vineri, 1 octombrie 2010

Giethoorn

Există Rai pe pământ!!! Bine acumaaaa… fiecare cu Raiul lui, nu toţi avem aceeaşi percepţie despre locul în care am vrea să ne trăim veşnicia. Al meu ar trebui să arate cam ca în fotografiile de mai jos. Şi ar purta desigur şi alt nume, căci Rai e mult prea banal şi în plus poate fi lesne încurcat cu acronimul televiziunii naţionale italiene. Raiul meu ar putea fără nici o problemă să se cheme Giethoorn. Giethoorn sau Veneţia Nordică este un sat din inima Olandei în provincia Overijssel, aflat în centrul unei rezervaţii de ţinuturi mlăştinoase “Nationaal Park Weerribben-Wieden” (cel mai mare de acest fel din Europa de vest) care are drept scop “îmbunătăţirea calităţii vieţii în Olanda prin conservarea naturii, a peisajului şi a identităţii culturale”. Populaţia localităţii este de aproximativ 2600 de persoane. Casele vechi de 200 de ani dar renovate şi păstrate impecabil par din turtă dulce sau zahăr ars. Localitatea şi zona sunt lipsite aproape în totalitate de străzi şi şosele, transportul făcându-se pe apă pe canale mici parcă săpate în joacă de copii. Ceea ce răzbate înainte de toate din fotografii este gradul de educare şi civilizaţie al locuitorilor zonei. Totul e curat şi aranjat până la ultimul amănunt. E impecabil, parcă n-ar fi real.
Nu mă entuziasmez uşor deloc dar ceea ce am văzut în fotografii mi s-a părut extraordinar. Există Rai pe pământ şi el se numeşte Giethoorn!

35 de comentarii:

Dan V. spunea...

Cam asa-i toata Olanda "profunda", vorba unui nemuritor. Flori, curatenie, iar flori, ape limpezi, mereu flori, case ca-n povesti si flori peste tot. Bineînteles totul facut si îngrijit si respectat de... olandezi, ca de altcineva nu se poate.

earthwalker spunea...

mie raiul pe pamant mi s-ar parea in natura, intr-o zona ca asta, daca oamenii ar avea ce manca din zona aia. ceva nu imi place la satele astea dragute ai caror locuitori muncesc la oras si vin acolo in weekend sau fac naveta zilnic. de cate ori vad un sat din vest, ma gandesc: oare oamenii astia ce muncesc? e un sat adevarat, sau o suburbie indepartata a unui oras? un oras in piele de sat? ca atunci e un sat scump si inaccesibil. asa mi s-a parut olanda rurala. case de 700 000 euro, populate doar de oameni de afaceri, doctori sau moshi (scuzati). spune-mi ca e un sat de fermieri, ca latra si cainii, altfel, pt mine viata e in alta parte, unde lumea e mai diversa.

mosu spunea...

@dan
“Omul sfinteste locul”. Asta cam spune tot. Eu mor cand vad ce e pe la noi, cu oameni uitati vorbind sau pur si simplu pierduti cu privirea in gol pe la portile caselor si mizeria cat casa in batatura…

mosu spunea...

@earthwalker
sa stii ca la tine m-am gandit prima data cand am auzit de sate fara drumuri, fara masini si fara poluare
da acuuu n-o lua si tu chiar asa; daca e rai e rai, nu se pune problema de bani si de munca, se pune doar problema de vesnicit… :)
caini sigur nu sunt; daca nu sunt drumuri si nu sunt nici garduri, nu pot fi nici caini… restuuul nu stiu, nu ma bag, da uite iti dau eu un exemplu de loc cum spui tu si care e foarte asemanator cu cel ce apare in poze (tot o rezervatie naturala de tinuturi mlastinoase); e vorba de satele din delta dunarii; iti par a fi raiul pe pamant?! de sate vorbesc, nu de peisaj…

Costel spunea...

Cind i-au ocupat, nemtii au ramas mirati. Era mai multa ordine k la ei. :)

earthwalker spunea...

nu stiam la care parte te referi.
am vazut si eu un sat olandez odata, avea drumuri dar era la fel de frumos ca asta al tau. raiul meu insa contine si o baliga de vaca:)

sophie spunea...

Realitatea incantatoare ne arunca in extrema cealalta, care fie vorba intre noi exista in multe tari...curatenie, flori, totul la locul potrivit. Acesta este un mod de viata. Imi place satul tau mosule, dar ti-l las numai tie :)
Eu ma mut intr-un irish cottage, nu departe de malurile abrupte batute bine de mari...acolo am o bancuta unde stau si ma unesc cu Universul...imi plac locurile mai largi, sa nu ma sufoce vecinii si sa nu vad mult gard.

(primesti in vizita? la o cafea?)

mosu spunea...

@costel
:)) mi-a placut asta! si zi asa, era sa se intoarca nemtii indarat cand au vazut ce ordine si curatenie era la olandeji...

mosu spunea...

@earthwalker
inteleg, inteleg... era cat pe ce sa accept si eu balega in peisaj; da m-am razgandit... nu se potriveste deloc, si apoi daca-i rai rai sa fie...

mosu spunea...

