joi, 26 august 2010

Despre testarea pepenilor

Cumpărarea unui pepene este adesea o misiune dificilă. Verdeînchis sau verdecrud cu dungi verdematur, pepenele roşu ascunde mereu înlăuntrul său un mare mister. E sau nu e copt, dulce şi zemos?! Aceasta-i întrebarea pe care şi-o pune fiecare cumpărător de lubeniţe înainte de a scoate din buzuanr hârtia de zece lei pentru un exemplar mediu aşa cam de vreo zece kilograme.
Mai deunăzi mă aflam în piaţa de cartier în încercarea de a sălta un rotofei cu semnalmentele mai devreme enunţate: roşu şi dulce, zemos şi fraged, şi dolofan cam cât un miel de Paşti. Într-un colţ al pieţei în care nu au mai rămas decât câţiva vânzători de legumefructe vizibil osteniţi, se lăfăie lătăreţ un morman de pepeni ochioşi. Lângă ei un ţigan subţirel, îmbrăcat “de oraş”, cu un coif de hârtie pe cap şi cu o figură de afacerist din tată în fiu îşi laudă marfa. “Ia uite tataie ce bunătăţi am aici, numa unu şi unu. Pepeni adevăraţi dă Brăila. Pă încercate, pă vizitate şi pă-mbucate dacă-l cumperi şi-l iei acasă…” Lângă el vreo trei persoane îşi fac curaj şi scarmănă cu priviri sfredelitoare dincolo de carapacele lucioase.
- O fi bun ăsta maică? - se întoarce spre mine o femeie în vârstă ţinând în mâini un năpârstoc de vreo două kile, ţuguiat la vârf şi cam belaliu pe-o parte…
- Nu ştiu tanti, nu mă pricep. Da mai bine îl luaţi p-ăla - zic eu arătând cu deştu către unul care pare mai rotund şi mai vesel. Ăla cred că-i mai bun că nu-i aşa galben pe partea asta pe care a stat în pământ - încerc eu să-mi argumentez alegerea.
- Ce domne că nu aşea să cunoaşte pepenii copţi – sare un nene cu aer de şofer de taxi cunoscător în toate cele începând cu politica, trecând prin femei şi maşini şi terminând bineînţeles cu fotbalul. Pepenii ăia copţii are vreju răsucit uite aşa ca coada la porc. Şi ca să exemplifice ridică un exemplar mai apropiat fizionomic de îndepărtata sa rudă şi îşi trece degetu prin încovrigătura vrejului uscat. Vezi – mă ia el pe mine drept martor – uite aici, când vreju e aproape drept ca la porcu ăl tânăr însemnă că nu-i copt. Dacă vreju se încârligă uite aşa şi se răsuceşte şi se răsuceşte şi se răsuceşte ca la porcu ăl bătrăn înseamnă ca e copt, numa bun dă mâncat.
Mamaia din faţă nu pare convinsă deloc de explicaţiile taximetristului şi cumpără pepenele pe i l-am arătat eu mai devreme.
- Trei lei mamaie – îi cere vânzătorul făcându-şi vânt cu un Click împăturit pe din trei, pe care îl foloseşte probabil ca reclamă, căci pe copertă apare o jumătate de cap de domnişoară şi doi pepenaşi potriviţi. Începe deja să-mi pară rău că mi-am dat cu presupusul fără să am cea mai mică pregătire în domeniu, că uite aşa ne ducem dracu, că ne dăm toţi cu părerea la orişice fără să ne pricepem câtuşi de puţin.
- Ba nu-i domnule de la coadă – replică un ţigan burtos care se leagănă greu când pe un picior când pe altul, cu maieul murdar abia acoperindu-i jumătate de burtă, alunecând agale spre mormanul de pepeni. De la floare e, din partea ailaltă. E ca la dame. Bine c-a plecat baba. Dacă-i mică şi îngustă…
- Cine vecine? - sare cu vorba un turc uscat care trece spre casă cu o plasă de sfoară în care se zbenguie trei roşii portocalii, o pâine şi două legături de leuştean.
- Floarea babai. Că dacă-i mică şi îngustă nu-i coaptă, trebuie să fie mare şi largă.
- Cine vecine?
- Floarea babai, nu-ţi zisei?!
- Fugi bă Arginte că-i taman invers, când floarea e mică atunci e copt că-nseamnă că a supt înăuntru toată dulceaţa, i-a ajuns, şi-a tras zăvoru – mai aruncă turcul uscat bulversând întreaga adunare şi se pierde încet după colţul pieţii.
- Nu-i aşa domnule, ascultă-mă pe mine. Oamenii ăştia nu se pricep nici cât negru sub unghie – mă trage discret de mânecă un domn la vreo şaizeci de ani cu o mustăcioară îngustă ce stă să se prăvale de pe buza de sus, pantofi negri proaspăt lustruiţi, pantaloni la dungă şi cămaşă albă taman scoasă din sifonier căci se văd încă dungile după care a fost împachetată. Şi mai vorbesc şi măscări. Să vă spun eu cum e – adaugă el şi se apleacă pe vine spre mormanul de rotofei. Îi mângâie ca pe nişte dulăi, îi bate uşor cu palma pe spinare şi îşi concentrează auzul ca şi cum ar încerca să recepţioneze vibraţiile returnate de coaja tremurândă.
- Domnule, pepenii se cunosc după palmele pe care i le aplici. Îs ca fundul de femeie domnule. Când îi dai palme, uite aşa plici, plici – exemplifică el - trebuie să vibreze domnule, să zbârnâie, nu să se afunde palma în el. Înţelegi dumneata?! Asta înseamnă că-i tare şi fraged. Nu se poticneşte palma nici aşa ca-n zidu casii, că înseamnă că nu-i încă copt, da nici nu se înfundă şi se înmoaie în coajă. Uite aici - îmi arată el.
- Brrr….. brrr……. – zbârnâie coaja pepenului şi sunetul parcă dansează în jurul urechilor mele. Brrr….. brrr……. - dansează iar sunetul.
Recunosc că m-a convins din prima şi sub privirea lui oblăduitoare mă aplec şi plesnesc peste mă scuzaţi dos câteva exemplare ale căror trăsături coincid cu pretenţiile mele.
- Brrr……. brrrr…….. – zbârnâie al treilea ales la palmele aplicate uşor peste curbele apetisante…
Nu spun cu ce emoţii am stat până când am ajuns acasă. Nici n-am închis uşa în urma-mi, ci m-am dus glonţ la masa din bucătărie aşa încălţat cum eram, am luat cuţitul cel mare de tăiat pâine şi harşt am despicat pepenele. Oooo….. oooo……. a fost o nebunie…… o exaltare…. un răsfăţ…. Procedură garantată vă spun eu. Notaţi şi aplicaţi. Vă aştept cu eventuale reclamaţii, dar sunt sigur că n-o să fie cazul…… GA-RAN-TEZ pentru eficienţa soluţiei!

