vineri, 4 decembrie 2009

La Non-stop

Aseară pe la şapte rămăsesem fără pâine şi având în vedere că nimic nu alunecă pe gât fără un dumicat de pâine îmi iau picioarele la spinare şi deşi burniţa, era frig şi se făcuse deja întuneric mă avânt spre Non-stop să-mi cumpăr două pâini. Non-stop e o gheretă mică cu pretenţii de magazin universal în care se înghesuie la un loc şi alimente şi pamperşi, şi deodorante şi ţigări, şi detergenţi şi băuturi, în fine, ştiţi voi, cam tot ce-ar trebui să-i fie omului mai la îndemână astfel încât sa dea un 50% în plus la pret da’ să nu mai bată drumul până la mall. Şi unde mai pui că programul e prelungit binişor spre miezul nopţii, căci dimineaţa de pe la 6 face de veghe el, apoi la amiază intră în focul luptei ea, pentru ca spre seară să moţăie în tejghea mamaie că şi aşa e bătrănă şi nu mai poa' să doarmă, astfel încât şi cei noctambuli pot coborî din bloc pentru o gură de cafea, un pachet de ţigări sau o pereche de pampersi, absolut indispensabile dependenţilor.
Ies din casă, merg vreo sută de metri şi când cotesc pe poteca dintre blocuri spre aleea care duce drept spre Non-stop mă lovesc piept în piept cu un munte de om ce stă proţăpită în mijocul drumului. Nu zic nu că şi eu cam mergeam cu capul în pământ ca să nu-mi intre vântul şi picurii fini de ploaie în ochi. Zic frumos pardon şi dau să-l ocolesc, ceea ce-mi ia ceva timp căci tipul e tare bine făcut, când dau cu ochii de mantie. Nu-mi vine să cred şi ridic ochii. Ramân trăsnit. Tipul de care m-am lovit pare coborât dintr-un film istoric. Are o mantie largă care îi acoperă tot trupul şi matură trotuarul în urma sa, are coroană pe cap şi cizme mari şi butucănoase în picioare, în timp ce mâna stângă o sprijină pe mânerul unei săbii lungi până în pământ. Mă uit mai bine. După statură seamănă cu Dinică săracu, dar ăsta al meu e mai tânăr şi are şi plete lungi a la Pitiş, doar că ale bărbatului din faţa mea sunt mai blonde şi buclate frumos de zici că e aranjat în studiourile de la Media-Pro. Şi în plus are şi mustaţă, nu d-asta pe oală ca a lu Ţiriac ci d-aia subţire şi alungită gen D’Artagnan. Mai casc odată ochii la el. Figura îmi pare cunoscută. Nu, nu-i nici George Mihăiţă şi nici Mircea Diaconu deşi parcă ar semăna un pic. Haaa…… îmi scapă din gâtlej ca dopul de la sticla de şampanie, în timp ce punga de pâine şi portofelul se rostoglesc la picioarele mele. În fine îl recunosc. E chiar Fane Babanu. În carne şi oase. Jur dacă vă mint.
- Măria Ta… – apuc să îngaim.
Ştefan mă priveste de sus, deşi cu toate tocurile alea înalte pe care stă cocoţat de zici că-i Columbeanu la braţul lui Moni, abia îmi ajunge la bărbie.
- Cu ce ocazie la Constanţa Măria Ta?
- Iaca am venit să văz ce faceţi cu ţărişoara asta, că de sus de acolo nu se vede prea bine – îmi răspunde Măria Sa privindu-mă încruntat de-ai fi zis că eu eram cauza tuturor belelelor. Înalţ din umeri să-i dau de înţeles că treaba nu mă prea priveşte şi că mai bine ar fi să meargă eventual la primărie să vorbească cu Mazăre că-i mai in temă, dar el nu mă slăbeşte şi continuă – Aţi adus-o de răpă, n-aţi avut nicio grijă de ea. Că ţara asta n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea, şi nu e a voastra ci… şi o bagă până la capăt pe aia cu “urmaşilor urmaşilor voştrii în vecii vecilor” care acu fie vorba între noi nici nu cred că vine de la el ci a citit-o undeva într-un manual de istorie sau în vre-un scenariu de film. Pe măsură ce vorbeşte însă glasul îi capătă tonalităţi tot mai joase şi îl simt cu bubuie ca o baterie de tunuri pregătind lupta cea mare. Atât de mare încât la un ochi de geam din blocul dinspre Dacia apare o cucoană cu capul înfofolit într-un batic uriaş, deranjată probabil de tiradă, ce aruncă un ochi în stânga, unul în dreapta şi nedescoperind nimic nelalocului închide nervoasă fereastra.