@sophie
eiii uite ca avusei dreptate, fiecare are raiul sau...
mmm... da la irishii aia, acolo pe malurile alea prapastioase si salbatece cam bate vantul; nu prea-i pentru mosi...
e romantic raiul tau, da nus de ce imi pare cam gri...
daca bate tare vantul poti sa treci pe la raiul meu la o cafea; colo pe malul apei...

Madelin spunea...

Io in satul asta as vrea sa fiu postas.

earthwalker spunea...

e foarte greu sa traiesti in rai uneori. am citit o carte, cocaine nights, un roman sci fi de ballard. vesticii din viitor isi construiau orase intregi si complet izolate pe coastele spaniei (nu stiu de ce viitor, ca e deja azi). conform visului tuturor, se pensionau din lumea afacerilor, uneori si la 35 ani, si se mutau si se izolau si apoi se plictiseau tare rau. un instructor de tenis a pus la punct un fel de club secret si select: s-au apucat de felurite crime mari si mici. apoi toata lumea s-a simitt din ce in ce mai bine.
raiul nu e pt oricine.
dar am aproape o certitudine ca tu si cititorii tai, cu lumea din capul vostru, v-ati descurca binisor pana si in rai.:)

earthwalker spunea...

nu in sensul ca va apucati de prostii, ci c anu va plictisiti:)

Dan V. spunea...

Eu as vrea sa fiu pensionar în satul asta, sa-mi aduca posta pensia o data pe luna.

mosu spunea...

@ dan
noi barbatii suntem mai pragmatici, mai simpli si mai comozi; eu votez cu tine; si mie tot pensionar mi-ar place sa fiu acolo (si cam asta ar fi si ordinea fireasca: angajat, pensionar de pamant, pensionar de rai); mi-ar place sa tund iarba, sa am grija de flori, de copaci, de pasari (o sa pun casute d-alea de pasari agatate pe copaci cu graunte si apa), sa pictez, sa fac vitralii (astea-s boli olecuta mai vechi), sa am grija de malul meu de apa, sa curat frunzele, algele, peturile care plutesc, ooops pardon, am uitat ca la ei nu plutesc peturi pe apa si nici nu cresc pungi de plastic pe camp) sa vina din cand in cand postasu (sau postarita :) ) cu banii… nunu,nu multi, olecuta acolo, de incalzire, de lumina si d-ale gurii…
bleahhh…. astea-s deja ganduri de mos; CUT

mosu spunea...

@madelin
buna idee asta cu postasu; vezi in fiecare zi oameni veseli, treci in revista toate casele astea de turta dulce si de zahar ars (ai grija sa nu te ingrasi), florile, pajistile, canelele… opaaaa… da de vaslit stii sa vaslesti?! acolo ca sa fii postas iti trebuie carnet de conducere pentru gondola!

mosu spunea...

@earthwalker
omului nu-i convine nimic, nici macar raiul, sunt convins de asta; omul are nevoie de schimbare continua, totul e ciclicitate, dezvoltarea umana se face pe o spirala…
si asta vine din faptul ca evaluarile pe care le facem (si deci perceptia despre ceea ce ne inconjoara) se bazeaza pe comparatii in miscare; ce e azi frumos maine ar putea deveni banal sau chiar urat, ce e azi placut maine poate deveni lesne neplacut; raiul insusi s-ar banaliza in scurta vreme, ar deveni anost, plictisitor…
stii, d-aia a si fost ascuns dincolo de nori si ramane doar o ipoteza de lucru, caci daca ar fi fost lasat la indemana praf l-am fi facut noi oamenii
:))) mi-a placut cum ai zis “lumea din capul vostru”, parca ai fi zis “vrabiile din capul vostru”… acum eu n-as zice ca e in cap, e undeva inlauntru cu totul, dar ai dreptate mai e o alta lume (paralela si secreta :) ) si in cazul meu si a majoritatii celor ce se perinda pe aici….

sophie spunea...

Eu ma bazez pe faptul ca cei din satul acesta sunt oameni primitori, deci eu voi fi "vizitatorul".Am sa merg in vizita pe la cei dragi si-am sa stau pe la fiecare suficient de putin ca sa nu ma obisnuiesc. Imi voi face "rezerve" pentru meditatiile de pe bancuta mea, de me maulurile abrupte si suflate de vant...

Vizitatorului ii sade bine cu drumul...:))

(...si-atunci raiul e in noi??? he he he)

mosu spunea...

si-atunci raiul e-n noi... in mare parte in noi; doar o bucatica mica ramane in afara si un varf unghie-n cer...

Madelin spunea...

Mosu, pai iezapt de aia vreau sa fiu postas :-)

Io va aduc pensia o data pe luna, voi ma serviti cu un pastis sau crema bailei. Pasarelele lui Mosu ciripesc. Poa' sa si ploo. Veatza, nene!

Earthwalker
Io oricum as vrea sa am si o vaca. Si doo capre. Si sase ponei. Si un urs panda. Si un koala. Si gaini si cucosi. Si porumbei. Ce zici, suficiente baligi ca sa vii in vizita? :D

Dan V. spunea...

