miercuri, 3 noiembrie 2010

Despre îngeri, draci şi factura la apă

Parafrazând celebrul dicton “Nu banii aduc fericirea ci numărul lor” se poate spune fără a greşi că “Nu dracii îţi aduc Iadul mai aproape, ci mulţimea lor”. Vorbind mai deunăzi despre draci, Luna îşi punea pe bună dreptate problema dacă dracii sunt suficienţi pentru ditamai poporul pământean şi dacă ajunge măcar un drac pe cap de locuitor, să aibă fiecare omuşor dracul lui aşa cum îşi are îngerul păzitor. La prima vedere discuţia mi se pare fără miză, căci ce nevoie am avea să purtăm toată ziua pe umăr un înger dacă nu am avea şi un drac cu coada încurcată în păr?! N-ar fi pierdere de vreme şi un efort inutil din partea albului?! Sigur, problema se complică atunci când treburile devin mai serioase şi un drac nu poate face faţă şi nici spate singur şi e nevoit să cheme ajutoare. “Lasă-mă-n pace că am draci!” auzi adesea, dar de cele mai multe ori nici nu trebuie ca incumbentul să deschidă gura prea larg ca să-ţi dai seama şi singur că are o mulţime de draci. Uite, nu mai demult de acu câteva zile, când am fost să lămuresc o problemă la regia asta locală de apă. Cozi la toate ghişeele, nicio gheretă unde să scrie “Informatii”, aşa că mă duc şi eu la una unde nu e nimeni. Dincolo de geam o doamnă tot numără ceva într-un catasif. Nu mă bagă în seamă deşi tuşesc politicos. Mişc din mâini, zornăi cheile, bat darabana. Nimic. Până la urmă îmi iau inima în dinţi şi întreb “Nu vă supăraţi…” Dar doamna nu mă lasă să termin şi mi-o retează scurt. “Aici nu se fac plăţi”. “Ştiţi, eu nu vreau să plătesc nimic, eu…” Nu apuc să termin nici de data asta căci doamna mi-o retează iar. “Pentru index la camera cinşpe.” “Nu vreau să dau nici indexu, eu vreau să lamuresc doar de ce pe factură îmi apare o sumă de zece ori mai mare decât luna trecută” mă reped eu într-un suflet şi vărs degrabă fraza cu viteza luminii fără ca femeia, surprinsă, să mai aibă timp să mai replice ceva. Doamna îşi ridică în fine capul şi întinde mâna spre mine “De la ce firmă?”. “De la nici o firmă, pe mine m-a trimis nevasta. Ştiţi noi bem apă doar…” dau să îi explic pe îndelete, dar doamna nu pare dispusă să mă asculte căci izbucneşte dintr-o dată ca şi cum noi am fi buiat fraudulos toată apa din fântână. “Domle dumneata nu eşti în stare să citeşti ce scrie acolo?! Nici atâta lucru nu puteţi să faceţi, să citiţi un amărât de afiş?!” zice ea nervoasă şi se reapucă să numere cifrele din catastif, lăsând abia-aproape-închis gemuşorul care ne desparte. Mă dau un pas înapoi, citesc ce scrie pe afiş şi mă întorc sinucigaş înspre doamnă. “Păi scrie JURIDICE” îi spun eu candid, iar doamna ia foc. “Păi da domnule, juridice, juridice, adică nu fizice, pentru fizice staţi la coada aia mare de acolo.” Înţeleg în cele din urmă ce vrea să spună şi-mi iau tălpăşiţa cu coada între picioare. E clar că doamna are draci…
Revenind la bazele teoretice ale fenomenului trebuie să recunosc că problema mi se pare cât se poate de interesantă şi de serioasă. Adicătelea de exemplu în cazul de mai sus, de unde are doamna atâţia draci? S-au strâns de la clienţii de prin jur? Şi clienţii au rămas carevasăzică fără draci?! Când ajung la ghişeu sunt toţi pâinea lui Dumnezeu?! Adică dracul meu s-a dus şi el la doamnă şi îngerul nu mai are un opozant? Păi dacă-i aşa nu e prea bine! Ştiu, o să săriţi toti cum că n-am dreptate, că de fapt e excepţional de bine. Dar cei ce cred asta cu adevărat nu înţeleg că prin plecarea necuratului se rupe echilibrul de forţe şi se duce dracului totul. Offf, pardon , aşa e expresia. De fapt nu se duce Dracului, ci mai degrabă se revarsă în partea ailaltă înspre alb. Se răstoarnă tot balansul de putere, daca înţelegeţi ce vreau să spun, exact ca în chestia asta cu ruşii şi americanii, cu capitalismul şi comunismul. Uite, acum că s-a dus dracului comunismul, capitalismul la rândul lui, rămas singur, s-a cam îngălbenit, a facut bube şi stă să crape. Şi asta pentru că nu mai există antagonismul acela care să ţină coarda întinsă. Dacă unul dă drumul la coardă, normal că celălalt se duce de-a berbeleacul pe spate, iar de sfoară nu mai întreabă nici Dracu, cu atât mai puţin să se asigure că stă dreaptă. Dacă înţelegeţi ce vreau să spun…
