sâmbătă, 28 noiembrie 2009

insectar

vorbeam cu zenobia zilele astea şi-i spuneam că tare îmi mai place toamna asta lungă şi însorită; am ieşit în ultimele zile să privesc toamna şi oamenii, iar toamna îmi pare extraordinar de frumoasă; în schimb oamenii nu; oamenii au frunţile încruntate şi sprâncenele împreunate furios, au vorbele grele şi tăioase ca şfichiul unui bici crăpând auzul cu alice de plumb, au pumnii încleştaţi; hainele lor sunt cenuşii; şi ochii le sunt cenuşii, s-a scurs din ei orice urmă de culoare; şi visele înfundate adânc tot cenuşii sunt…
doar sufletele nu poţi spune cum sunt privindu-i, căci le ţin împăturite şi închise înlăuntru sub două rânduri de muşchi umed, învelite în trei foi speranţă şi legate cu iederă verde
de-asta îmi plac blogurile, blogosfera e un insectar de suflete; nu-s trupuri, nu-s ochi, nu-s buze, nu-s haine, nu-s degete boante, doar suflete întinse unul lângă altul, fără sex, fără vârstă, suflete expuse crud pe tarabă ca fleicile la măcelar…

12 comentarii:

zenobia spunea...

uf, (pseudo)moşule, dar noi cum om arăta? oare nu sîntem la fel de camuflaţi? la fel de încruntaţi, de grăbiţi, atît de opaci?
dar uite, o altă zi de primavară deghizată frumos în toamnă. să te bucuri de ea!

mosu spunea...

cine, noi doi?! oooo….. nuuu, noi nu avem fruntile incruntate si nici pumnii inclestati si nici vorbele biciuitoare….
siiiii… nici ochii cenusii… :)

zenobia spunea...

(pseudo)moşule, eu stau încruntată destul de des. m'am tot gîndit azi la postarea ta, oare chiar aşa să fie?

mosu spunea...

nu stiu exact la ce te-ai referit cand ai spus “oare asa sa fie?”, iar insemnarea mea nu este decat o parere, iar parerile sunt subiective deci orice e posibil….
dar da, cred ca suntem un popor care prea despica firul in patru, prea cauta negrul sub unghie, prea se incrunta din orice; suntem mai tot timpul nemultumiti si aratam asta ca si cum ar fi o medalie stralucitoare pe piept; nu suntem echilibrati, suntem prea radicali, prea orgoliosi, prea patimasi, prea incrancenati; le stim pe toate si nu acceptam sa fim contrazisi; nu stim sa ne aplecam si sa culegem frumusetea secundei ravnind la frumusetea minutului care cine stie cand va veni, nu stim sa zambim suficient, nu stim sa cautam bucuriile mici si sa ne umplem sufletul cu ele iar cand trec singure pe langa noi ne prefacem ca nu le vedem
iar timpul se duce fara sa bage asta de seama….

zenobia spunea...

(pseudo)moşule, ai răspuns clar la întrebarea mea:) poate cîndva om întîlni şi oameni buni. pînă atunci, ne agăţăm de cuvintele sufletelor noastre. noapte bună.

madelin spunea...

Ei, mosule, mosule, chiar asa, ca fleicile la macelar? Pai n-ai vazut ca acuma fleicile stau cuminti, domesticite in farfurii de scartzaietoare, invelite in folii de plastic, cantarite la trei zecimale, aliniate pe genuri si caprarii...

Si sufletele se pot inveli in frunze de camuflaj, n'est-ce pa?

PS
Cuvantul care ma verifica e "falit". hihihi, un suflet falit!

mosu spunea...

da, chiar asa madelinule, ca fleicile la macelar….. stiu ca nu-i deloc poetica comparatia mea dar accentueaza ceea ce am vrut sa punctez
daca dezbraci omul de haine, de trup, de tesatura groasa de gesturi, de priviri, de vorbe ramane in sufletul gol, care musai trebuie sa arate asa (sincer sa fiu nu l-am vazut niciodata, e doar o banuiala) sangeriu si crud, ca un muschi dezvelit de piele, ca o inima tremurand stransa in palme…
iarrr. atunci cand merg pe strada oamenii isi tin sufletele impaturite si ascunse bine, zau asa; nu stiu de ce, cred ca le e jena sa mearga cu sufletul atarnand in afara ca un apendice gros si nelalocului; prefera sa se inveleasca in haine de zale cu ochiul mic si firul tare ca razboinicii, prin care nu razbesc priviri ascutite…
pe cand aici… toata lumea vine si zdrang cu sufletul pe tejghea….. unii nu-si dau seama de asta, ei cred ca insira cuvinte pe un fir subtire de timp, da nu-i asa…. sunt rotocoale mici de suflet rosii si umede ca trandafirii pe care ii scot tigancile dimineata in galeti albe de tabla zmaltuita, care asezate una langa alta il reconstruiesc pe de-a-ntregul……
iar suflet falit…… suflet falit nu exista……. sigur!

nemo spunea...

mosule,io zic ca tatzi is la fel....nu numai noi romanii

nemo spunea...

am recitit, nu ai zis nimic de romani........... greseala mea...ai dreptate!

mosu spunea...

n-oi fi zis romani, dar recunosc ca la asta ma gandeam...
daca toti sunt la fel tu esti cea mai in masura sa ne spui...
desi... nu stiu de ce dar parca as zice ca noi romanii avem un talent aparte in a fi nemultumiti, in a cauta negrul sub unghie, in a ne incrancena in chestii la care nu ne pricepem si ale caror resorturi nu depind de noi (cum e politica, sau capra vecinului), in a ne plange mereu de partea goala a paharului in loc sa ne bucuram de cea plina.....

Anonim spunea...

Hello, every time i used to check weblog posts here early in
the break of day, as i like to find out more and more.

My homepage: jocuri online actiune aventura

Anonim spunea...

Wow! This blog looks exactly like my old one!

It's on a totally different subject but it has pretty much the same layout and design. Great choice of colors!

Also visit my web site - jocuri online rummy