miercuri, 2 martie 2011

mărţişoare

femeia culegea cuvinte; pe majoritatea le atingea cu buricele umede ale degetelor şi cuvintele se lipeau de vârfurile lor ca paietele negre ale rochiei lungi şi strălucitoare pe care o purta; le punea apoi într-o cutie rotundă de tablă de halva cum avusese şi mama pe vremuri de-şi ţinea papiotele, acele şi degetarul, peste care aşeza de fiecare dată cu mare grijă capacul ca şi cum i-ar fi fost teamă ca ele să nu zboare precum gărgăriţele; pe unele le culegea cu o pensetă lungă şi subţire, “o am de la o asistentă, a lucrat la spital, la chirurgie”, mi-a spus ea şi ridica cuvintele în dreptul soarelui ca un bijutier care încearcă să cântărească valoarea pietrelor preţioase aduse amanet; de cele mai multe ori zâmbea mulţumită; pentru acelea avea o punguţă specială de catifea albastră strânsă la gât cu un şnur auriu şi cusută pe margini cu fir subţire spiralat de aceeaşi culoare; seara femeia decupa din tăceri suprapuse bucăţi mici, rotunde, ca ochii de mâţă privind galeş peste neadormire, le aşeza pe noptieră sub lampa cu abajur cărămiziu de brocart încrustat şi balerină de bronz şi le răsfira cum răsfiră luna stelele; apoi îşi freca bărbia,
desfăcea cutia de halva şi începea să aşeze peste rotundurile negre de tăcere cu multă migală, unul câte unul, cuvintele, de arătau aşa, ca nişte mărţişoare pentru păpuşi; răscolea înlăuntru cu vârful degetului arătător ca un mag cu bagheta vrăjită până când găsea în grămada de cuvinte pe acela care se potrivea desenului ce-l gândise; din doi “iubesc” mari şi doi mai mici a făcut un fluture cu aripi translucide albastre; dintr-un “visez” şi un “cer” a făcut un balon roşu cu coş galben de răchită împletită, iar dintr-un “mă doare” şi-un “dor” un lac de lacrimi cu două paseri cântătoare; mărţişoarele le-a împrăştiate apoi pe pervazul fereştii ca firimiturile de pâine pentru vrăbii; nu ştiu pentru cine erau de fapt, niciodată n-am înţeles, ştiu doar că dimineaţă dispăruseră toate…

19 comentarii:

pandhora spunea...

am trecut si eu si am luat unul...pe cel cu fluturi albastri...
l-am prins in piept si acum inima imi bate mai tare...sau sa fie fluturele care isi misca cuvintele-aripi?

mosu spunea...

:) pana dimineata sper c-au sa dispara toate...

pandhora spunea...

poti fi sigur ca da...si eu care nici nu ti-am multumit pentru cel pe care repede l-am luat...multumesc :)

Cora_ spunea...

ce frumos Mosule, am luat si eu unul, sa-l asez impreuna cu singurul martisor real pe care l-am primit azi... un snur rosu si alb. Nu, nu glumesc, am primit un snur de martisor, dar a fost atat de frumos gestul...

mosu spunea...

@pandhora
cu placere

mosu spunea...

@cora
:) de multe ori doar un gand ar fi mult de mai de pret decat o mie de valori materiale; din pacate ele raman cel mai adesea nerostite…

Elza spunea...

cuvintele sunt ganduri. si eu cred ca femeia din poveste le-a transformat pe toate in martisoare și-apoi le-a dat drumul, ca sa-i bucure si pe altii :)

sophie spunea...

mi-am ales si eu doua cuvinte si le-am pus un snur de martisor :)

mosu spunea...

@elza
cam asa-i! :)

mosu spunea...

@sophie
buuuuun, bun, bun, bun…:)

madelin spunea...

Mama avea fix o cutie de halva rotunda in care tinea nasturi.

SI o cutie galbuie cucapac transparent in care erau martzisoare.

Ce bune de jopaca erau!

Cucuvintele m-am imprietenit mai tarziu!

mosu spunea...

deci ai strans ceva material pentru martisoare… :)
da papiotele si acele si degetarul unde le tinea?! intr-o cutie mare de bomboane cu capac albastru?!

madelin spunea...

Degetarul il tinea cu nasturii.
Iar papiotele intr-o cutie de carton cu despartituri din alea pentru fiecare papiota in parte.

Si pozele intr-o geanta veche, in sifonier.

cristina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
cristina spunea...

frumoasa lampa :)
imi place tare :)

mosu spunea...

@madelin
ordine si diciplina… :)
parca erau mai putine lucruri de organizat pe vremea aia si puteam mai degrab sa le tinem sama…

mosu spunea...

@cristina
la asa martisoare, asa lampa… ;)

catherinecrossroad spunea...

da, da. cutia mare de halva era pentru papiote şi ace, iar nasturii stăteau într-un ou mare de lemn care se desfăcea de la jumătate cu scârţâit subţire...
dar femeia din poveste face lucruri magice, moşule! cum ai pătruns taina?!
mulţumim că ne-o împărtăşeşti şi nouă!

mosu spunea...

incantat de vizita catherine, bine ai venit in gradina lui mosu!
daca n-ar fi fost cutiile alea de halva, multe familii ar avut de suferit zau asa, ca tare solide si bunelatoate au fost…
ooo… nu numai femeia face lucruri magice, cam toate personajele ce salasuiesc pe aici fac lucruri magice… si nu-s putine, e un fel de zoo cu animale fantastice… :)
cat despre impartasit povestile lor, eu am mai spus-o; am foarte putin merit; nu fac decat sa transcriu repederepede ca sa nu uit, ca mde mosii uita repede, ce-mi povesteste o vrabie micamica cat un degetar ce se ascunde in urechea mea din cand in cand…