duminică, 13 decembrie 2009

Constatări în alb

A nins. A nins cu fulgi mici, meschini, îngheţaţi. S-a acoperit multă, multă mizerie şi cuvinte murdare. Totul a căpătat o pojghiţă subţire şi lucioasă de alb, un alb speriat şi patinat de vânt. S-a oprit repede, a rămas doar frigul ascuţit. Şi în case şi în suflete.

16 comentarii:

CARMEN spunea...

Mosule, hai la mine lânga foc, fac un ceai si...însir-te margarite!

mosu spunea...

:))
bine ai venit pe blogulluimosu carmen; am trecut pe la tine mai ales ca a fost o invitatie atat de... calduroasa...
m-am incalzit un pic langa foc, am ascultat sarah brightman...
si cu siguranta am sa mai trec sa stam de vorba...

CARMEN spunea...

Aseara târziu, rasfoind bloguri te-am descoperit si...am înteles imediat ca acesta este cadoul meu de la Mos Craciun - da, stiu ca înca nu e Craciunul, dar cine poate sti dupa care calendar am ajuns eu pe paginile astea! Am citit cu placere ore în sir (pâna în septembrie). Filigran si perle literare...ce altceva i-ar face placere unei fete rasfatate ca mine! Multumesc Mosule! si La multi ani!

mosu spunea...

Oooo…. esti prea buna Carmen, dar tare ma bucur sa stiu ca ti-a placut ce ai gasit aici……
Numai bine sa-ti fie!

zenobia spunea...

(pseudo)moşule, îmi e frig şi mie:)

Fanfan spunea...

ce frumos acopera zapada strazile ... si le face sa para atat de curate. si nu stiu cum se face ca odata cu prima zapada parca si noi devenim mai albi ;o)

mosu spunea...

eiii.... zenobia, nu ma bucur deloc sa aud asta; trebuie sa fie pe acolo pe undeva niste ganduri frumoase ca sa tina de cald; cauta-le doar...
mmm... o sa vorbesc eu cu mosu sef sa aduca si putina caldura; nu pe strazi, inlauntru!

mosu spunea...

fanfan; iarna e unul din cele mai frumoase anotimpuri caci albul acopera tot....
si strazile si sufletele...
p.s.: vezi ca te-am notat si astept sa vina mosu sa vad ce-mi aduce :))

Fanfan spunea...

pai tu esti mosul ... tu trebuie sa vi cu sacul plin de cadouri si de zapada ...

mosu spunea...

uffff........ (si aici se aude un "plici" de la palma lipita peste frunte)... mda, asa-i... eu sunt mosul...
da vezi ca eu nu mosuuul... "ala"; eu sunt mosuuul asta...; mai poate sa mai faca si mosul asta cate o fapta buna dar e destul de limitat in putilinti... :))

nemo spunea...

....cu fulgi mari, pufosi si calzi. totul e alb si curat. troienii sclipesc in lumina soarelui si seara se alinta cu luna albastra.vantul danseaza intre dune de zapada. s-a oprit, si totul e o pictura plina de curbe albe. in case focul arde si miroase a mere coapte.zambete de copii se itzesc pe la geamuri. obraji rosii zambesc pe sub caciuli...

:)

mosu spunea...

mmm.... imi place tare iarna ta; e o iarna a copilariei si a visarii... e iarna cea adevarata de care toti avem nevoie!!!
sa-ti fie toate iernile asa.....

Cea Care Se Joaca spunea...

Mosule, stii de ce-mi place mie iarna? ca daca te uiti mai bine la zapada, asa, ca si cum ai privi-o printr-o lupa mare, vezi toate culorile in ea. Hiberneaza toate in fulgul de nea, cum hiberneaza si sufletele mosule, ca altfel primavara n-ar mai renaste. Nimic nu poate fi uniform, ca asa e firea umana, noi traim din contraste, altfel te plictisesti chiar si de foarte bine!

mosu spunea...

tare frumos vad ochii tai fulgul de nea ceacaresejoaca… :)
cat despre necesitatea contrastelor acesta a fost unul din primele adevaruri neintelese pe care le-a primit necopilul din mine… nici acum nu pot accepta adevarul acesta fara lupta :) uite spre exemplu, n-ar fi mai bine sa ne alegem singuri vaile si dealurile in loc sa ni le aleaga soarta?!

Cea Care Se Joaca spunea...

