luni, 28 martie 2011

lingura

bărbatul ţinea lingura cu vârful în sus şi cu coada în jos şi încerca să înfulece cu neîndemânare dintr-ânsa; era tare caraghios; îşi încleştase mâna pe coada ei, cu pumnul rotund încolăcit în jurul fierului plat şi o mişca înainte şi înapoi cu o constanţă bine dozată, aşa cum ai flutura un drapel sau un steag din acela ce se roteşte pe stadioane în culorile echipei favorite; curioşii se opreau, se hlizeau, apoi îşi vedeau mai departe sau mai aproape de drum; bărbatul îşi vedea şi el de treabă fără să-i bage în seamă, nefiind deloc stingherit de zâmbetele lor maliţioase; abia târziu un copil ţinând în mână un avion din plastic albastru cu ferestre galbene remarcă forma ciudată a lingurii, chestie pe care până atunci nimeni nu o băgase de seamă; concavitatea ei se adâncea atât de mult dincolo de normal, încât se transforma într-un fel de sac, aşa cam ca o guşă de pelican; ba mai mult, la o privire mai atentă un student la arte cu scrutătură ageră constată că lingura era împroşcată cu găuri mici mici, de altfel greu de observat de la oarecare distanţă, prin care aerul se strecura dintr-o parte în alta lăsând pradă sitei argintii doar imaginile dezvelite de pe oraşul de beton de către vântul căldicel de primăvară, precum zborul tufişul plin de vrăbii zgribulite; trei zile mai încolo un domn în vârstă cu pălărie de fetru, baston cu măciulie de fildeş şi fular elegant din lână de alpaca descoperi că bărbatul foloseşte de fapt lingura în cel mai util chip cu putinţă îndesând în ochiul larg deschis peste lume dejurîmprejurul…

6 comentarii:

sophie spunea...

Am citit de trei ori sa inteleg cum tinea barbatul lingura. Apoi m-am prins. Apoi n-am inteles cu ce se hraneste din lingura, cand totul trece dincolo, in ...gusa de pelican, caci ce ramene pe lingura nu pare sa fie partea cea mai buna. Si-atunci, de ce insista sa o manance?
Cred ca azi m-ai 'depasit' cu povestea, ori eu m-am blocat din cauza lingurii si am trecut pe ratiune nu pe simtire.
Ceea ce cauzeaza...

mosu spunea...

cu putina imaginatie lingura ar arata cam ca o plasa de prins fluturi sau ca o strecuratoare de ceai prin care “aerul se strecoara dintr-o parte în alta lăsând pradă sitei argintii doar imaginile dezvelite de pe oraşul de beton”; deci lingura e un fel de capcana de imagini pe care barbatul le strange din dejurimprejur in lingura-plasa si le indeasa apoi in ochiul larg deschis peste lume, un gest asemanator cu cel al ducerii la gura a mancarii, doar ca aici este vorba despre ducerea la ochi a imaginii, o altfel de hrana…
sau cu si mai putine cuvinte “barbatul se bucura de primavara!” :)))

sophie spunea...

e vina mea, am prins ideea pana la urma, ca imaginile intra ca intr-o plasa si banuiam ca e ceva cu ochiul larg deschis peste lume...sunt prea ancorata in meandrele concretului acum :)) si primavara la mine de-abia a dezgolit pamantul...doar o frantura de soare de la 14 la 15 , Sambata, ne-a facut sa ne 'simtem' bine, dar atunci eram ocupata cu Vladi si ziua lui...dar, am vazut pe fereastra asta...:) Sper ca n-am pierdut simtirea...hai ca iti stric povestea, gata, nu mai zic.

mosu spunea...

:) eiii… primavara asta vine si la oameni ca si la plante, dinlauntru mai mult decat dinafara; si ne cam ameteste asa pe nebanuite; se dezveleste ea acus-acus si peste depresiunea ciucului si-atunci sa te tii…
sa ai o primavara frumoasa si calda sophie!

mitzaabiciclista spunea...

Mie mi-a plăcut fularul din alpaca :D

mosu spunea...

si mie... si tine si de cald! :)