la jumǎtate de an dacǎ mai apare. La fel pe parte de accidente de muncǎ. Zero absolut.
Rep.: Bine şi dacǎ totuşi e nevoie ca angajaţii sǎ vinǎ la întreprindere sǎ întreprindǎ câte ceva?
V.F.: Ooo…. vin cu dragǎ inimǎ. Dacǎ weekendul este aşa de lung se cam plictisesc pe acasǎ. Şi în plus primesc spor pentru lucru în weekend, ceea ce face munca foarte atractivǎ. Iar despre buget ce sǎ spun, cheltuielile s-au redus simţitor chiar cu orele suplimentare plǎtite aşa cǎ salariile au crescut.
Rep.: Este uimitor. Dar cu toate aceste mǎsuri revoluţionare cu adevǎrat, a dispǎrut lehamitea?
V.F.: Nu de tot. Ca şi în cazul gripei porcine sau al bolii vacii nebune virusul a existat şi va mai dǎinui dar prin eforturi deosebite am evitat pandemia şi reuşim sǎ îl ţinem sub control la un nivel redus.
Rep.: Şi o ultimǎ întrebare Domnule Preşedinte. Vorbiţi foarte bine româneşte şi de asemenea sunteţi un expert în medicinǎ. Cum se face?
V.F.: Rǎspunsul e simplu. Mi-am fǎcut studiile în România. Am terminat în ‘73 Facultatea de Medicinǎ Veterinarǎ din Bucureşti.
Rep.: Vǎ mulţumesc foarte mult pentru interviu.
V.F. : Cu mare plǎcere.

2 comentarii:

madelin spunea...

Doamna Traiascavinerile il saluta cordial pe domnul Faraluni!

mosu spunea...

Domnul Faraluni este profund onorat de salutul doamnei Safienumaivineri panalapensiecadupaiapoasafieorice