miercuri, 16 septembrie 2009

Îl cheamǎ G

G este englez, englez de lângǎ Londra. Are 58 de ani şi este simpatic. E subţirel, e dichisit, e bine crescut, e pedant, e calm, e amabil, e prietenos. E un tip bine. Şi în plus e un gentleman, ca orice englez de lângǎ Londra (mmm… la asta mǎ mai gǎndesc).
Cât a fost tânǎr a bǎtut mǎrile şi oceanele lumii. Acum s-a aşezat. S-a aşezat e un fel a spune, cǎci dupǎ ce vaporul l-a lǎsat la mal nu a mai cǎlcat prin Anglia decât în vizitǎ. Cea mai mare parte a vieţii şi-a petrecut-o pe continentul american. De câţiva ani e în România. Munceşte aici dar are casǎ acolo.
G e neînsurat. A avut însǎ cinci neveste. Pe toate le-a luat din dragoste şi le-a lǎsat sǎrutându-le pe frunte. Cu nici una nu a stat mai mult de 3-4 ani dar cu fiecare a avut cel puţin un copil. În total opt, şapte fete şi un bǎiat. Are şi douǎ gemene. Îi iubeşte pe toţi în egalǎ mǎsurǎ şi întotdeauna pe ultimul l-a adorat (sau mai bine zis a adorat-o având în vedere proporţia). A plǎtit tuturor, fǎrǎ excepţie, pensii alimentare (şi încǎ mai plǎteşte). Cel mai tânǎr vlǎstar e mai mic decât primul nepot. Copii din flori n-are.
Lui G îi place în România. Îi plac oamenii, locurile. Îi plac mai ales bǎutura şi fetele. Nu exagereazǎ însǎ nici cu una nici cu alta. Cât sǎ-i ţinǎ de urât. S-a îndrǎgostit şi de-o fatǎ de pe-aici dar n-a fost sǎ fie.
G e fericit! Are tot ce-i trebuie.

Astǎzi G mi-a prezentat-o pe noua sa prietenǎ. E englezoaicǎ. Cam de vârsta lui aşa. Tare mi-e mie cǎ o sǎ fie a şasea doamnǎ G.
Şi nici nu ştiu dacǎ o sǎ mai fie aşa fericit…

P.S. Povestea lui G este interesantǎ şi cât se poate de adevǎratǎ. G locuieşte undeva nu departe de mine. E un tip cu totul deosebit. Dar nu pentru ca sǎ-l prezint pe G am scris însemnarea ci pentru a construi un puzzle din flashuri mǎrunte care sǎ profileze o viaţǎ atipicǎ şi sǎ atragǎ atenţia asupra a ceea ce înseamnǎ viaţǎ vs fericire. E de apreciat felul în care şi-a trǎit viaţa G sau e de blamat?! Cineva, cârcotaş, ar putea spune cǎ a cotit-o astfel încât sǎ se fereascǎ de pǎrţile ei amare şi sǎ-şi pǎstreze numai feliile zemoase…

P.P.S (6 aprilie 2013): G s-a casatorit de curand cu o romanca; are si un baietel de care e foarte mandru.

11 comentarii:

earthwalker spunea...

tot felul de mosi pe lumea asta:)

mosu spunea...

:))
asa e… sunt mosi barbosi, mosi teposi (englezi) si mosi mosi….

earthwalker spunea...

si l-a prins vreodata cineva facand cinste cu o bere? li s-a dus vestea ca ii doare portofelu rau:)

mosu spunea...

:)
mmm..... asta nu stiu ca sa-ti spun
oricum la cate pesnii alimentare are de platit ar fi de inteles...

to-morrow spunea...

G si-a trait viata exact cum a vrut el; si-o traieste in continuare in acelasi fel; mi se pare un tip corect, din descrierea ta, si un om caruia nu ii este teama de incepututi; e de felicitat G!

mosu spunea...

multumesc de vizita to-morrow si bine ai venit pe blogul lui mosu
si eu sunt de aceeasi parere cu tine; dar viata lui aventuroasa, copii care au crescut numai cu mamele lor, relatiile aparent “nesanatoase” care s-au concretizat in casnicii care au durat cativa ani, cele doua pasiuni "prea masculine" bautura si femeile sunt foarte departe de morala romanaesca in ceea ce priveste familia si buna cuviinta…..
da si asta s-a mai innegrit pe la colturi recunosc
te mai astept…

earthwalker spunea...

si dupa parerea mea aventurierilor le sta mai bine singuri decat cu copii. chestia asta cu depusul icrelor prin varii locuri... dar nu l-ai adus aici la judecata:)

profadegarda spunea...

Adevărul e că aici m-am împotmolit rău , deşi ţi-am citit în vacanţă , pe rând , toate poveştile .
Nu vreau să spun nimic despre domnul G . Nimic n-am de spus .
Doar am o mulţime de ... gânduri ... :(
Ce-or fi gândit copiii care nu l-au avut alături mereu ? Au simţit această nevoie ? Cum au depăşit-o ? Cum şi-or fi găsit echilibrul ? Cum s-or fi construit ? S-au ataşat de alţi oameni cărora le-au acordat rolul de tătici "suplinitori " ? I-au găsit ? Lipsa lui alături de ei a devenit firească ? Unde-s poveştile care vindecă ? ş.a.
Treaba cu pensia alimentară plătită corect ... ce sinistru îmi sună . Nu te supăra ! Nu-i vorba de textul tău , Moşule . :)
Nu cred în rezistenţa tuturor legăturile de sânge de care vorbeai într-un post anterior . :(

mosu spunea...

mda, nu-s ce sa zic; privite din perspectiva asta lucrurile par nebuloase tare asa-i?!

angi spunea...

"Viaţa nu este ce ai trăit,
ci ce îţi aminteşti că ai trăit
şi cum ţi-o aminteşti pentru a o povesti."

mosu spunea...

da, bine zis! eu am alta zicere legata de treaba asta: "omul nu este asa cum se vede el in oglinda ci e suma urmelor pe care le lasa de jur imprejur"