miercuri, 24 martie 2010

dezordine


fluturi albi ridicându-se periodic de la jumătatea distanţei dintre golden gate bridge şi pacific, castelul prinţesei din pădurea adormită, cuie, două oase de peşte zdrăngănind într-o cutie ruginită de tinichea, praf, trandafiri căţărători în formă de sălcii pletoase desenând cu mii de peniţe roşii în pielea întinsă, pinteni, foc, o pisică neagră tăind calea tramvaiului 13, ceas încolăcindu-şi braţele lungi după umerii clopotniţei, şenile de tanc duhnid a motorină în podul calicilor, cârlige, fecioara de fier clipind angelic din genele de sârmă ondulată, vântul spulberând acoperişul de şindrilă al caselor şi scurmând cu ciocul ascuţit în tocurile de lemn, noroi, nor ca un cap de fată cu plete plângând, topor dăltuind-şi lama lucioasă în cremenea grea. orb.

4 comentarii:

earthwalker spunea...

confirmam:)
http://beatrice.roua.org/photos/sanfrancisco/photos/DSC00131.html

mosu spunea...

:) nice photos; da' fluturi erau?!

Anonim spunea...

Sa varam fluturii in cutia cu vise a printesei din castel. Din cuie, cutie de tinichea, oase de peste si carlige facem o sperietoere de nori. Din noroi facem cesti pe care le ardem in foc si le uscam in vant pana se termina toate. Fecioarei de fier ii punem pe cap norul, in jurul umerilor trandafirii agatzatori si o pisica neagra in brate (nimeni nu poate ramane de fier cu o pisica in brate si un trandafir falfaind pe la urechi). In praf scriem incantatii stravechi pe care le rasfiram apoi cu lama unui topor ascutit pe cremene. Asternem apoi de-un picnic pe langa ocean si bem cu totzii ceai de ghimbir cu lamaie, noi doi, si printesa, si sperietoerea si fecioara cu trandafiri printre genele ondulate. Si apoi sam din pinten sa ajungem toti acasa. Unde acum e ordine. Doar un fir de nor in forma de lacrima alungita mai aminteste de dezordinea deantan. SI asa se va face si lumina, iata. Si cand inchizi ochii si strangi tare din pleoape, tot o orbire se cheama ca traiesti. Bucurie!

mosu spunea...

:)))
eiiii… madelinule madelinule, eşti o gospodină desăvârşită, zău aşa (a sufletelor, ştii tu)! ce ordine ai făcut tu aici din neorânduiala îngrozitoare ce se târa şerpeşte e chiar o minune; nici nu cred să fi fost vreodată aşa ordine prin grădina aista abramburită a gândurilor; parca ai fi şters cu perlan din ăla care ia negreala cu mâna şi lasă în urmă numa flori şi parfum de levănţică; plecăciune….
bucurie!