vineri, 3 iulie 2009

despre decolteuri, sex si televiziune

ultima însemnare a klarei vorbeşte despre un subiect de care m-am lovit şi eu de câteva ori în ultimii ani; dar m-am lovit atât de rǎu încât am renunţat sǎ mǎ mai uit la televizor de ceva vreme; e adevǎrat ca între timp am devenit dependent de pisiu dar asta e altǎ poveste. :))
începusem sǎ-i rǎspund klarei pe blogul ei dar mi-am dat seama cǎ rǎspunsul meu ar fi foarte lung aşa cǎ am decis sǎ-i rǎspund aici;

prima problemǎ ridicatǎ de klara este cea a diferenţei între programele noastre tv şi ale altora; de ce decolteurile prezentatoarelor sunt mai adânci, de ce vorbele sunt mai agresive, mai violente, mai indiscrete, de ce ne jucǎm cu durerea oamenilor, de ce cautǎm sa frapǎm, într-un cuvânt de ce se face abuz de vulgaritate în schimbul ratingului?; e o întrebare realǎ, actualǎ şi... dureroasǎ aş zice;

rǎspunsul la aceastǎ întrebare este dupǎ mine foarte simplu: decenţa; sau în fine indecenţa, depinde de pe ce parte a barierei ne raportǎm; suntem un neam care ne-am pierdut aproape total decenţa, ne-am pierdut simţul mǎsurii, am pierdut bunul simţ; iar acest proces nu este focalizat pe zone, domenii de activitate, grupe de vârstǎ, sex, sau mai ştiu eu ce categorii; nu! el este un proces generalizat şi înrǎdǎcinat; mai acum vreo lunǎ am încercat sǎ rup din grǎdinǎ nişte rǎmurele mici care crescuserǎ din seminţele unui copac uriaş aflat pe stradǎ dar care cǎzuserǎ în grǎdina mea; erau cam de-o palmǎ rǎmurelele şi crude, dar când am dat sǎ le smulg mare mi-a fost surpriza sǎ constat cǎ nu-i chiar aşa uşor, cǎ plǎntuţele au nişte rǎdǎcini mari şi înfundate adânc în pǎmânt; ba mai mult, ca nişte cârtiţe se întinseserǎ pe sub pǎmânt şi ici colo apǎruserǎ plǎntuţe noi dar atât de mici încât nu le observasem; cam aşa şi cu indecenţa, ceea ce se vede e doar vârful, chiar dacǎ am reteza indecenţa cu coasa de peste tot, n-am rezolva nimic pentru cǎ rǎdǎcinile sunt acolo, adânci şi rǎmuroase şi vor da iar; asta se datoreazǎ celor 20 de ani (doamne, câţi au trecut!!!) de libertate prost înţeleasǎ, de educaţie îndoielnicǎ, de lipsǎ a hotǎrârii în impunerea legilor, de ipocrizie şi incapacitate a autoritǎţilor de a conduce;

vulgaritatea pe sticlǎ a apǎrut pentru cǎ ea se cere de cǎtre public, sau vulgaritatea sticlei a schimbat percepţia publicului şi a deturnat-o cǎtre vulgaritate?! – se întreabǎ klara mai departe;

