sâmbătă, 5 iunie 2010

profil

am un cap, doi ochi, o gură, un nas, ca toţi oamenii…
cu ochii joc seara zaruri la colţul blocului; eu 1-1, ea 5-2, eu 5-5, ea 6-1, eu 8-8, ea 4-3; ea mereu 7 ca un făcut, eu tot pereche, tot pereche, ca o privire şaşie concentrată în acelaşi punct din ce în ce mai îndepărtat
gura am cusut-o; îmi spuneau vecinii că noaptea ies dintr-ânsa şerpi lungi şi negri, ca nişte vise strecurate prin site cu găuri din ce în ce mai mici, ce se târăsc prin ierburi înalte, se urcă pe scoarţe zgrumţuroase şi apoi s-atârnă cu capul în jos ciucure ca mâţişorii de salcie în despicătura primăverii
urechile le-am umplut cu ceară; mi le-a umplut vecinu Ulise de la parter, care nu visează toată ziua decât femei-păsări ce ademenesc cu cântecul lor marinari rătăciţi; dar am făcut greseala să-l ascult o dată, o singură dată pe furiş până să vină el cu ceara şi acuma cântecul se zbate înăuntru ca un canar într-o colivie prea strâmtă şi se dă cu capul de toţi pereţii de-mi ţipă timpanele ca din gură de şarpe
nasul… hi,hi… nasul a început să se desfacă ca o pâlnie; totul a început de la zambilele alea ce-mi ciocăneau dimineaţa în fereastră, se hlizeau ca nişte copilandre, îşi ridicau fustele şi-mi arătau picioarele lungi şi buricele parfumate; a venit apoi liliacul tânărul dandy elegant şi rafinat şi trandafirii cei ţepoşi şi mâna-maicii-domnului…; acum s-a lăţit şi mai mult în aşteptarea florilor de tei, de s-a făcut exact ca o pâlnie de gramofon turtită la vârf şi uşor ondulată
m-am schimbat mult în ultima vreme, atât de mult încât ăla mic a lu’ Traşcă nici nu m-a mai recunoscut dimineaţă când a plecat la şcoală; şi-a desfăcut ciunga, a înhăţat-o, iar hârtia a aruncat-o peste nasul meu pâlnie ca într-un coş de gunoi improvizat
altfel… eu tot un cap, doi ochi, o gură, un nas am...
ca toţi oamenii

6 comentarii:

nemo spunea...

asta se intampla, mosule, cand lasi cale libera simturilor. visezi gustul dulce-amar al amintirilor, mirosi zambila excentrica si seducatoare, si-ti zambesti tie, asculti cum canta in surdina norii... si a doua zi te speli pe fata cu apa rece..

mosu spunea...

uneori ar trebui sa ne lasam mai mult prada simturilor si sa ne pierdem in dejurimprejur; sa-i pipaim maruntaiele, sa-i adulmecam miresmele, sa-i rasfiram culorile…..
de aici cred ca vine linistea si impacarea; din pacate nu si banii, cu astia e mult, mult mai complicat…. :)

cristina spunea...

da mosule! exact asta trebuie sa mai facem. sa ne lasm prada simturilor...sa ne lasam purtati pe norul pufos care s-a coborat de undeva de suuuus si ne invita la o plimbare....pare aventuroasa, palpitanta, incitanta plimbarea asta. dar oare cati dintre noi indraznesc sa spuna "hopa sus pe nor! " si sa fuuuuga ?

mosu spunea...

lumea de azi e prea stresanta si daca nu facem asta macar din cand ajungem sa explodam ca o pastaie de fasole mexicana...
si apoiii... nici nu stiu care e partea adevarata a vietii, cea materiala sau cealalta, pe care nu o poti atinge decat cu privirea, cu urechile sau cu varful nasului...
as zice ca a doua

cristina spunea...

viata e si cu bune si cu rele.se spune ca viata ti-o faci tu asa cum vrei. dar, majoritatea rostesc acest lucru ca pe un simplu cliseu. doar pentru ca suna bine. nu realizeaza faptul ca,este un mare adevar care trebuie manuit cu dibacie.
eu stiu ca nu-i bine sa fi prea visator pentru ca s-ar putea sa cazi. si daca esti pe un nor mult prea indepartat o sa cam doara.
sunt constienta de asta, dar de obicei nu-mi place sa ma gandesc prea mult la variante mai putin favorabile mie. prefer sa-mi asum riscul caderii in timp ce invat ce-i bine sa fac si cum sa ma mentin acolo sus.
cred ca poti ajunge exact pe norul care vrei, si te poti mentine daca stii sa-l stapanesti. acum, dupa cum spuneam, depinde doar de indemanarea fiecaruia...

Elza spunea...

nu am reusit inca sa ma descriu...