14 comentarii:

io-n Dushu Tau! spunea...

nu e de nici o mirare atunci :) piata e intotdeauna plina de pensionari care ciocane cate ceva :)) si e fain sa ai vreme sa ii auzi ce povestesc...si noi tot cu ciocanitul am invatat sa alegem pepenii..

mosu spunea...

hmmm... deci is printre ultimii care a aflat reteta magica.... :)

valeria spunea...

Hi, hi, hi !Eu asa am invatat sa cumpar purcei in targ,ca cica sa aiba coada rasucita(incarlbata) spre stanga...si inca ma gandesc daca era din fata sau din spate ca trebuia privit...Cand aflu va spun !Da acu fug la piata...

mosu spunea...

ce ti-e si cu stiinta asta populara nascuta din experienta...
s-a tot adunat in atatia zeci de ani, chiar sute si acum dintr-o data se pierde...
noroc cu oameni cumsecade ca domnul cu mustata ingusta ce sedea sa caza de pe buza de sus, ca mai impartasesc cu sarmanii nestiutori...
valeriooo... da tu parca scriai din alt loc pana mai deunazi, sau s-a ametit pisiu meu?!

Costel spunea...

Toate metodele de testare sînt bune. :)

- La noi producătorii taie vrejul la nivelul pepenelui. Nu mai rămîne decît locul vrejului. E bine dacă-i uscat.
- Dacă-i ciocăneşti într-un magaziu cu aer condiţionat, sună aşa k fundul femeii ideale. Cum îi aduci acasă, sună diferit, spre crud sau spre prea copt. :))
- Tăncuşa-i de bază.

Eu am altă problemă cu pepenii aici în elei: găsesc doar de ăia fără sîmburi. De fapt au sîmburi mai mici şi albi, cumva se coace pepenele înaintea sîmburilor.
Pînă îi sortezi te ia bîţul. Si parcă nici nu-s aşa de buni k ăia cu sîmburi!

mosu spunea...

o fi de baza dopul (noi ii spunem pe-aici "dop") dar trebuie sa recunosti ca este un barbarism cras; sa crestezi carapacea aia neteda si lucioasa cu atata brutalitate...
mai e cate unul care are mana de chirurg si scoate o bijuterie de lucratura, dar altii, vai de ei, cand ajungi acasa si te pui sa tai feliile se dezmembreaza tot pepenele de zici c-a fost facut din bucati de lego
off si cu legumefructele astea la voi, va compatimesc; am stat si eu pe acolo si stiu cum e, toate au gust de plastic iar de copt se coc in depozit la lampa de infrarosii ca femeile de vor sa-si traga un strat de bronz... nici nu-i de mirare ca pepenele-i copt iar samburii nu...

valeria spunea...

Mosule ...labirintul ma poarta...insa drumul spre casa il gasesc de oriunde...si tu esti pentru mine 'acasa' !

mosu spunea...

:)

nemo spunea...

ce bine am ras :))

mosu spunea...

eee.... la voi acolo nu prea se pune problema de ales pepeni, ai scapat de corvoada asta; vin gata alesi, taiati felii si ambalati...
da nici n-au atat savoare ca pe-aici, nici pepenele si nici procesul de cumparare... :)

ironicblonde spunea...

Moşule, dacă-ţi traduci blogul în engleză, să-l cetească şi americoşii....uff, cei de la Apple au pus-o! Cine le mai cumpără invenţia!Păi e posibil şa ceva??
http://www.ironicblonde.com/2011/10/05/ippepene-neamule/
p.s. una peste alta, îi mai poţi acuza şi de spionaj economic! :)))

mosu spunea...

daca-l traduc ii bag in faliment pe cei de la apple; o sa afle toti cum se verifica de fapt pepenii copti si n-o sa mai cumpere nimeni aplicatia aia a lor...

Costel spunea...

+ o sa schimbe numele din apple in watermelon :)

mosu spunea...

:)) buna asta!