miercuri, 16 februarie 2011

Izbirea de realitate

Izbirea de realitate nu se aseamănă nici unui accident de maşină, nici unei căderi de la înălţime, ci doar unui dangăt de clopot al cărui limbă te afli…

22 de comentarii:

Elza spunea...

noroc ca iti revii repede la irealitate :)

Elza spunea...

de ce nu ai lasat la liber comentariile? e mai greu sa ma loghez si apoi sa comentez

mosu spunea...

asta ar fi una din solutii, irealitatea...
alta ar fi sa topesti realitatea; sau clopotul, sa ramana doar limba... :)

eee... a trebuit sa pun o portita ca intrau tot felul de spamuri; gasisera o cararuie si tot intrau si se desirau pe acolo...

sophie spunea...

...iar zgomotul sa fie oare strigatul de obida?
Pendulatul intre doua lumi poate fi extenuant sau/si riscant...mie mi-e frica mereu sa nu raman ancorata in cea nereala. Si-atunci aleg realitatea.

(Eram la calculator si Vladi se aseaza in patul meu, luand o carte de pe noptiera. S-a nimerit a fi Constientizarea de Osho. Dupa 2-3 min Vladi ma intreaba daca eu m-am trezit. Stiam la ce se refera dar am raspuns in gluma ca m-am trezit, dimineata pe la 5. El insista " nu, daca te-ai trezit asa cum zice Osho").
Chiar mi-e teama sa nu ma indepartez de mine.

mosu spunea...

ne putem invarti mult in jurul a ceea ce inseamna "realitate"; in gandul acesta vorbeam despre realitatea cruda, necosmetizata; desi mergem cu ochii deschisi, nu vedem realitatea ci ceea ce ni se arata ochilor; abia dupa ce racaim un pic scoarta tare a obisnuintei putem vedea sub ea un crampei de realitate… si nici atunci nu-i musai ca am gasit-o… trebuie sa intram in miezul lucrurilor pentru a o vedea, asa, ca o limba de clopot sub cupola de bronz...

sophie spunea...

Mai urmaza sa-mi spui ca exista numai o realitate...si ma si duc sa-i pun capat.
Ce e realitatea? Si cat de obiectiva? Si cat de tare o fi semanand realitatea mea cu a ta, cu a altuia?

Provocare mosu:
Ce e realitatea?
:)

mosu spunea...

Eee… e chiar o provocare… Daca ar fi sa intram in detalii as spune ca realitatea nu exista. Am o insemnare chiar pe la inceput in care este vorba exact despre asta “Tu nu existi”. Realitate nuda, virgina nu exista. Ea dispare imediat ce s-a nascut caci este alterata de simturile noastre si de analizele pe care le facem. Intre ea si “computerul” nostru se interpun factori care o perturba atat voit cat si nevoit. Toti senzorii nostri sunt calibrati diferit, sunt livrati de furnizori diferiti, au setari diferite. De aceea trebuie sa facem eforturi substantiale pentru a “vedea” realitatea cat mai nealterata.
Cat de mult seamana realitatea mea cu a ta sau a altcuiva?! Ele pot sa semene (niciodata insa nu se vor suprapune) sau sa difere enorm, chiar daca vorbim despre aceeasi realitate…

kitty spunea...

ma gandesc eu ca pentru a cunoaste Realitatea, aceea pe care nici unul dintre noi nu o stie cu adevarat, poate...
nu e bine nici sa fii numai pendulul care sta sub clopot, nici clopotul si nici aerul care inconjoara clopotul,
ci pendulul care se loveste de peretii clopotului astfel incat clopotul sa vibreze mereu si sa duca la
contopirea pendulului cu clopotul si a clopotului cu aerul de dincolo de el si cine stie pana unde.

zic si eu...sunt altii mai intelepti ca mine si cu mai multa trecere prin ale vietii si ale logicii mintii
care probabil stiu mai bine,
dar nu-i bai caci axul unui clopot mai mic produce si el sunete...mai cristaline.
:)

Fanfan spunea...

eu cred ca traim in realitate ... fiecare in realitatea lui ;) si e nasol cand te trezesti cu cate un clopot din asta care te ciufuleste ;p

Cora_ spunea...

"Realitate nuda, virgina nu exista."

Io cred ca exista realitatea izbitoare... Realitatea TV. :)
Te izbeste si te lasa lesinat.

mosu spunea...

@kitty
paaaai… la pendulul care se loveste de peretii clopotului ma gandeam si eu, ca o pasare de zabrelele coliviei…; acuma tu ai dreptate, ideal ar fi sa te poti contopi cu dejurimprejurul, sa dizolvi zabrelele si sa nivelezi totul asa cum valul niveleaza malul de nisip; dar se poate?!
:)) si da, pendulul mai mic si mai delicat scoate sunete muuult mai placute…

@fanfan
pana la urma asta e adevarul “fiecare in realitatea lui”, iar cand ajungi sa vezi nevazutul de cele mai multe ori te ravaseste…; de la chestia asta “fiecare in realitatea lui” ar trebui sa plecam uneori si sa incercam sa nivelam asperitatile care ne separa…
da noi nu… batman, batman….!!!

@cora
:) ma gandeam eu ca o sa aduca cineva vorba si de realitatea aia; dupa mine realitatea aia e cea mai masluita din cele care se vad; cahhh….. :)

sophie spunea...

'Am o insemnare chiar pe la inceput in care este vorba exact despre asta “Tu nu existi”. Realitate nuda, virgina nu exista. Ea dispare imediat ce s-a nascut caci este alterata de simturile noastre si de analizele pe care le facem.'

