marți, 15 iunie 2010

şarpele

seamănă perfect cu un şarpe; are trupul luuung lung, lipsit de vertebre, cenuşiu şi alunecos; are ochii hipnotici şi mari, disproporţionat de mari ca o pereche de ochelari de soare cu rame groase pe ochii mici şi aproape închişi ai bunicii; urechi n-are, dar probabil că aude cu pielea, cu toată pielea, căci nu-i scapă nimic; iar gura… gura e de-a dreptul imensă; când o deschide se face dintr-o dată noapte, o noapte de smoală negru-tăciune, lipicioasă, în care strălucesc doi dinţi lungi, uşor curbaţi spre interior şi ascuţiţi ca două securi; se târăşte printre firele de iarbă şi lujerii de floare, se ascunde în crăpăturile gândurilor, intră pe-aici, iese pe dincolo, stă ghemuit rotocol în mijlocul drumului gata să atace, se încolăceşte peste cornul lunii şi rămâne atârnat aşa cu capul în jos într-un balans imperceptibil întotdeauna cu ochii larg deschişi…
au, auuu….. şarpele ăsta împunge lua-l-ar naiba să-l ia; are coarne; şarpe cu coarne?!?!?!.... coarne?!?!?!..... au, au, auuu….. gata, gata, opreşte-te….. au, auuu…..

4 comentarii:

CARMEN spunea...

Dumnezeule Mare! ce este lighioana asta scârboasa? Mosule, fereste-te!

mosu spunea...

:) asta tot incerc...

profadegarda spunea...

:( Moşu , dacă venim aşa , prin preajma ta , să-i distragem atenţia , să-i înnodăm minţile ... ah , cred că m-a auzit ! :)) hai , că vine după mine ! mai vorbim altădată .

mosu spunea...

ooo… nu, nu!; nu te pot lasa sa-l iei margot; e urat si chiar daca nu e intotdeauna agresiv, e un companion tare nepotrivit; pana una alta l-am inchis intr-o picatura mare de ploaie; pe aici a turnat cu galeata ieri; de altfel fiecare dintre noi avem macar unul inlauntru; sunt ca viermii paraziti; nu toti arata ca serpii, altii au desigur alte infatisari; afli ca ii ai doar cand incep sa se agite; si nu poti scapa de ei niciodata, ci ii poti doar inchide pentru muuuulta, multa vreme; cat mai adanc…