marți, 18 mai 2010

Cercuri colorate

Adineari la pâine, la Non-stopu ăla unde l-am întâlnit acu ceva vreme şi pe Fane Babanu.
În faţa mea sunt un băieţel de vreo 10 ani şi o fetiţă mai mică. Ţigănuşi. Credeam că sunt împreună dar băiatul cumpără un pachet de ţigări şi pleacă. Rămâne puştoaica. E simpatică. Are vreo 6-7 ani, o tunsoare migăloasă gen afro în şuviţe subţiri şi multe, ochii rotunzi şi jucăusi, doi colaci de cercei tipic ţigăneşti, imenşi şi grei, şi trei dinţi lipsă în faţă. E îmbrăcată curat şi în culori vesele.
- Ce vrei prinţesă? – o întreabă vânzătoarea privind-o admirativ.
- !@#$%^&*?>”:+*@$%verde aveţi?– răspunde dintr-o suflare fără să tragă aer în piept.
Vânzătoarea e la fel de nelămurită ca şi mine.
- Ce vrei?!
- Cafea&*?>”:+*@$%verde aveţi? – repetă mica prinţesă politicos dar la fel de rapid, nu într-atât însă cât să nu prind de data asta şi începutul, esenţial de altfel. Vânzătoarea zâmbeşte din nou. Eu asemeni.
- Da.
Fetiţa se codeşte şi strâmbă din nasul mic.
- De care?
Femeia îi întinde un plic de cafea solubilă.
- Câte vrei?
- Nu ştiu – răspunde prinţesa prompt. Apoi răstoarnă din pumnul mic pe tejghea mai multe monezi şi câteva hârtii de un leu.
- De toţi banii ăştia.

2 comentarii:

cristina spunea...

si n-avea banuti mici rotunzi si aurii prinsi in par, mosule ? :) mi se par pur si simplu fascinanti.

mosu spunea...

:)
n-avea; in frizura aia smechera nu era loc de banuti...
dar candva o fi avut......