marți, 5 octombrie 2010

Nume

Vorbeam mai deunăzi cu Dan Văideanu despre ciudăţenii legate de nume în general şi îi povesteam câteva întâlnite de mine în timp. Dan a zis că merită împărtăşite aşa că iacătă-le.

Eram în şcoala generală, în clasa a opta şi ieşisem în parcul din apropiere “la aer” (io nu fumam, n-am fumat niciodată şi nu fumez nici acum). O grupă de băieţi tineri de pe un şantier alăturat jucau fotbal. Se evidenţia dintre ei unul cu barbă stufoasă şi cârlionţată, cu chip rotund şi frunte înaltă şi gravă. Semăna ca două picături de apă cu chipul lui Decebal pe care-l văzusem prin cărţile de istorie. Noi chibiţam pe margine "ia iute la Decebal ce bine a şutat" "ia uite ce fentă a făcut Decebal" "ia uite ce pasă a dat Decebal". După o vreme de stat pe tuşă ne-am îndemnat să facem o echipă şi să jucăm cu ei. Decebal era bineînţeles căpitan de echipă. Când s-a prezentat am aflat şi cum îl chema. Traian!

Mai târziu în armată altă poveste. Ajunsesem la unitate vreo 200 de terişti "proaspeţi şi cruzi" numa buni de perpelit prin tigaia cătăniei. Dintre toţi se evidenţia un tip solid şi plin de el. Era cam cât doi dacă nu chiar trei dintre noi ăştilalţi mai puberi puşi unul lângă altul, fără nicio exagerare, iar ca greutate probabil că bătea 120 de kile lejer. Şi totuşi nu era gras, era doar bine făcut. Pe deasupra era tare plin de el. Tac-su era ceva mare prin Comitetul Judetean de Partid la el acasă, pe la Craiova, că doar spusei că făcui armata c-un purcoi dă juveţi. Noi îi dădeam într-una porecle cum ne venea la gură "solidul", "babanul", “uriaşul”, “dulapul", pentru ca să aflăm în cele din urmă că numele lui de familie era de fapt Piciu.

Tot în armată am avut un locotenent o dulceaţă. Era un tip frumuşel, delicat, politicos, tânăr, tocmai ieşit de pe băncile facultăţii (nu mă întrebaţi care, Facultăţii de Militărie). Şeful cel mare una două scotea capul pe geam şi ţipa la el "cavalere fă aia", "cavalere fă ailaltă" "cavalere vino să discutăm". Eu eram convins că îi spune aşa pentru că era un cavaler fărădoarşipoate, dar imediat ce s-au format plutoanele şi s-a prezentat am aflat că de fapt ăsta-i era numele de familie, Cavaleru.

Când eram încă prin facultate taică-miu avea o colegă tânără şi bine. După câţiva ani de tatonări fata s-a căsătorit în cele din urmă cu un coleg de servici. Pe bărbat-su îl chema Privighetoriţa, dar ea a voit să-şi păstreze numele de fată. Aşa că acum îi cheamă pe amândoi Curciur.

Tot în facultate am avut două colege chiar în grupă pe care le chema Borcan. Una din ele s-a căsătorit la terminarea ei cu un alt coleg de grupă şi acum a avansat, o cheamă Butoi.
Aveam pe atunci un profesor care de fiecare dată când "striga catalogul" se amuza când dădea peste numele Borcan şi zâmbea pe sub mustaţa pe are o presupunea doar pentru ocazia asta specială, căci de fel n-avea.
- Borcan
- Prezent!
Apoi mergea cu degetul mai departe şi ridica vizibil mirat din sprâncene ca şi cum ar fi găsit o gărgăriţă vie în marmeladă.
- Alt Borcan...
- Prezent!
Apoi cobora degetul încă un pic şi exclama cu totul uluit.
- Şi Butoiul...
- Prezent!

11 comentarii:

sophie spunea...

:)
Ea, Cleopatra
Sotul, Caezar (nu, nu am scris gresit)
cumnatica, Cleopatra
cumnatelul, Antonio.

Realy!
Noroc ca sotul si cumnatica au si alt nume....
Eu am ramas cu Cleo, iar multi cred ca vine de la Claudia :D...
si-am ramas si cu sotul :)))

mosu spunea...

interesant ghemotocul asta de nume, mai rar asa adunare intamplatoare (sau mama soacra a strans intentionat toata gruparea?!); pana la urma Caesar era frate cu Antonio si s-au insurat amandoi cu Cleopatre sau Cleopatrele erau surori?! tu erai una din Cleopatre?! si cu sotul cui ai ramas ca nu mai inteleg nimic :)

Falvo spunea...

Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro.

Dan V. spunea...

Domnii vor licitatii. Eu nu.

Caezar sau Caesar, ca schimba total problema. La fel Antonio sau Antoniu? Nici aici nu-i prea clar. Mai bine cum spun americanii sau frantujii: Mark Antony respectiv Marc Antoine, ultima e teribila!

Dan V. spunea...

Am uitat, povestea cu privighetoarea nu mi-ai spus-o. Inteleg ca au fost câtiva ani de tatonari... pe viata si pe moarte!

mosu spunea...

eee... ai vazut, in povestea cu privighetoarea nu am fost implicat direct (spre deosebire de celelalte); mai pe departe oleaca; da mi s-a parut haioasa...

Costel spunea...

Poate ne scrii o poveste si despre numele de email-uri.

mosu spunea...

aaaa... nu, la emailuri nu ma pricep; luneca pe langa coada ochiului ca frunzele astea de toamna...

sophie spunea...

:))
Eu stiu ce ziceti voi aici, Dan si Mosu, va rog sa nu-mi sporiti confuzia...Ce este sigur este ca nu am facut greseli la tastare :)
Si altii au fost tentati sa faca variatiuni pe teme...au si reusit.

Cora_ spunea...

Eu am o colega pe care o cheama Mama. Vine dintr-o tara africana. Inutil sa spun ca nimeni nu-i uita numele, niciodata. Discutand de nume bizare la serviciu o alta colega ne spune ca numele de fata al maicasii e Snowman. A, si am avut odata un client cu numele Mamelonet. Nu ne-am cunoscut personal.
Cele mai bizare nume sunt ale persoanelor nascute in Pakistan. Fiecare din nume si prenume are cel putin 15 litere. Nu-mi vine nici un ex. in minte... :)

mosu spunea...

la voi acolo e si mai si; sunt o multime de nume care lor li se par normale dar pentru noi sunt amuzante sau cel putin ciudate…