sâmbătă, 11 decembrie 2010

filigran

18 comentarii:

Dan spunea...

Numai un chinez ar mai putea face ce reuseste natura, dar nici asta nu-i sigur...

mosu spunea...

chinezii astia pusi pe copiat… azi un casetofon, maine o masina, poimaine o frunza…. :))
adevarul e ca natura creeaza nenumarate minunatii… nu avem noi rabdarea de a ne apleca asupra lor… trecem prin toate cu viteza luminii si nu ne alegem cu mare lucru…

Anonim spunea...

Mosule,acesta e scheletul pe care se nasc povestile ?

mosu spunea...

:) mmm... frumos gand!!!
da, da, ar putea fi foarte bine acesta...

cristina spunea...

e de nuc? :)

mosu spunea...

habar n-am cristina, l-am gasit pe strada; are vreo importanta daca-i de nuc? sau tu intrebai de masa pe care sade?

valeria spunea...

te gandesti vreodata la viata copacilor din orase? Condamnati la vesnicul nesomn in lumina neoanelor...oare ei isi amintesc noaptea neagra a padurii ?

cristina spunea...

lool :))
hai ca m-ai facut sa rad copios mosule :)))))
nu ma refeream la masa.
la frunza ma refeream, mai mosule.
dupa forma pare de nuc, dupa nervuri insa, nu prea....
nu are o importanta majora, intrebam pur si simplu din curiozitate :)

mosu spunea...

nu-si amintesc valeria, cu siguranta nu-si amintesc; ii ametesc luminile masinilor, zarva neintrerupta, straiele vitrinelor schimbandu-se necontenit, tipetele pasarilor batandu-se pe bucatile de covrig furate dintr-un cos de gunoi, neoanele, de neoanele cu lumina lor laptoasa… si uita de tot…
incearca sa-si traiasca viata, asa cum facem si noi; e mult prea vijelioasa si nu-i timp de privit inapoi; si-apoi daca am privi cu ce ne-ar ajuta?! nu ne-ar cuprinde ameteala privind inapoi ca intr-un hau de la inaltimea puntii inguste pe care trecem?! si macar daca ne-am opri, dar e mereu cineva care sa ne impinga din spate… trebuie sa inaintam in pas cu lumea…

sophie spunea...

Uite, si la frunze ca si la oameni, rari cei cu nervuri sanatoase...si cu farmec la orice varsta :)
(eu am crezut ca e lucrata din ata...vorba lui Dan, de un chinez :D )

mosu spunea...

de aceea mi-a placut si mie si mi s-a parut deosebita; e o lucratura extrem de fina si delicata, ca o bijuterie din fir subtire de aur (si recunosc ca i-am facut cateva zeci de fotografii pana sa imi iasa ce mi-am dorit)
interesanta paralela cu oamenii :)

Dan spunea...

Cu nervuri, sau cu nervi sanatosi? Deformatie profesionala...

madelita spunea...

e atat de frumosa , ca nu ar putea sa o intreaca nici macar cele mai valoroase pietre pretiose .

sophie spunea...

Dan, cu nervuri=structuri, atat componente psihice cat si fizice, adica nu numai nervii...
Desi, daca ma gandesc mai bine, poti fi cu nervii prastie dar fizic sa ai o conditie buna, mostenita genetic, si-atunci tot nu esti un intreg.
Eu as asemui frunza lui mosu cu Neagu Djuvara ,Marie-Rose Mociornita :).

Madelin spunea...

Sa ai nervii precum nervurile unei frunze in iarna...
"Domnisoara, ce nervi frumosi aveti!"

Valeria, copacii isi amintesc intotdeauna, intotdeauna. Asa sunt ei facuti.

valeria spunea...

Madelin
asa cred si eu..si de aceea ma bucur atunci cand ninge in orase...e singura lor cale spre visare .Insa ii multumesc Mosului ca a incercat sa ma minta frumos...

mosu spunea...

ooo… varianta voastra este cea optimista, cea care deschide portile spre visare; a mea le inchide! a mea apropie copacii de stalpii de telegraf si-i decojeste de scoarta si frunze, le lipeste pe trup ochi ca de balaur cu priviri curgatoare si pleoape spanzurand intre intuneric si soare ca jaluzelele de panza blocate pe mosorul de lemn…
nimic nu e negru, nimic nu e alb, totul se invarte undeva intre!

sophie, mai tinem lista aia cu chestiile care ne plac amandurora!? ;)

sophie spunea...

am bifat :)