...ca nu ma pot abtine, asta e o realitate.
eu as zice asa, realitatea exista pentru ca eu exist.si daca eu exist, exist in prezent, sunt aici , acum, si fac conexiuni intre obiect, forma si cauza raportate la cunoasterea mea. pe langa ca e subiectiva, iata ca mai e si limitativa.
de ce pot sa ne semene realitatile-intrebare. pentru ca poate avem experiente similare, o cunoastere aproximativa a unui obiect a carui proprietati, cauzalitate este dobandita prin invatare intr-un cadru generalizat.
insa eu sunt reticenta la realitatile asemanatoare.

-am tastatura stricata, shift nefunctional, astfel nu pot ajunge la caractere, iar de ras nici vorba-

cristina spunea...

adica trebuie sa fie foarte dureros pentru biata limba, nu?
uneori atat de dureros incat ar vrea sa se smulga cu totul, si alte ori atat de frumos incat ar fi dispusa sa accepte toate izbirile dureroase doar pentru a se mai bucura de un frumos cu o alta ocazie....
realitatea e complexa.
realitatea variaza.
realitatea e si frumoasa si urata.
realitatea o vedem doar daca ne dorim s-o vedem.
realitatea nu este obligatorie.

cristina spunea...

ma scuzi mosule...
comentariul pe numele de carmen ciurescu, este al meu.
doar ca mi-am cam prins urechile pe aici...

Dan spunea...

Nu-i rau sa te izbesti de realitate o data în viata. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine. E chiar indicat. Cei care o fac mai târziu, la vârsta adulta si o fac si de mai multe ori au o problema.

mosu spunea...

@cristina
“realitatea o vedem doar daca ne dorim s-o vedem” cred ca asta e miezul; si uneori nici atunci; trebuie sa racaim cu varful unghiei…; de cele mai multe uneori ne surpinde ceea ce vedem; tare ne surprinde…

@sophie
ai dreptate, am exagerat, am generalizat pana la abstract; fiecare existenta este o realitate; pe de alta parte daca robinson crusoe n-ar fi reusit sa “evadeze” de pe insula, ar fi stiut cineva ca a trait atatia ani acolo?! nu! daca nu lasi urme nu existi…

@dan
ai absoluta dreptate dan; multi parinti isi cocolosesc copiii, ii tin departe de viata adevarata si le vand gogosi, iar cand le dau drumul sa se lupte cu ea, ei se sperie si fac lucruri ciudate si periculoase…
am vazut asta pe viu

cristina spunea...

hmm...si cu racaitul asta e o problema.
nu e ca si cum daca ai facut primul pas si anume acela de a dori sa vezi realitatea, racaitul este imediata actiune obligatoarie.
tocmai pentru ca ceea ce observi in realitate te poate speria sau surprinde cum spui tu...
depinde cat de departe esti dispus sa mergi.
depinde cat de riscant traiesti.
depinde de lucrurile pe care le ai de pus in balanta.
multi factori sunt cei de care depinde alegerea urmatoarei mutari ;)

mosu spunea...

asa e cum spui
ideea de baza e ca realitatea nu e de multe ori ceea ce ni se arata ochilor; si de cele mai multe ori din comoditate, sau de teama, evitam sa ne uitam dupa perdea; acceptam ceea ce ni se ofera, subtire, fad, monocrom fara sa clipim...

sophie spunea...

deci, pana la urma realitatea tine de 'acuratetea privirii', de cat de cinsititi suntem cand o privim. da, sunt de acord! am testat din nou asta in week-endul asta...cand o faci tre sa ai neste batiste de hartie prin preajma, s-ar putea sa-ti foloseasca.

(aseara n-am putut intra la tine pe blog deloc, zicea mesajul ca nu sunt invitata :)) credeam ca m-ai interzis :)) )

mosu spunea...

:)
a fost un mic "scurt circuit"; s-a remediat!

cristina spunea...

ok, deci bine am revenit :))

pai mosule, eu cand spun REALITATE ma gandesc ca vad bine ceea ce vad.
realitatea de cele mai multe ori o negam pentru ca are si-o parte care nu ne convine, insa imediat ce suntem dispusi sa acceptam si ceea ce nu ne convine realitatea devine realitate.
daca stam sa ne gandim prea mult s-ar putea sa ajungem la concluzia ca nu reusim sa vedem niciodata realitatea.
de unde rezulta ca buna-i vorba cu ce-i mult strica.
nu e bine sa te gandesti nici prea mult. nu e bine s-o intorci de prea multe ori pe toate partile pentru ca s-ar putea s-o tabacesti de tot si piere tot farmecul.
realitatea si-o creaza fiecare.
realitatea e compusa din mai multe fapte, actiuni care adunate formeaza un tot.
ce sens are sa ne uitam in totul asta cu lupa pana descoperim un ciob nelalocul lui, doar de dragul de a afirma: "uite vezi, realitatea e ca locul ciobului asta, nu-i aici, e din alt puzzle. " ?
NU! daca ciobul e acolo, inseamna ca acolo trebuie sa fie.
fiecare are o viziune diferita asupra realitatii. unul poate ca vede ciobul nelalocul lui si nu mai poate dormi nopatea de aceasta grija, altul poate ca nu-l vede si are vise placute.
asa ca...fiecare cu realitatea lui.
chiar daca avem elemente comune in realitatile noastre, pana la urma detaliile fac diferenta...

mosu spunea...

sigur, fiecare cu realitatea lui, asta e batut in cuie, dar raman la parerea ca realitatea nu e ceea ce ni se arata simturilor, ci ea trebuie dezghiocata pentru a fi aflata… :)