duminică, 9 ianuarie 2011

Capcana

Nu mă avertizase nimeni că e o capcană. Treceau pe lângă mine, zâmbeau condescendent abia licărind din colţul buzelor şi-şi vedeau mai departe de drum. Am crezut că e doar un gest de politeţe mai ales că acelaşi lucru îl făceau şi păsările şi iarba, nu numai oamenii. După o vreme am început să înţeleg cum stă treaba. Îi urmăream cum se îndepărtează şi le vedeam umerii zgâlţâindu-se. Am crezut că-i un tic, o nepotolire a trupului. Apoi i-am văzut cum îşi frecau palmele. Să se încălzească, mi-am spus. Dar a venit vara şi ei tot îşi frecau palmele în ganguri de înnoptare. Amice eşti idiot? – m-a tras de mânecă un trecător. N-ai ochi să priveşti? Ce-ai acolo, bile de sticlă? Am dus mâna la ochi şi ce să vezi, avea dreptate omul. Vedeam doar cu sufletul, în locul ochilor aveam bile transparente de sticlă pictate în alb, în negru, în albastru murdar. Atunci m-am îngrijorat cu adevărat. Dar abia după o vreme aveam să înţeleg adevărul, atunci când din sămânţa zâmbetelor lor au început să crească vrejuri drepte, tari şi subtiri, exact ca nişte suliţe înfipte cu vârful în sus pe fundul gropii rotunde săpate cu grijă şi acoperite cu vorbe alandala ca o ploaie de frunze murinde.
Şi atunci a fost prea târziu, căci deja mă născusem, învăţasem să merg, să citesc şi să scriu…

15 comentarii:

valeria spunea...

ce pacat Mosule...in indoieli si in increngatura sufletului meu te gasisem pe tine sa te tin de mana...si mi-am spus: el vede dincolo de nori si ochii ii sunt idreptati spre stele !...acum ca ai invatat si tu sa mergi,sa citesti ...cine ma va mai invata pe mine sa zbor ?

mosu spunea...

mmm… valeria, bag io de seama ca si tu ai ochi de sticla si vezi lumea cu sufletul…
pasii astia in lateral cred ca de la ploaie se trag, sa iasa un picut soarele si mai incercam niste pasi de plutire… :)

valeria spunea...

putem zambi un picut stramb ...pana atunci...http://www.youtube.com/watch?v=tCfK0xE2OPw

mosu spunea...

why did I wasted, why did I not tasted…... mda!

Cleo spunea...

De ochi ai nevoie ca sa treci strada. E mai dureros sa vezi cu sufletul, dar e mai corect fata de tine. Ce vezi cu sufletul nu se reveleaza retinei.
Mai ranit, dar mai bogat.
Iar daca vrei sa te schimbi...te tine doua zile. Vederea asta e ca un imprint...

mosu spunea...

Bine spui. Ca de obicei de altfel... :)
Da eu tot cred ca viata e o capcana.
Poti trece pe langa ea fara sa o bagi de seama, poti aluneca lesne in ea sau te poti lupta cu marginea ei zgrumturoasa. Nici nu stiu cum e mai bine...

cristina spunea...

pai nu exista o reteta de cum e bine mai nemosule.
ce-i mult strica, asa stiu de la mama.
nu-i bine sa vezi numai cu sufletul, si nu-i bine nici sa scanezi doar cu privirea.
e bine sa le combini si sa le utilizezi astfel incat sa... " sa fie bine"
la dracu, asta e cel mai greu de facut.
"sa fie bine".....
imi mai spune tata din cand in cand:" nu mai esti asa cum erai tu.....nu mai ai credinta aceea in tine...stii cum erai mai tati cand erai mica? vai de capul meu...eram cel mai mandru de tine. un copil exemplu ai fost, exemplu?" ( si dupa imi povesteste aceleasi si aceleasi intamplari...)
mda....nu mai sunt.
nici eu nu mai sunt cum eram, nici tu, nici el, nici ea...nimeni.
cu totii ne transformam. obligat fortat ne transformam.
usor, usor oglinda sufletului devine incetosata...si oricat am incerca s-o curatam vom constata ca e prea tarziu.
dar exista intotdeauna zambetul....

mosu spunea...

e ca un joc urias de puzzle; pleci cu cateva piese, apoi cu cat capeti experienta cu atat numarul pieselor creste si creste si e tot mai greu sa le gasesti locul potrivit...

Elza spunea...

nu stiu de ce dar mi se pare un post optimist. abia dupa ce ai nvatat toate alea... poti sa vezi cu adevarat. ceiallti sunt problema pentru ca ei privesc cu ochii. tu, cu sufletul :)

mosu spunea...

da, cu siguranta poate fi privit si asa; dar asa cum spunea si sophie sa vezi "tot" poate fi adesea dureros...

Anonim spunea...

na. tu ai vrut sa vezi cu sufletul...

Cora_ spunea...

ce frumos post, mosule. ai putea sa il numesti simplu poezia "capcana". fara nici o corectie, nimic.

mosu spunea...

:) recunosc cinstit cora ca am oscilat daca sa o las sub forma de proza sau poezie; am optat pentru o bucatica de proza caci se incadreaza in curgerea blogului dar am pastrat o varianta (cu mici modificari) si ca poezie

luna spunea...

si poezia?!...poezia mosu nu ne-o spui ca sa vedem daca intradevar merge cu proza.
...sigur ca merge cu blogul poezia, doar tot scriere e si inca ce scriere delicata. :)

mosu spunea...

:) poezia era exact acelasi text asa cum spune cora; am schimbat doar foarte putin si am aranjat-o altfel in pagina