luni, 4 ianuarie 2010

Rostire de sine

Unele frământări interioare sunt extrem de greu de explicat, au altă logică şi alte manifestări decât lucrurile concrete, raţionale. Sentimentele de exemplu au resorturi care uneori ne par accesibile, vizibile, dar de cele mai multe ori sunt ascunse, iar valsul lor de neînţeles. Rostogolirea nu li se poate înscrie în nici un tipar, nu se poate aşeza într-o formă fie ea şi mişcătoare precum norii, nu se poate deşira pentru a fi remodelată ulterior.
Sunt cazuri în care nu ne putem explica comportamentul, trăirile. Ura, iubirea, plăcerea mânia ne petrec uneori pe sub porţi umbrite în lumi ale caror dimensiuni şi înţelesuri nu pot fi receptate cu simţurile pe care le avem. Sau credem că le avem, căci este posibil să fie vorba despre mult mai multe, dar pe care nu le conştientizăm, nu ştim să le mânuim, nu avem puterea necesară de a le utiliza.
Pe 1 ianuarie 2010 a murit Lhasa de Sela. Nu-mi imaginam că moartea unei persoane pe care n-am văzut-o niciodată în carne şi oase, despre care ştiu foarte puţin, căreia i-am ascultat doar muzica, mă poate afecta atât de mult. Mi-a făcut cunoştinţă cu ea cu mai mulţi ani în urmă un prieten, mai precis o prietenă din lumea virtuală. Muzica ei m-a fascinat efectiv. Am ascultat-o zile în şir uneori fără să respir, minunându-mă de fiecare dată. Era cu totul altceva decât tot ceea ce ascultasem, era altceva decât muzică. Nu sunt un meloman, nu mă pricep câtuşi de puţin la muzică. Mai tot ce ascult e doar un filtru în căutarea câtorva nume sau muzici care să-i placă înlăuntrului meu cu adevărat. Lhasa de Sela a fost un astfel de nume. Ascultând-o n-am avut niciodată senzaţia că interpretează o melodie ci că se deşiră pe sine ca un fir de poveste şi umple tot spaţiul cu o altă lume, ca şi cum distanţa dintre ochi şi privire s-ar umple de exemplu cu flori. Am avut de multe ori impresia că mă diluez în muzica ei, că mă destram şi eu şi dejurîmprejurul şi că totul devine un vârtej de culoare, de sunet şi de miresme.
Nu pot explica în cuvinte de ce muzica ei mi-a plăcut atât de mult atunci când am întâlnit-o şi nici de ce moartea ei m-a afectat atât de mult zilele acestea. Unele frământări interioare sunt extrem de greu de explicat, au altă logică decât realitatea raţională. Lhasa de Sela nu a scos decât trei discuri La Llorona în 1997, The Living Road în 2003 şi Lhasa în 2009 şi tot timpul am avut senzaţia că este un fir de iarbă abia mijit, că e un copil care creşte şi aşteptam să explodeze, să se dezlănţuie, să umple lumea cu muzica ei.
S-a stins la 37 de ani, mult prea repede pentru ceea ce ar mai fi putut să facă. Şi pentru ceea ce aşteptam eu. Copil fiind (şi băiat), mă jucam adesea pe covor cu piese de domino pe care le consideram maşini imitând cursele de Formula 1. Ştiam toţi piloţii şi pentru fiecare aveam o piesă de domino în care îl aşezam cu gândul, cu multă grijă, înainte de fiecare start. Într-una din zile chiar în timp ce pe covorul din sufragerie se desfăşura una din marile curse ale sezonului am aflat de la televizor că pilotul cu numărul 8, unul din preferaţii mei, a murit într-un tragic accident chiar în timpul unei curse reale. Îmi este greu să explic ce sentimente a trăit copilul din mine ţinând în mână “maşina” cu numărul 8 al carui pilot decedase şi pe care nu îndrăzneam s-o aşez nicăieri. Pe chenarul zigzagat al covorului asemănător unui traseu de curse nu mai puteam s-o aşez niciodată. Atunci unde s-o pun?! Unde se duc oamenii când mor?! Şi ce-i aia moarte?! Ce faci după ce te trezeşti din moarte?! Am fost tare descumpănit. Nu puteam să înţeleg cum omul acela care alergase săptămâni la rând pe covorul meu din sufragerie nu mai era şi că maşina cu numărul 8 nu o voi mai putea aşeza la start. Aşa cum nici acum nu pot să înţeleg că Lhasa de Sela nu mai e! Eu o să aştept cuminte să scoată discul cu numărul patru, căci Lhasa de Sela n-a murit, s-a dus să se odihnească puţin…

8 comentarii:

madelin spunea...

Soon this space will be too small... and my dust will tell, what my flesh would not...

A avut si un concert in Romania, cu ceva timp in urma... si de asta as vrea eu sa ma duc la multe concerte (fara sa gasesc scuze de genul: e depart, n-am cu cine, e tarziu, etc)

Ce pacat, ce pacat...

mosu spunea...

in 2005 la sala palatului; si i-a uimit pe toti cu patima cu care canta...
mda pacat, mare pacat...
dar asta-i viata

CARMEN spunea...

Emotionant! greu de spus ceva dupa ce citesti asemenea rânduri!
(cu toata jena...trebuie însa sa recunosc ca nu am auzit niciodata despre Lhasa de Sela; felul în care tu ai scris aici ma face sa ma simt o ignoranta...Dar o voi cauta, stii si tu, adevaratii aristi sunt nemuritoari!)

mosu spunea...

gusturile nu se discuta Carmen, probabil nu e in zona muzicilor care iti plac, desi eu sunt aproape sigur ca daca ai asculta-o ti-ar placea; sincer mie imi plac lucrurile marunte, simple, adesea nedezvelite care nu se inzorzoneaza sa placa ochiului… (si adesea daca ceva incepe sa placa tuturor mie incepe sa nu mai imi placa; dar sssst, asta e o ciudatenie de-a mea, ramane intre noi)
sa-mi spui daca ti-a placut

vanatorul spunea...

a fost unul din cele mai emotionante concerte..

mosu spunea...

asa e vanatorule; are... se poate spune ca are pentru ca inca traieste prin muzica, un fel de a canta din tot sufletul, de a se revarsa peste tine cu navala; cand asculti muzica ei nu poti ramane nepasator...

CARMEN spunea...

O revelatie pentru care îti multumesc! O voce mare! am vizionat aseara clipurile de pe YouTube, uitând de timp...
Un amestec perfect de puritate, jazz, putere, chansonette, pasiune, durere, dragoste, iz latino-american...Da, greu sa etichetezi cumva genul pe care l-a abordat. Din TOT a combinat ce e mai bun! Si era abia la "mijlocul drumului"!
O mare pierdere pe scena muzicii si artei!

mosu spunea...

:)
ma gandeam c-o sa te uimeasca si pe tine; si tare imi place amestecul acesta de atribute pe care l-ai gasit pentru muzica ei...
mie mi-a placut intotdeauna sa-i ascult muzica in liniste, cel mai bine in casti, ca pe o tesatura pe care trebuie s-o privesti de aproape pentru a-i observa lucratura fina...