duminică, 4 aprilie 2010

La Înviere

Ajungem cu o jumătate de oră înainte de doişpe. Lume mai puţină ca în anii trecuţi. Maşini mai multe. Multe chiar în faţa bisericii, pe trotuar, pe şosea, în mijlocul şoselei. Negre, patru ori patru, bemveu, memveu, puţeu. Ultimii veniţi le lasă chiar în mijloc, pe linia de tramvai. SMURDU nu mai e prezent ca anul trecut, când fata aia simpatică, studentă la medicină, a venit să îngrijească un copil leşinat chiar lângă noi. Mde, e criză. Familii cu copii mici, bunici, căţei, purcei, ca la picnic. Stau în maşina parcată pe trotuar cu uşile deschise şi ascultă slujba din difuzoare. O femeie schimbă un pampers. Nici o adiere de evlavie, de pioşenie în aer. Un taxi galben opreşte chiar în faţa bisericii, între oameni şi rămâne acolo cu luminile pe avarie. Tineri mulţi ca la club. Râsete, mobile, flashuri, lumânări groase. Lângă taxi opreşte un 4x4 negru. Coboară un domn la costum şi o doamnă elegantă. Piu-piu ţăcăne telecomanda. Rămân lângă maşina proaspăt spălată, e doişpe fără cinci. Şase dulăi mari se învârt ambetaţi prin mulţime, derutaţi de faptul că noaptea s-a îmbulzit dintr-o dată. Unul înalt, roşcat şi frumos se opreşte în faţa noastră, face pipi pe roata volztvaghenului de lângă noi, apoi se culcă. O maşină albă, uriaşă, ca o şalupă americană trece încet, foarte încet, printre oameni. Înăuntru un chinez ce priveşte mirat în stânga şi în dreapta. Un homeles stă pe refugiul de tramvai şi se ia de oamenii care trec pe lângă el. E beat. Beat mort. Altfel ar ţipa de durere. Două taxiuri vin în viteză şi frânează brusc. Din cele două maşini coboară vreo 15 persoane, femei cu fuste largi şi înflorate, puradei, mustăcioşi. Au calculat bine, la uşa bisericii se împarte lumina. Mai vine un taxi. Doi tineri. După bagajele pe care le scot din portbagaj au nimerit prost, căci au câte două valize cu etichete multe, semn că vin de la aeroport. Dar nu, rămân la slujbă. Ea desface un buzunar de la rucsacul lui şi scoate două lumânări subţiri. Le-or fi avut în toată călătoria cu ei?! Din taxiul oprit de ceva vreme în faţa bisericii cu luminile pe avarie coboară trei piţi. Picioare lungi, fuste scurte. Luăm lumina. Parcă nu se mai împarte ca în anii trecuţi de la brichetă. Cam o treime dintre oameni au luat şi au plecat. Domnul la costum şi doamna elegantă s-au dus, n-aveai cum să-i ratezi căci alarma face iar piu-piu şi maşina neagră clipeşte zgomotos din toate farurile. Chinezu n-a dispărut, a oprit la vreo douăzeci de metri mai încolo, a aprins o lumânare şi stă ca un cocostârc în mijlocul drumului. Un poliţist şi o poliţistă într-o maşină albastră cu luminile clipocitoare aprinse taie încet mulţimea. Mulţimea se strânge la loc ca o amibă. Cei doi tineri cu bagaje s-au cufundat între oameni şi ascultă slujba. Bagajele rămân nesupravegheate pe lângă ei. Periculos. Mai multe maşini opresc, deschid geamul, iau lumină şi pleacă. Hmmm… un drive-in pentru luat lumină ar fi mers de minune. O idee pentru băieţii isteţi. La anul. Acum e linişte. Oamenii s-au topit în baloane rotunde şi galbene de lumină şi-au dispărut. “Hristooos a înviiiat din morţi / Cu moartea pre moooarte călcââând”…

5 comentarii:

Fanfan spunea...

Hristos a inviat! Sarbatori fericite alaturi de cei dragi

mosu spunea...

Adevarat a inviat! Sa-ti fie numai bine Fanfan!

cristina spunea...

daca n-as fi stiut ca asta-i realitatea dura din ziua de azi, as fi spus "frumos scris, mosule". frumoas scris oricum e, insa esenta descrierii tale e infioratoare.
nu stiu daca merit sa fiu mustrata dar de vreo 4 ani nu mai merg la biserica nici macar de inviere. lumina iau, cineva din familie merge tot timpul. dar eu personal, nu. in ultimii ani, am pasit in biserica doar la vreun eveniment..o nunta..un botez.
credinta e in suflet.asta e tot ce conteaza pana la urma.

mosu spunea...

da cristina, asta e realitatea; cam cruda; de altfel n-am nascocit nimic, doar le-am mai pieptanat si le-am mai dat cu niste rimel si niste gel de par sa se aseze cum vreau eu; daca stau un pic sa ma gandesc nici nu stiu ce sa spun ca nu-i la locul lui aici; n-am vrut sa punctez ceva anume, e doar un tablou; dar esenta sa cred ca eeeee….. un picut infioratoare…
cu credinta ai perfecta dreptate, tot ce conteaza e in suflet; apropo de asta, mi-a placut cum “ai luat problema in maini” si cum ai rezolvat-o; ce e si mai important e ca a functionat; s-a intors asa cum ti-ai dorit si asta e extraordinar…
ma bucur ca ai trecut pe aici cristina :)

cristina spunea...

:) da, de data asta s-a si rezolvat din fericire.
ar fi existat si varianta in care doamna din telefon sa fie in continuare recalcitranta si sa-mi raspunda intr-un mod neplacut.
daaaar...as fi avut solutie si pentru asta. stiu sa fiu si rea :P
insa, merg pe premisa ca vorba dulce mult aduce. e bine ca s-a rezolvat si ca am starnit exact reactia la care ma asteptam.
nu e prima data cand trec pe aici. e doar prima data cand am cuvantat :)