Crema bailei acolo la tara? Ma rog, pentru musafire facem rost. Noi mai degraba cu Genièvre, ca-i de prin partea locului. Da' bei în timpul serviciului?

sophie spunea...

Pan'la urma satu' asta ramane frumos numai daca ramane nelocuit :)))

mosu spunea...

sau locuit de olandeji :))

Madelin spunea...

Dan, afinata? Merge beton! Sigur ca beau in timpul serviciului de postas, pai cum sa refuz oamenii veseli?

Sophie si Mosu, va zic io sigur ca nelocuit sau locuit de olandeji e plicticos rau :-)

mosu spunea...

ca orice rai :)

earthwalker spunea...

sigur ca vin, madelin, abia astept sa vad atatea animalute si baligute.
bine ati mai adus discutia despre locuit. am petrecut o jumate de zi intr-un sat de-asta olandez, era frumos ca in povesti, iti venea sa lingi casutele, ca pareau din ciocolata. avea si un fel de parc cu portaluri pe care se catarau trandafiri, si fantana arteziana veche, cu fata cu ulciorul, avea si caprioare vii. peste tot ne-am plimbat ore intregi, dar nu ne-am intalnit cu nimeni pe nicaieri, ca ei nu le prea au cu iesitul din casa fara treaba. parca murisera toti, creepy.

mosu spunea...

de unde se poate trage lesne concluzia ca raiul nu-i chiar pentru toata lumea; ba s-ar putea chiar ca foarte foarte putini sa ajunga acolo... :)

Madelin spunea...

Atata vreme cat nu aruncam gunoaie pe jos si peturi in apa, mangaiem caprioarele acelea, ne spunem bunaziua cand ne intalnim pe drum, stam la taclale la un paharuzt cu afinata si vorbim despre vreme, vremuri si nemurirea sufletului (in loc sa comentam gardul cel nou al vecinul de langa Posta Mare), e de bine. Daca mai sunt si multi copii care sa sporovaiasca si alerge printre trandafirii aia catzaratori (fara sa tzipe nimeni la ei ca strica ceva sau ca se impiedica si cad) si animalutze care sa li se impleticeasca printre picioare copiilor, iaca raiul pe Pamant.

Locuit, ca altfel e creepy rau, are dreptate Earthealker.

mosu spunea...

mmm… apai daca astea-s semnalmentele atunci si insemnarea aista si mai ales comentariiile de dedesubt s-ar cam incadra oaresicum…. :))
afinata fuse, caprioare si alte jivine asisderea, vorbituri despre vreme si vremuri estem, peturile stranse cu grija sunt in sensul ca nu, racnete si cuvinte-mpiedicate ioc; doar copii alergand nu zarii inca, da mai e timp… :)

earthwalker spunea...

asa e, mos sfantu petru :)))

mosu spunea...

:)))
primul impuls a fost sa zic "eee... mi-ar place mie sa se zbata cheile giethoornului colo la cingatoare" da pe urma m-am mai gandit si nu mai vreau; io vreau sa fiu unu din lenesi, sa n-am bataie de cap cu cine merita sa intre si cine nu, sa nu trebuiasca sa ma iau dupa aia care sar gardu, sa n-am probleme cu Celdesus ca nu e destula lumina si vrabiute si ecouri de harfa si bunadispozitie, sa nu trebuiasca sa ma lupt cu nustiucare ce se plange ca nu sunt conditii cum citise el in nus’ce pliant cand era un biet muritor…

Dan V. spunea...

Ii trebuie putina "veatza", cum spune postaritza noastra si Giethoornului. Ceva taranesc. Eu personal am mereu un pet cu palinca dupa mine si nu-l arunc penca tre sa-l umplu din nou. Poti sa stai si mai mult Sophie, ca doar vom fi la pensie si nu-i rau sa te obisnuiesti cu frumosul. Deci trebe musai sa fie locuit, da' asa cum se cuvine.

mosu spunea...

adevarul e ca rai fara palinca nu crez ca se existe; sa ajute la "atmosfera"... :)

Cora_ spunea...

Daca mai aveti un loc intr-ul colt al mesei, vin si eu. Aduc o paine rotunda, mare, aburinda, proaspat scoasa din test si "impunsa" cu furculita. Ca sa mancam cu branza de la capre si sa nu ne ameteasca palinca lu' Dan.

mosu spunea...

:) poftim, poftim, ia loc… si nu la colt caci masa noastra este oricum rotunda, asa cum ii sade bine unei mese intre prieteni…
sau ici pe iarba
ooo… si ce-mi mai place painea aia buna de tara cu crusta tare si miezu uite asa ca pentru animalele lu’ Sfanta Vineri nici d-ala indesat de se sfar'ma imediat cum pui brisca-n el, nici d-al pufos ca buretele de-ti dispare in pumn daca-l strangi…
dar eu o s-o intai las sa se racoreasca oleaca
(caci sa-ti spun ceva; dar sttttt…. asta ramane intre noi!; cea mai cea durere de stomac pe care am avut-o in viata mea a fost dupa ce am mancat paine calda, credeam ca mor nu alta; eiii… nu radeti, nu radeti…)