miercuri, 10 martie 2010
Cum stă treaba…
Oamenii s-au săturat de îngeri, gata, the end, konetz, finito. Vor sânge pe canapeaua de piele bej din living, sex pe pianul din baie, pe gresia rece din bucătărie şi-n lift, vor pizdeţ, vor căcat, vor înjurături grosolane să-i spele de atmosfera asta de înmormântare şi de mirosul de tămâie târându-se scârbit pe pardoseala nespălată cu anii. Îngerii cică nu-s trendy, nu-s cool. Vara asta se poartă verdele, turcoazul, galbenul. Culori cu personalitate. Albul cu aripi e perimat. Cică dacă târâi după tine unul eşti EMO, nici nu-ţi mai trebuie breton în ochi şi nădragi largi, ţi-ai pus eticheta. Îngerii ăştia sunt atât de imateriali încât nu îţi oferă nici un sprijin, nimic. Aşa zice lumea. N-au nici cont în bancă cu credit nelimitat, nu oferă nici joburi, nici apartament cu garaj moca şi vedere la pădure, nici satisfacţie. Ăştia sunt albi şi atât, parcă-s perdele. Al meu stă ca prostul în bibliotecă înţepenit între Război şi pace – Clasicii literaturii universale ’69 şi Marile speranţe – Biblioteca pentru toţi tot ’69 şi dă din umeri. Când îi explic cum stă treaba dă doar din umeri şi zâmbeşte ca tâmpitul ca şi cum m-ar aproba. Aseară am fost la o amică. Avea unul uscat într-o glastră de-i căzuseră săracul toate penele şi i se uscase zâmbetul ăla pe faţă de puteai să-l desprinzi cu lama subţire a unui cuţit. Ce-i curios însă că în dormitor, după draperie, am găsit pitit altul, mic şi zburlit ca un pisoi pufos. Când m-a vazut a ţâşnit speriat şi a zburat pe galerie de unde n-a mai vrut să coboare până n-a venit fata. Ea i-a întins un deget iar el s-a aşezat frumos pe degetul ei aidoma unui peruş alb. Şi atunci ea a început să râdă. Iar îngerul şi el. Dar râdeau amândoi cu atâta poftă încât m-au molipsit şi pe mine… Stăteam în mjlocul casei cu fata aia de mână şi îngerul pe degetul ei şi râdeam toţi trei ca nişte copii…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
17 comentarii:
lumea nu ii mai cauta si nici nu ii mai vrea. sau poate in graba noastra doar nu ii mai vedem :)
eu stiu ce sa zic dushule?! habar n-am... desi parca as merge pe varianta a doua... :)
ingerii, unii dintre noi...si restul lumii...
intotdeauna a fost asa...
nu riscam sa orbim de atata furie?
lasa lumea sa vorbeasca...
o las Xia, de multe ori o las; alteori nu, dau navala peste ea cucuvintele; uneori ma asculta; alteori nu; acuma textele astea nu sunt chiar pilule autobiografice, ele sunt doar povesti, povesti care sa scarmene in interiorul fiecaruia si sa-I imbie sa-si croseteze propria poveste…
ingerii, noi si restul lumii… drept ii…
adevarat ii...
vezi tu, navala din cuvinte e uneori asemeni valurilor ravasind tarmurile...ne tulbura, ne mira, ne scarmana in suflet...
povestile tale ne indeamna la asta :)
(imi amintesti de un prieten drag care (acum...o viata cred ) ma indemna sa ascult marea...
avantaj tu, Mosu...sa sti ca nu m-am gandit ca ar fi pilule autobiografice...doar un tipat de albatros care sa te faca sa iti ridici privirea...atat...
tare frumos ai zis tu aici Xia
multumesc
sa-ti fie zilele senine
si tie zile senine si cu firul luuung...din care sa ne crosetezi povesti...
ca uite ce mai viscol e afara si ce sa facem noi la gura sobei fara ele? hmm?
eu imi imaginez ingerii ca pe o matrioska
avem un inger care contine un drac care are un inger care are coarne si care are aripi si tot asa :)
:) misto ideea; mergand pe aceeasi linie putem sa spunem ca ingerii sunt ca niste hopa-mitici: ba jos, ba sus, ba jos, ba sus....
ingerul meu zambeste :)
e bine, e foarte bine; are si al meu o bucata care zambeste, undeva sub aripa dreapta; da nu se vede decat cand zvantura aripile… :)
Mosule, am cautat mult dar pâna la urma am reusit sa gasesc "raspunsul" care-l doream la "cum sta treaba"
http://www.youtube.com/watch?v=yVfCIlAngHQ
:))Este tot mai greu sa fii înger în ziua de azi!
ei, poftim; ia uite cate piedici apar daca vrei sa fii inger; buna gaselnita :))
adevarul e ca e mult mai usor sa fim draci: cornite, coada rasucita frumos pe dupa brat; nici probleme la metrou, nici la cinema, nici la usa batanta…..
Eu caut ingerii. Si, cum ar spune Nichita, "ploua, siroieste cu ingeri".
stiu ca ii cauti aproapealb; si ii gasesti la fiecare colt de drum :)
intr-un fel sau altul fiecare din noi ii cauta, dar nu toata lumea are ochi sa ii vada; si nu e vorba de acei ochi pe care ni-i descrie anatomia, ci de altii care vad nevazutul…
ma bucur ca ai trecut pe aici
ufff.. mosule.. iar vorbesti cu fir din sufletul meu... sa ma duc sa-l caut pe-al meu dupa draperie?... ca l-am pierdut... :(
mmm... al tau sa fi fost ala mic si pufos...?! :)
Trimiteți un comentariu