- Şttt…….. îi fac semn Măriei Sale ducând degetul la buze, dar Ştefan nu pare dispus să mă ia în seamă.
- Cine conduce acuma Moldova? – mă întreabă brusc şi mă ţintuieşte cu o privire aspră ca şi cum ar avea suliţe în ochi, în timp ce eu mă fac mic între tufisurile de pe alee.
- Păiii….. – mă scarpin în barbă – P.S.D-ul cred, că aşa arată ultimele sondaje de la prezidenţiale.
- Pesedeu? Cine-i Pesedeu ăsta?
- Păiii……. – mă scarpin eu din nou în barbă de data asta teribil de încurcat gândindu-mă cum să-i explic eu tocmai lui Stefan cel Mare cum e cu pluripartitismul. Văzându-mă încurcat Ştefan mă întreabă direct.
- L-au pus boierii sau Poarta?
Îmi vine tot mai greu să amestec lucrurile dar atitudinea Măriei Sale nu lasă deloc cale de întors sau de ezitări.
- Boierii Măria Ta, cam tot ce mişcă în ţara asta e manevrat de boieri. De fapt acuma le zice baroni nu boieri, dar e totuna. Ba mai noi sunt mogulii, da nu ştiu să-ţi explic exact diferenţa între baroni şi moguli aşa că mai bine o lăsăm baltă. Iar cu Poartaaa… nu ne mai războim de vreme bună decât la fotbal şi… - ezit un pic dacă să-i spun sau să nu-i spun, dar cred că e mai bine să mergi pe şleau cu Ştefan deci continui - …ne-au cam terfelit zilele astea. Lui Ştefan un ochi îi plânge, altul îi râde. Ştie că i-a cam pus la respect pe turci şi că o mare parte din merit pentru pacea de acum îi revine, dar e tare trist să afle că Fenerbahce si Galatasaray ne-au zdrobit.
- E bine, dacă e pus de boierii pămănteni e bine – spune Măria Sa un pic mai relaxat. Ce boieri îs?
- Păiii… nu prea îi ştiu că nu prea le am pe astea cu boierii dar îi ştiu pe Hrebenciuc la Bacău, pe Oprişan la Vrancea. Şi-or mai fi şi de pe la alte partide că peste tot sunt. Daaar Maria Ta eu zic că nu e aşa de bine cum spui, că boierii nu prea îşi urmăresc decât interesele lor iar nouă ăstorlalţi ne cam pun pielea pe băţ – îndrăznesc eu o părere personală şi imediat îmi pare rău de îndrăzneală căci îl văd pe Măria Sa cum începe să se umfle ca un curcan şi cum privirea i se cotropeşte de umbre dese şi negre. Apoi încet şi mânios îşi trage sabia din teacă şi o ridică deasupra capului tunând înspre vazduh…
- Scurtaţi cu toţii….
- Ce să scurtăm Măria Ta? – întreb speriat căci Ştefan e de-a dreptul un uragan.
- Boierii! Trebuie scurtaţi cu toţii de-un cap – bubuie Ştefan în timp ce mie îmi e teamă să nu-i cadă sabia aia mare şi grea în cap, că are zece kile pe puţin şi mai facem vre-un pocinog aci între blocuri.
- Nu-i de mâncare?! Vin, grâne…?! - mă descoase Măria Sa.
- Ba vin ar fi şi vin bun, doar că s-a scumpit şi ăsta. S-a aliniat la preţurile internaţionale cică. Şi oricum marile podgorii au fost cumpărate de străini. Ca de altfel tot ce a fost bun. Adevărul e că noi românii nu prea ne pricepem la afaceri şi nici nume bun în exterior nu avem. Şi nici cu grânele nu stăm prea rău Măria Ta. Dacă nu e an secetos merge bine agricultura deşi o facem tot cam ca pe vremea lu matale, cu plugul tras de cai şi cam tot pe atât teren.
- Atunci dările, îs dările prea mari? – mă întreabă el decis să afle cauza nemulţumirii populare.