Deci cum ziceam, de unde se strâng dracii atunci când cineva are mulţi draci?! Vin ei din cer, de la palatul drăcesc, de la ăilalţi pământeni care-s veseli şi bine-mersi?! De unde se adună?!
Ca să nu mă mai învârt în jurul întrebărilor fără rost, am zis că mai bine pun mâna pe telefon şi aflu direct de la sursă. Aşa că iau cartea de telefon în poală, dau să caut… Şi caut, şi caut… Şi până la urmă dau de el. Nu era nici la “numere importante”, nici la “întreprinderi şi companii” şi nici măcar la “instituţiile statului”, acolo unde mă aşteptam să-l găsesc. Era abia la “Coşciuge, coroane şi monumente funerare”. Mic, pagina a doua, coloana a treia. Sun, răspunde o voce bruneţică, piţigăiată ca o păsărică taman ridicată din cuib.
- Bună ziua! Aici Iadul, cu ce putem să vă ajutăm?!
Îi explic în câteva cuvinte despre ce-i vorba, ea mă ascultă politicos şi-mi zice că Dracu lipseşte, chestie de care de altfel nici nu mă îndoiam, dar că îmi face legătura la ofiţerul de presă al Drăcimii. Ăsta nici nu mă lasă să deschid gura şi mă ia din prima.
- Eşti de la Click?!
- Nu domle…
- De la Libertatea?
- Nu domle…
- De la Cancan?
- Nu domle, n-am nicio treabă cu ziarele – îi răspund eu indignat.
- Atunci e bine domnule, că ne-au înnebunit ăştia, ar face orice să-l vadă pe Dracu în curu gol – îmi zice vocea smoloasă de la capătul celălalt. Atunci cu ce vă pot fi de folos?! Şi îi explic în câteva cuvinte dilema mea şi a Lunii. Dracu aşteaptă politicos să termin apoi începe să râdă.
- Dumneata trebuie că lucrezi la Administraţia Cimitirelor, că până acu n-a mai venit nimeni cu întrebări d-astea ciudate – îmi zice el, fără să mai apuc să-i spun că de fapt sunt inginer, apoi intră abrupt în subiect ca şi cum asta ar fi o axiomă şi nu mai trebuie demonstrată.
- Şefu… treaba e destul de complexă şi nu poate fi lămurită în câteva cuvinte. Poate îţi faci timp matale să treci odată pe aici şi o lămurim mai în detaliu. Aşa, în linii mari aş putea să-ţi spun că în principiu ai dreptate, că ne luptăm şi noi cu problema asta. Să fiu al dracu dacă nu ne-au înnebunit pământenii cu cererile lor absolut disproporţionate. Toţi au draci şi toţi vor şi mai mulţi. La început a fost bine, nu zic nu. Că ne-am făcut o imagine bună. Ne-a crescut cota şi pe bursă, ceea ce e excelent în condiţiile astea de criză. Da e rău cu dracii, că muncesc de dimineaţa până seara de la ies ochii din cap ca la broaste. Întâi am mers pe ore suplimentare. Da ştii cum este, că vin ăştia de la protecţia muncii, nu poţi să întinzi coarda. Aşa că în loc de coarde le-am luat chingi. Chingi din alea de plastic chinezeşti. La metru, din Europa, că-s mai ieftine. Le tai, le arzi un pic la capăt să se lipeasca firele alea subtiri intre ele si gata legătura cu Pămăntul. Le-am făcut noi aici în atelier, am făcut şi harnaşamente, tot ce trebuie ca să coboare repede unde e nevoie. Da ne-au uscat cu munca… Cad dracii ăştia muncitori din picioare, zău aşa. Şi nici la administrativ nu stăm mai bine. A zis şefu că să băgăm pisiuri şi să mai lăsăm catastifele, a zis că ne aduce şi monitoare d-astea lesede să nu ne stricăm ochii, da ştii şi dumneata cum e, te obişnuieşti cu lucrurile pe care le faci de atâtea sute de ani şi nu-ţi mai vine să te schimbi ca să treci pe tehnică d-asta modernă.
Noi încercăm din răsputeri să păstram paritatea asta, acolo unde-i un înger s-aducem şi noi un drac, un înger - un drac, un înger - un drac. Da zău că-i tare greu, ne-a sleit. Nu ştiu îngerii ăştia cum or face da noi nu mai prididim. Că vă înmulţiţi, mă scuzaţi, mai rău ca şobolanii, nu vă mai satură Dumnezeu. Ptiu, ptiu… Până mai acu ceva vreme chinejii, acu pakistanezii, indienii, africanii, ţiganii… E nebunie ce-i la voi acolo. Şi noi oricât le-am munci pe drăcoaicele astea focoase nu putem ţine pasu. Aşa că atunci când se culcă vre-unul, dracu fuga la altul, se culcă şi-ăla, fuga la altul şi tot aşa…. Să-nnebuneşti nu alta. Mai rău ca munca la cazane!
Sleit mi s-a părut la sfârşitul discuţiei însuşi purtătorul de cuvânt al Drăcimii, aşa că n-am mai întins vorba, m-am mulţumit cu ce mi-a explicat şi l-am lăsat să se ducă la treabă. În concluzie lucrurile nu sunt aşa roze cum credeam noi nici în Iad, aşa că revin la solicitarea de acum câteva zile, de data asta bazat pe agumente concrete: “Încercaţi să zâmbiţi vă rog, că timpurile sunt mizerabile până şi pentru draci!”

