vineri, 14 august 2009

printesa de la mansarda

arc-en-ciel a venit cu o leapsa noua; se tot preumbla prin blogosfera lepsile astea cu povesti prinse de un capat de cate un povestitor si apoi facute de ghem de altii pana cand ultimul ramas cu capatul de poveste intre degete trebuie sa-i faca nod si sa inchida copertile…..
arc-en-ciel a inceput povestea aici, iar eu o continui mai jos; ca sa aiba si cap si coada am pastrat si textul initial
mmm…. io cred ca arc-en-ciel ne-a pacalit un pic ca a facut treaba cea mai usoara; noua ne-a ramas greul, mai ales celor care din a doua pasa trebuie sa si inchida povestea si sa-i gaseasca nu atat capatul cat mai ales…….. miezul……
iar eu ma gandeam ca o sa incerce asta daca vor binevoi finding nemo, madelin si kat


"Se amuzǎ de norii din băltoace, care păreau să se pieptene în oglindă, elefantul-nor se transforma în şoricel, cămila-nor în pinguin, vulturul-nor în pescăruş. Asta în timp ce aştepta să treacă strada.
Se trezise tîrziu, lumea cealaltă, din vis, îi acaparase şi timpul realităţii, deşteptătorul zbierase, dar nu şi pentru urechile lui.
Visase o casă cu mansardă. Şi gard gălbui, din loc în loc cu vopseaua desprinsă, înalt de un metru şi un sfert. Şi acoperiş verde, ascuţit, cu o ferestruică pe mijloc, colorată vesel în portocaliu. Ca să ajungă la mansardă a urcat 365 de trepte în spirală, înguste, cu miros de brad, sprijinindu'şi braţul de balustrada scrijelită, cîte o literă la fiecare 5 trepte. Avea să descifreze mesajul, dacă era unul, la întoarcere. Simţea că acolo, în acea cămăruţă întunecată şi nelocuită cine ştie de cînd, îl aşteaptă ceva. Sau cineva.

Crǎpǎ uşa încetişor. O camerǎ micǎ, luminoasǎ, evident a unei femei, se deschise în faţa ochilor. Chiar sub pasul sǎu un ac de pǎr se furişǎ repejor, încercând sǎ se ascundǎ sub un fotoliu cu braţe mari şi cu perne adânci si moi. Îl opri cu vârful pantofului şi se aplecǎ sǎ-l ridice.
- Nu-l atinge! - auzi el un glas gros şi impulsiv care în mod evident nu aparţinea proprietarei mansardei micuţe din vârful turnului. Era al unui pitic de doi coţi cu barba de trei, rulatǎ ca un covor pufos sub bǎrbia dreaptǎ ce se iţi de dupǎ şifonierul cu rochii. Ce cauţi aici?!
- Eu…. pǎi eu….. se bâlbâi el. Eu am venit s-o caut pe prinţesǎ – se hotǎrî în cele din urmǎ.
- Ce vorbeşti?! – se încruntǎ micuţul ironic. Fruntea încreţitǎ şi ochii rotunzi strânşi grǎmadǎ ca douǎ cireşe mari spânzurate de aceeaşi codiţǎ îi accentuau aerul fioros. Avea nasul mare şi turtit, pomeţii uriaşi şi un ciuf nǎbǎdǎios care se rǎzvrǎtea albastru peste fruntea îngustǎ. Pielea îi era bǎtutǎ ca de vǎrsatul de vânt iar respiraţia şuierǎtoare ca împletitura unui bici. Şi cine eşti tu sǎ vorbeşti cu prinţesa?! – mormǎi morocǎnos.
Îi venea sǎ-l apuce de turul pantalonilor largi strânşi în brâu cu o bucatǎ groasǎ de sfoarǎ şi sǎ-l arunce pe ferestruica micǎ ce se desfǎcea în dreapta sa ca aripile unei pǎsǎri.
- Eu sunt alesul, bǎrbatul visurilor, elefantul transformat în şoricel, cǎmila transformatǎ în pinguin, vulturul transformat în pescǎruş – fabulǎ el sigur pe sine dupǎ o secundǎ de ezitare cu gândul la norii ce-i traversaserǎ visele puţin mai devreme.
Piticul se dǎdu un pas înapoi şi-l mǎsurǎ din cap şi pânǎ în cǎlcâie. Îşi încruntǎ şi mai tare fruntea şi aşa încreţitǎ având grijǎ sǎ-şi mângâie încetişor barba lungǎ, împletindu-şi degetele printre fuioarele albe. Îşi rǎsturnǎ buzele mari într-o strâmbǎturǎ neîncrezǎtoare, îl mai mǎsurǎ încǎ o datǎ din tǎlpi şi pânǎ în vârtejul din mijlocul frunţii şi în cele din urmǎ cedǎ. Se întoarse pe cǎlcâie şi cu un mers legǎnat de pe un picior pe altul ca al unui gâscan plin de sine, se apropie de uşa din capǎtul celǎlalt al încǎperii pe care o deschise încetisor. Bǎgǎ capul prin întredeschiderea uşii şi murmurǎ cu un glas sfârşit, dar îndeajuns de tare încât sǎ audǎ şi el:
- A sosit!"