- Îs, Măria Ta. Şi dările-s mari. Da n-aş zice că asta-i buba, ci că-i nesimţire mare. Se cheltuie aiurea şi doar în interes propriu. Nu tu şosele, nu tu şcoli, nu tu spitale ca lumea. Preţurile mari, salariile mici, justiţie ioc. A mai venit acuma şi problema asta cu băncile de e toată lumea înglodată în datorii până peste cap… E nasol ce mai.
E rândul lui Ştefan să se scarpine după ceafă şi coroana îi alunecă uşor peste ochiul stâng. S-a mai liniştit. Îşi vâră sabia la loc în teacă şi-şi trage coroana la loc pe cap iar eu răsuflu uşurat.
- Tot asta-i soluţtia. Scurtaţi câtiva de-un cap şi să vezi pe urmă cum merg lucrurile. Eu aşa am făcut şi au mers straşnic – mormăie Ştefan şi ochii îi sclipesc strălucitori pentru prima oară de când ne-am întâlnit. Are ochi frumoşi. Mari şi grăitori.
- Eee Măria Ta, lucrurile s-au mai schimbat, nu-i chiar aşa simplu. Deşiii, adevărul e că dacă stau bine să mă gândesc nici nu s-au schimbat prea mult. E cam ca pe vremea lu matale când aveai şi hăţurile şi biciul. Numa că acuma toate-s la ei. Cum dracu să faci justiţie şi să le ieiiii….. dacă nu gâtul măcar un rând de piele când ei dau cu şpaga în stânga şi în dreapta şi aranjează tot….
Ştefan începe să râdă
- Ei lasă, lasă, că şpaga exista şi pe vremea mea, n-aţi inventat-o voi. Şi dădeam la greu. Dădeam în stânga să nu mă lovească ăla, dădeam în dreapta să nu mă lovească ălălalt… dădeam şi noi.
Mă uit uimit la el. Brusc a devenit şi mai mic decât era. Vede că a scăzut în ochii mei.
- Ce te uiţi aşa?! Aşa se face politica, cu biciul într-o mână şi paiele în cealaltă! Când eşti mic şi nu te bagă alţii în seamă trebuie să ştii să te descurci. Dar s-o faci pentru ţară!
Dialogul o ia pe o pantă care mă depăşeşte. Dacă tot ne-am întâlnit îmi stă pe limbă să-l întreb mai degrabă despre drăguţele alea multe pe care le-a avut, că nenumărate biserici ne-au rămas de pe urma lui dragul de el, dar constat că de când stăm de vorbă a început să plouă.
- Să dau o fugă până acasă să-ţi aduc o umbrelă Măria Ta!? S-a făcut vreme rea şi nu voi să răceşti!
- Nu-i nevoie moşule, suntem bărbaţi sau muieri?! – râde Ştefan ca un munte răscolit de lavă şi pentru prima dată îmi pare chiar simpatic. Cred că ne-am putea împrieteni.
- Şi io zic că dacă vrei să afli mai multe de astea cu politica să mergi la primărie, uite încolo vreo două staţii de troleu – mă răsucesc eu şi îi arăt drumul poleit cu lumini multicolore, pregătit pentru Moş Crăciun, care duce spre centru. Când mă îndrept, Măria Sa ia-l de unde nu-i. Dispăruse.
Nu ştiu dacă a rezolvat ceva cu Mazăre dar sunt convins că o să se întoarcă înapoi în lumea lui destul de dezamăgit. Lucrurile nu sunt deloc roz, deşi o parte din ghirlande cam aşa luminează…

4 comentarii:

madelin spunea...

Deci nu-mi vine sa crez!
Az noapte am visat efectiv ca ma intalnisem cu Stefan cel Mare in centru, si el mi-i prezenta pe toti fratii lui, dintre care unul era negru! Mare mi-e gradina!

mosu spunea...

si de mine n-a pomenit nimic?! nu ti-a povestit cum am dat nas in nas langa non-stop?
:))
mmm…. trebuie sa sunt ceva unde d-astea de nu se vad, de-astea cerebrale sau celebrale naiba mai stie cum le zice emise de creier, care au cam aceeasi lungime de unda la noi si se agata pe sinapsele deschise ca beteala pe bradul de craciun…

windwhisperer spunea...

:) mosule, mosule ,
nu era cumva Tepes??;)
zi buna , si sa stea ploaia :)

mosu spunea...

:)
trebuia sa fie o trilogie, urma vlad tepes ci mihai viteazul; da' s-au terminat alegerile si nu mai e nimeni intersat de politica...
poate sa continui cu niste caltabosi, toba si palinca ca sa fie de sezon....
numai bine!