şi aici aş spune cǎ lucrurile sunt clare; oamenii au în general patru pârghii de educare: familia, şcoala, autoritǎţile şi mass-media, cele patru laturi care practic ne împrejmuiesc realitatea; asupra primelor douǎ nu insist, sunt clare; autoritǎţile educǎ, sau mai degrabǎ ar trebui sǎ educe, prin legile pe care le fac şi prin impunerea lor; iar mass-media prin impactul pe care îl are în societate devine cu voie sau fǎrǎ un educator, un formator de opinie; un sondaj din 2007 scotea în evidenţǎ faptul cǎ 71% din tinerii din ţara noastră îşi petrec timpul liber în faţa televizorului; iar un altul fǎcut tot în 2007 menţioneazǎ cǎ în România tinerii petrec în medie mai mult de trei ore pe zi în faţa televizorului;
nu ştiu dacǎ vǎ mai amintiţi dar acum cǎtiva ani s-a fǎcut o evaluare la care tinerii au fost întrebaţi ce modele au în societate, cu cine ar vrea sǎ semene când devin maturi; şi în cap de listǎ au fost becali, adrian-copilu-minune, guţǎ şi alţi asemenea; becali de exemplu este un produs 100% al mass-mediei, el nici n-ar exista dacǎ ziarele şi televiziunile nu s-ar grǎbi sǎ-l aducǎ pe ecran de fiecare datǎ când strǎnuta sau scuipǎ;
omul este un animal educat; în lipsa educaţiei continue el se restrânge înapoi cǎtre animalitate, cǎtre minima rezistenţǎ; dacǎ ar fi sǎ-l intrebi pe omul needucat ce-şi doreşte, el se va limita la necesitǎţile de bazǎ: mâncare, sex, bani, efort minim, beneficii maxime; omul trebuie învǎţat ce sǎ-şi doreascǎ!;
au existat voci cu greutate şi de o parte şi de alta a barierei care au atras atenţia asupra rolului educativ al mass-mediei dar cuvintele lor nu au avut nici un ecou, doar televiziunea naţionalǎ (şi radioul) încercând sǎ strecoare în grila de progame emisiuni care sǎ cultive, tentativele nereuşite ale celorlalte deşi reale fiind mai degrabǎ ipocrite;
rǎspunsul televiziunilor a fost foarte clar: pe mine nu mǎ intereseazǎ procesul de educare, pe mine mǎ intereseazǎ doar ratingul şi banii; şi în strǎinǎtate televiziunile umblǎ dupa rating dar autoritǎţile aplicǎ un proces coercitiv aproape insesizabil dar eficient prin care mass-media este forţǎtǎ sǎ respecte o anumitǎ conduitǎ; dacǎ de exemplu un ziarist dovedeşte indecenţǎ (verbalǎ, în aspect, în atitudine) şi nu o corecteazǎ, autoritǎţile nu vor mai permite ziaristului sau companiei de la care provine accesul la conferinţele de presǎ ale autoritǎţilor, la informatiile pe care acestea le deţin, nu vor mai beneficia de acele tips pe care acestea le “scapǎ” periodic în presǎ cu motive precise şi ţinte clare; sunt şi alte mecanisme mai mult sau mai puţin evidente de constrângere; la noi lucrurile se fac mântuialǎ, de ochii lumii, e formǎ fǎrǎ fond; nu ai voie sǎ prezinţi un film în apar care la modul artistic imagini cu nuduri şi chiar scene de dragoste, dar poţi prezenta imagini vulgare cu bǎrbǎţi şi femei care se pipǎie indecent într-un studio sau vorbesc fǎrǎ perdea şi gust despre sex, despre experienţele amoroase ale vedetelor, despre partidele lor de sex şi aşa mai departe, nu poţi prezenta un film de rǎzboi pentru cǎ prezintǎ scene de violenţǎ dar la jurnalele de ştiri poţi vorbi detaliat şi prezenta imagini cutremurǎtoare despre violuri, incesturi, crime, sinucideri; şi asta în cantitǎţi uriaşe;
cǎ veni vorba despre decenţǎ şi v-am spus cǎ petrec ceva timp în faţa pisiului, e şocant sǎ citeşti comentariile la articole în multe dintre ziarele online (în special tabloide şi ziare de sport, dar nu numai), e absolut dezgustǎtor: înjurǎturi, obscenitǎţi, cuvinte murdare, jigniri, un limbaj suburban (mmm... de ce oare în materie de limbaj ce este rǎu se numeşte suburban, s-ar putea ca tot ceea ce este sub urban sǎ fie chiar bun!!!); dupǎ pǎrerea mea ceea ce se întâmplǎ acolo, în subsolurile netului, e mult mai rǎu din punct de vedere al educaţiei decât un film pornografic; iar autoritǎţile dau amenzi cǎ a apǎrut un sân la emisiunea X sau cǎ nu ştiu ce film conţinând nuditate a fost dat la ora 16 şi nu dupǎ 22;

în televiziune lucrurile s-au schimbat în rǎu în mod continuu în ultimii ani; emisiunile de scandal au acaparat primetime-ul, fete frumoase dar atât (sic!) au devenit prezentatoare umplând programele, de la emisiunile matinale, trecând neapǎrat pe la vreme, pânǎ la cele de la miezul nopţii, moderatori care nu au nici o treabǎ cu meseria de om de televiziune (cum ar fi Zǎvoranca sau Lazarus) ce sunt aduşi doar pentru scandal au cǎpǎtat statut de vedetǎ, oameni de presǎ al caror limbaj şi atitudine sunt indecente şi jignitoare (cum ar fi Mircea Badea sau Cuitacu) sunt scoşi în faţǎ şi ţinuţi în braţe, sexul se vinde pe toate mesele de montaj ca într-un stabiliment uriaş cu felinare roşii la uşǎ, simplu sau condimentat cu orişice, cu muzicǎ, cu VIP-uri, cu politicǎ, cu sport, cu sex...; şi nu e vorba neapǎrat despre faptul cǎ se discutǎ tot mai mult despre sex, cǎ goliciunea este dezvelitǎ tot mai mult, ci despre faptul cǎ nu mai existǎ decenţǎ, cǎ nu existǎ mǎsurǎ, cǎ nu existǎ echilibru; şi mie îmi plac nudurile dar nu expuse pe tarabǎ în obor sau la colţ de stradǎ printre ciorapi, izmene, ţigǎri şi regulatoare de presiune pentru butelii; sigur, sunt voci care spun “dar cine stabileşte ce e e aia decenţǎ, ce e aia mǎsurǎ, ce e acela echilibru?!”; rǎspunsul e clar: autoritǎţile prin organismele lor de reglementare, prin legile pe care le impun şi mai ales prin atitudinea cu care abordeazǎ problemele, atât în litera legii, cât mai ales în spiritul legii; e vorba despre pǎtratul aceala în care ai voie sǎ te învârţi, ce nu poate fi conturat prin cuvinte tipǎrite dar care poate delimitat în primul rând prin bun simţ, corectitudine, ancorare în realitate, echilibru.

2 comentarii:

Incze Klára spunea...

Nu stiam de procentul acesta de 71% - mi se pare alarmant...

mosu spunea...

in primul rand bine ai venit pe blogulluimosu Klara; sper sa-ti placa si sa revii….
cat despre chestia asta cu televiziunea, da… e o problema; copiii de toate varstele petrec prea mult timp la televizor si pisiu si stau prea putin in aer liber, fac din ce in mai putin sport, nu mai citesc carti... sigur sintagma “mult timp” e foarte relativa, depinde cu cine ne comparam; peste 50 de ani probabil ca se va spune “pe vremea mea.... stateam doar 3 ore la televizor, voi stati acuma cate cinci, sase.....”; asta-i mersul vietii; dar trebuie gasita o cale pentru a tempera tendintele acestea sinucigase (vorbesc de statul in scaun la tv si pc, glumind desigur) si a le imbraca in straie oleaca mai demodate dar mai “eco”