joi, 12 noiembrie 2009

Gând (9)

Nu mǎ plâng de niciunele, n-aş întoarce timpul sǎ repar nimic din ceea ce-am fǎcut dar mi-e tare tare dor de ceea ce ar fi putut şi încǎ ar mai putea sǎ fie…

14 comentarii:

io-n Dushu Tau! spunea...

of, asa merge asta cu ce stare am eu azi...o sa te citez..am voie?

mosu spunea...

:)
sigur dushule, cu placere...
da cum ti-i azi?! a navalit toamna si peste tine?!

madelin spunea...

Ma gandesc deseori ca-n timp ce noua ne e dor, veatza (ni) se trece...
Dar bine ca are de ce sa ne fie tare tare dor!

mosu spunea...

Cu prima parte sunt de acord. Cam asta e morala trebii asteia…
Cu a doua insa… nici eu nu stiu… E bine sa ne fie dor de ceva ce n-a existat si s-ar putea sa nu existe niciodata?! E OK ca-ti incredintezi dorurile unor vise, unor sperante, unor ganduri profilate frumos ca manechinele din vitrina invelite in rochii elegante si vaporoase… dar fara viata?!

nemo spunea...

de acord cu madelin.
iar mai nou incepe da-mi fie dor de ceea ce urmeaza.
si de acord si cu mosu-barbosu. oare se impaca...cre` ca da.

mosu spunea...

de acord cu deacordurile tale pestisorule auriu :))
bine ar fi sa ne putem bucura de ceea ce exista, dar daca doruri ascutite pictand inchipuiri pe panza zilei de maine ne pot aduce un zambet pe chip, de ce nu…..

nemo spunea...

da, doar daca e zambet..

cand nu e.., si at placut va fi..,
atunci io nu stiu ce sa fac...

tot antarctica ramane o solutie viabiala....pt mine.. cel putin...

iar zambete..pt ele intotdeauna respecte si dorinti..

imi imaginez, un ghetar in lumina soarelui-apune, in culori calde, in ape reci, cu 2 pescarusi zgribuliti pe catarg...

.... nici io nu as intoarce timpul, dar l-as mangaia, s i l-as petici, (daca am scris corect??) , si as mai sta o leaca sub lumina albastra a lunii care limpezeste gandul, sa-mi zica ea ce-a fost bine si ce rau...


ca deacum incolo numai bine va fi....

madelin spunea...

Mosule, dar de ce fara viata?
Io crez cu tarie ca si veatza imaginara bogata e la fel de vibranta. Uneori chiar si mai si... In fond neuronii nu stiu sa faca diferenta...
Life behind glasses...
Dar da, e bine sa-tz fie dor, chiar daca...
Sau daca inca "ar putea sa fie", de ce nu iei taurul de coarne?

mosu spunea...

@nemo
ooo… da de ce pe ghetar pestisorule auriu?! io zic ca e bine asa pe la paralelea 45… si zile cu soare si din cele inghetate; trebuie doar sa avem rabdare ca vin si cele si din cele; iar daca intarzie nemotivat trebuie oleaca ajutate…..
si de acum incolo numai bine sa fie

mosu spunea...

apaiii….. adevarul e undeva la mijloc; si manechinele din vitrina au viata lor, doar ca nu misca; :))
eu nu prea cred ca viata asta imaginara e prea sanatoasa, desi in doze mici e ok; e cam ca a unei flori crescute tot timpul in sera care n-a vazut niciodata lumina soarelui; daca o scoti afara moare…
mai ales cu netul asta unii oameni au tendinta de a se rupe de lume si de a trai intr-o lume paralela frumoasa dar ireala si deodatfaramitabila…..
apai cu taurul cela cre ca degeaba il apuc de coarne; ai vazut ca de obicei ti-e dor de lucruri care nu prea depind de tine, o mangaiere, un zambet, o zi cu soare…..

stii… sunt obisnuit sa ma impac cu ce am si sa-mi capat singur ceea ce imi e de trebuinta dar mi-e tare necaz ca lucruri simple care au premisele sa se intample, se impiedica intr-un varf de ac si nu mai apar niciodata……..

Fanfan spunea...

ieri mi s-a facut dor de orele de lucru manual din clasele primare ...astazi parca nici lipiciul, nici hartia glasata nu mai miros la fel :::p

mosu spunea...

si nici lipiciul nu mai are acelasi gust...; inainte ne puteam linge pe degete cat vroiam dupa ce terminam de lipit, acum riscam sa ramanem cu limba lipita de cerul gurii.. :))
bine ai venit pe blogullui mosu fanfan!
asa-i, exista o nostalgie a copilariei si o credinta de cele mai multe ori amara, ca ceea ce a fost nu se mai intoarce...
te mai astept fanfan!

francesca spunea...

hihihi, mie mi s-a facut dor sa te citesc :)

mosu spunea...

eiiii...... bine ai revenit francesca!
n-ai mai fost pe aici de cand blogulluimosu mergea de-a busilea si-si rodea gingiile... :)
intre timp s-a facut maricel; cam ca pufulete ala al tau...