vineri, 11 februarie 2011

pâlpâiri

sub cupola de sticlă
târziu realizezi
că eşti filamentul care se arde…

12 comentarii:

Elza spunea...

da, si la google am vazut lumina azi. fain de tot :)

mosu spunea...

mmm... nici nu l-am bagat de seama pe unchiu google; atunci in cinstea lui edison sa fie! :)

Cora_ spunea...

si uite asa a aparut becul cu leduri... rece, da' longeviv, nu palpaie asa, la orice descarcare. :)

mosu spunea...

touche! :))
eee.... da astea-s scumpe
si nici nu bucura ochiul...

madelin spunea...

pâl, pâl, pâl

CARMEN spunea...

nimic nu este vesnic...

PS: Happy Valentines Day!

mosu spunea...

madelinule, tre sa mai bagam neste gaz...
ilariant!

mosu spunea...

carmen, io cred ca becurile astea stiu sa-si traiasca viata; toate se bucura ca dau lumina, nici unul macar nu se intristeaza ca e din ce in ce mai putina...
multam, Multe Valentine Fericite si tie! :)

Finding Nemo spunea...

da..dupa ce treci de faza la care tu ai fost cel care a dat lumina in jur...

mosu spunea...

mmm... cam ai dreptate...
ca si becurile, incepem sa "ardem" din prima zi in care ne nastem; important e cum si ce lasam in urma sau in jur... :)

Dan spunea...

Care arde Mosule, ca becurile astea noi si eco(no)(lo)gice tin ani de zile, nu se ard asa usor, te saturi de ele.

mosu spunea...

eee… io vorbeam de vremurile alea cand omu avea ceva carne pe el si suflet; acu asa-i, suntem doar niste roboti ce dracu sa mai arda; acu picam deodata ca frigideru; mai bagi in priza din nou, mai asculti daca zgaltaie si pe urma altu’; cine naiba se mai uita daca s-a subtiat filamentu…?!
desiiii……