16 comentarii:

valeria spunea...

hi,hi,hi,....si pana la urma cum ai facut cu factura de apa? ca potrivit astora pe la mine trece cursul Muresului...???Pana la urma dracusorii sunt chiar simpatici .

nemo spunea...

dracii sunt stresati. de ceilalti. iti dai seama ce greu i-ar fi unui drac sa traiasca sus?

mosu spunea...

@valeria
adevar graiesti; la cum a ajuns lumea in ziua de azi, dracusorii chiar ca sunt fiinte simpatice :))

mosu spunea...

@nemo
le-ar fi, le-ar fi... iti dai seama cand ar da nas in nas cu dracii cei mari de aici de pe pamant....
la cata birocratie e pe-aci, la cate problemem, la ce nebunie e, cred ca si-ar lua lumea in cap...
pana sa cumpere ei un cazan cu smoala si sa-l puna la fiert cred ca le-ar creste barba de doi coti si i-ar prinde pensia...

madelita spunea...

:))

sophie spunea...

Dracii astia nu mai ajung cate unul pe cap de locuitor pentru ca unii au pastrat mai multi draci la o persoana, ba mai mult le-au facut culcus in interior si le asigurat un trai bun.Dracii sunt draci, nu prosti.De ce sa tot urce si coboare pe traseul Iad-Pamant?
Ai putea sa inaintezi un proiect de schimbare a afisului JURIDICE cu AM DRACI.MULTI! Omul intelege din prima si se duce la alt ghiseu...sau la coada direct. Reversul la povestea ta in care Dracu statea la coada sa-l ia pe Om, aici Omul sta cuminte si spasit la coada ca sa-l ia Dracu.

mosu spunea...

madelita, madelita, te bucuri de necazul omului…. îîîî, am vrut sa spun al dracului…..

mosu spunea...

@sophie
pai cam am asta am vrut sa punctez si eu; ca-s cam multi pe-aici pe pamant aciuiati la caldurica, care pe langa o centrala termica, care intr-o scara de bloc, care intr-un creier moale si pufos…
ei… si de schimbat afisul… nu mi se pare prea eficient; ar trebui facut ca la unele intreprinderi unde au baietii aia de la poarta o fiola si cand au dubii baga cate o fiola in gura incumbentului mahmur si pe urma il trimit acasa; la relatiile cu publicul ar trebui sa existe dracometre; la intrarea in tura sufli in dracometru, daca arata ca ai draci, te duci acasa sa te culci sa-ti treaca draceala…

sophie spunea...

:))) auzi acolo, dracometre...si-ar fi ghiseele goale...
(sau introducem un minim de nivel permis? )

mosu spunea...

:) chiar la asta ma gandeam si eu; stiam ca la condus n-are voie sa se coloreze delocdeloc si ma gandeam io, la intreprindere te trimite acasa daca se-nverzeste complet sau doar daca se-mbulineaza?!

impricinatul de corn spunea...

macar cu putina apa calda sa te fi ajutat press officer-ul lor... :)

mosu spunea...

apa calda ca sa m-ajute sa vars mai usor?! pai cu motive d-astea ma servesc altii pe aici si fara apa calda....
si-apoi daca o mai adauga si p-aia la factura si-asa babana.... :)

earthwalker spunea...

sophie, afisul sugerat de tine se potriveste peste tot!

mosu spunea...

si pe la voi?!?!?! hai beatrice ca am fost si eu pe acolo si nu-s asa...
zambesc frumos si sunt calmi, desi nu-i zambetul lor...

earthwalker spunea...

asa e, aici, la ghisee, e ceva mai bine. dar in clipa cand am scris, tocmai se potrivea pe cateva usi pe birou din apropiere:)

mosu spunea...

aha, aha… :))