vineri, 18 decembrie 2009

Poveste de Crăciun (basm popular)

A fost odată ca niciodată că dacă n-ar fi nici nu s-ar povesti. A fost odată un popor nici preaprea nici foartefoarte, baaa… aş putea spune cu mâna pe inimă că era chiar aşaşiaşa. Era harnic şi deschis, înţelept şi viteaz, ba chiar cu bun simţ şi inima largă poporul acesta. Sau cel puţin aşa îşi spunea el sieşi. N-o dusese pe roze de-a lungul timpului, asta-i clar, mai mereu vremuri tulburi răscolindu-i liniştea şi culcând la pământ zidurile de cetate pe care le înalţa.
Dar a venit iarna lui ‘89 şi Moş Crăciun fost Gerilă i-a adus poporului acesta… mmm…. mulţi au spus şi încă mai spun libertatea, dar eu cred că i-a adus ceva mult mai de preţ, dreptul de a decide, de a alege, de a se croi pe sine. Libertatea pe care a primit-o în ‘89 a fost ca o masă caldă oferită unui om fără adăpost, azi o ai şi te bucuri de ea, mâine s-a dus. Dar Moşul cel înţelept i-a dus ceva mai folositor. Dreptul de a alege primit atunci e ca o cheie magică, el poate face şi desface orice.
Şi a luat poporul acesta despre care vorbesc dreptul de a alege în mâna dreaptă ca pe o baghetă vrăjită şi a început să atingă lucrurile ce-l înconjurau. Şi-a ales hainele pe care să le poarte, oamenii care să-i stea la masă şi în cap de masă, şi-a ales calea pe care să meargă, şi-a ales casa în care să locuiască, legumele pe care să le cultive în grădină, copacii pe care să-i înşire pe dealuri. Şi-a dres glasul şi şi-a netezit hainele, şi-a ales poveştile pe care vrea să le depene, felul în care vrea să-şi crească copii, lucrurile pe care vrea să le păstreze aproape şi cele de care vrea să se lepede. Până şi bucata de cer sub care să doarmă şi aerul pe care să-l respire a putut să le aleagă poporul acesta. Şi a ales. Nimeni nu l-a oprit. A tot ales până când ceea ce a pus de-o parte s-a înfiripat încet în cremene ca o pădure pietrificată.
Tot ce i-a pohtit inima a ales poporul acesta ani buni şi şi-a aşternut calea. Acum, după douăzeci de ani, ar trebui să se privească în oglindă poporul acesta şi să înceteze cu văicăreala. A avut cel mai de preţ dar de la Moş Crăciun dar n-a prea ştiut ce să facă cu el. Acum culege ce-a semănat şi urmează calea pe care şi-a aşternut-o, chiar dacă nu-i place uneori gândul acesta sau se preface că nu înţelege. Chiar dacă trebuie să recunoască faptul că de multe ori, de prea multe ori a ales greşit, sau pur şi simplu nu s-a priceput să aleagă. Şi că nu-i nici atât de înţelept cum credea şi nici atât harnic. Şi nu e nici prea viteaz. Şi nici cu inima atât de largă nu e. Ar trebui să se privească în oglindă poporul acesta, nici cu mândrie dar nici cu ruşine, ci cu sinceritate, să-şi recunoască greşelile şi să înceapă a învăţa din ele, să înceapă a cugeta înainte de a vorbi sau de a ridica mâna. Şi fiindcă lucrurile trebuie schimbate mereu în mai bine iar în afară pădurea pietrificată e tot mai greu de modelat, poporul acesta ar trebui să înceapă cu propriul înlăuntru…

2 comentarii:

windwhisperer spunea...

Sarbatori binecuvantate ! mosule !

http://www.youtube.com/watch?v=xRi1GDoaQu4

mosu spunea...

Multumesc mult pentru urare si canticel. Sarbatori Fericite si tie si tuturor celor dragi!