Si totusi, mosule, ii spui Adevar, deci il accepti ca fiind unul, dar ti-e teama de el pentru ca nu-l intelegi. Din experienta mea lupta nu ajuta la intelegere, ci doar la pastrarea unor aparente. Intelegerea o capeti mai degraba cautand cu o foarte mare atentie si foarte mult curaj in adancul-adancului unde ai senzatia ca e o negura totala si unde orbecai initial ca o nefiinta. Dar cautarea facuta asa, cu consiinta ca de cristal si cu o perpetua dorinta de intelegere, are totdeauna raspunsuri care-ti construiesc treptele spre scopul tau. Si mosule, te intreb asa: daca ar fi sa alegi totul singur, ai alege vaile? Ba mai mult, ai vrea sa existe vai? Si daca n-ar exista vai, ar mai exista dealuri? Si daca ar fi un platou imens, ai sti incotro te indrepti? Si daca te-ai indrepta spre nicaieri unde esti si ce faci? Si daca nu faci nimic, ce esti? Si de ce ai fi acolo? Dar de fapt, ce inseamna “a fi”? mmm…? Daca ai trai numai pentru o clipa mosule, starea de a fi in puritatea ei absoluta, ti-ai raspunde si la intrebarea “de ce a fost create lumea?” …
… si ai realiza ca unul dintre motoarele acestei lumi este legea contrastelor. Spun motor pentru ca ea propulseaza, este una din legile vietii. Fara contrast spiritele nu ar inainta in fascinanul joc al naturii si al manifestarii, nu ar avea repere, nu ar avea impulsuri, nu ar avea ajutoare.
Toate Adevarurile sunt legate intre ele ca piesele unui puzzle si daca esti f f atent si cauti fara teama de nimic ele incep sa se descopere si sa se imbine, iar tabloul cu cat mai inchegat devine, cu atat mai fascinant il percepi. De ce sa-ti fie teama? Nu mosule, n-are de ce! Viata este un joc divin (sit u pari a sti asta foarte bine  ), ca totul este energie, iar energia nu “moare”, ea nu dispare… doar se transforma, este o alchimie. Frica de orice, are la baza frica de moarte, dar daca te gandesti din perspectiva pe care ti-am enuntat-o, ce este de fapt moartea? Doar o transformare. Daca nu ne-ar fi frica de nimic, am capata o putere absoluta, cu care ne-am propulsa extraordinar de mult. Dar vezi mosule, desi viata are legi foarte complexe, ele sunt atat de bine facute incat in oricate itze ne-am prinde, ele ne scot invariabil si foarte correct in functie de cum actionam noi insine. Si legile astea exista pentru a mentine un echilibru perfect. Asa ca mosule, nu ti-ai pus corect intrebarea. Pleaca de la “ce este soarta?” Ce este soarta, mosule? Este ea o fiinta care ne leaga de maini si de picioare si ne forteaza sa traim diferite povesti in functie de creativitatea de care dispune? Putin probabil… Eu cred mai de graba ca soarta ne-o facem noi, si singuri ne alegem vaile si dealurile, dar din pacate netinand cont de un alt Adevar: acela ca orice actiune , oricat de insignifianta, are un efect de aceeasi calitate si proportie. E foarte simplu! Noi le complicam. Cream vaile si dealurile, apoi ne plangem de mila, in loc sa ne inunde beatitudinea. Suntem mici masochisti deasupra carora troneaza Orgoliul si Egoul. Astea doua se bat pentru tron si stii cu ce arme? Cu mintea, bat-o vina de minte perversa… Ca asa mai ajunge si ea la putere din cand in cand! Iar gandurile.. gandurile mosule sunt o energie atat de puternica, sunt o adevarata arma care devine extreme de nociva cand e manuita cu prostie. Chiar cel mai simplu gand mosule, are aceeasi reactie, ca un bumerang, si se intoarce cu forta cu care sufletul l-a sustinut.
Nu-I asa mosule ca e fascinanta joaca asta de-a viata?
Iarta-ma ca ti-am acaparat spatial cu un raspuns atat de lung, dar m-ai provocat :P Si-apoi, simt ca oricum n-am spus nici un graunte din cate sunt de spus… Si daca ai inmulti cu 978 de miliarde cate sunt de spus, ai afla cate sunt de trait si de simtit! Cu drag

mosu spunea...

imi place cum le spui ceacaresejoaca; cobori in adancul-adancurilor si incerci sa intelegi totul de acolo, sa le despletesti ca pe cositele codanelor pana cand firele ideilor se aseaza cuminti unul langa altul separate si drepte ca dintii furcii; de acord cu ce spui, absolut de acord, cam asa ma gandesc si eu;
adevarul de care vorbeam a fost 100% acceptat; cand am spus ca ma “lupt” cu el, am vrut sa spun ca unele lucruri sunt greu de acceptat, ca exista o anumita inertie interna si ca mintea nu le poate asimila usor; cum sa accepti de exemplu ca trebuie sa-ti fie rau pentru ca sa-ti fie bine; si totusi asa este pentru ca daca n-ar exista raul atunci n-ar mai exista nici binele, caci am trai intr-un bine perpetuu care s-ar chema normalitate
cat priveste intrebarea “n-ar fi mai bine sa ne alegem singuri vaile si dealurile in loc sa ni le aleaga soarta?!” mmm… am vrut sa spun (asa cum spui si tu de altfel) ca intr-o anumita masura putem si trebuie sa ne controlam vietile; plesu spunea undeva (e chiar o reclama pe la radio) ca viata ne ofera opurtunitati, ne intinde porti, noi trebuie sa alegem; as spune ca viata e ca o ulita de sat, din cele sasesti, cu garduri inalte si porti mari si pe o parte si pe alta; iar noi in mijlocul ulitei; inainte si inapoi drumul nu duce nicaieri, ne intoarce de unde am plecat ca o “gaura de vierme”; singura sansa sa inaintam e sa deschidem una din porti; si apoi alta, si alta…
mmm…. mai ai 977 de miliarde 999 de milioane 999 de mii 999 idei de impartasit; te astept si cu restul…….. :)