eiii…… ce ziceti?! finding nemoo…… madelin……. kat……..???

p.s.: titlul meu nu e neaparat titlul povestii ci al insemnarii mele; mi se pare normal ca cel ce inchide povestea sa-i dea si titlul care crede de cuviinta

10 comentarii:

K spunea...

Ha, Mosule-Cocosule, tocmai vroiam sa imi pun blogareala in cui.
Dar povestile ma trag de maneca, foarte frumos.
O sa incerc sa scot ceva pasabil, acum sunt cam Mr Hyde, daca dr Jekyll vine inapoi, livrez o pop-poveste.

madelin spunea...

Mosule, vinee, vineee, dar pe poi-poi-maine, ca maine fac tortul Mirunei de poimaine :-)

PS
Katule, te rog io nu pune blogareala-n cui!

mosu spunea...

cand vine dr. Jekyll Katule, nici o graba; multam oricum de accept
heiiii……. si chestia aia cu pus blogareala in cui zau ca-i alint de mata negruta…; e un amestec in ce scrii de rafinament si coltisori mici si ascutiti mai ceva dedelicios ca retele alea pentru lenesi…
daca iti place blogareala da-i inainte; delete la nesimtiti si vaaaj….

mosu spunea...

multam si tie madelino gospodino, poi-poi-maine sa fie…; sau de no fi poi-poi-maine atunci poate poi- poi-poi-maine, pe cand s-o trece factoru miruna……..
e ziua mirunei?! sa creasca mare si frumoasa si desteapta si simaisi decat atat…….; mmm… stii ce?! uite, urmatoarea mea poveste, desi povestile mele din tei sunt pentru copii mai maricei, i-o fac cadou mirunei de ziua ei……

K spunea...

@madelin - multamesc foarte adanc de indemn, ma mir ca prostiile mele au si ceva bun

@Mosule - vroiam sa o spun de mult, (eventual pe un canal de comunicare privat, dar nu am unde)- ai niste raze X foarte bune, daca sub toate invelisurile divers colorate si uneori rau famate pe care le afisez, l-ai descoperit in mine pe Peter Pan, chapeau!

mosu spunea...

am Katule, stiu ca am, altfel nici nu as fi avut curajui sa o spun asa nitam-nisam…
si adresa de mail am colo sa la profile de blogher…

Anonim spunea...

vine, da trebuie musai sa fie soare. acum ploua si ghetutele sunt cu noroi. si grele, trag capul in jos.e greu capul. da iese el soarele acusi acusi.. . fn.

mosu spunea...

:)
multam; atunci sa vina soareleeeeee....

K spunea...

m-am mai gandit si tot piulite mi-au venit si mie in cap
cred ca o sa o iau pe ocolite, sa incep cu mansarda della printesa, in loc de printesa de la mansarda

mosu spunea...

:))
eee.... chestiile astea trebuie framantate cu manecile suflecate si puse la dospit; ia baga piulitele alea in pamant, ceva trebe sa incolteasca din ele.....