vineri, 25 martie 2011

Meseria de român

iaca încă o leapşă; de la madelina-gospodina; de data asta mai altfel, mai degrabă o mănuşă aruncată pentru a fi ridicată…

"Unde “încep” şi unde se “termină” românii?
Ce e de bine si ce e de rău?
Să vorbim de bine, ca să ne incurajăm?
Să vorbim de rău, ca să ne mobilizăm?"

aşa în câteva cuvinte eu cred că românii nu sunt nici mai buni, nici mai răi decât alte neamuri; din nefericire am prins acum o pasă proastă a istoriei (ceea ce nu scuză nici cât un vârf de unghie modul în care ne comportăm / vezi japonia) şi am scos la lumină toată lenjeria jegoasă, dar altfel stă binişor haina pe noi…
avem însă câteva defecte mari (unele culmea le asimilăm ca virtuţi) care bat la ochi şi “dau rău”:
- suntem prea maleabili, uneori atât de maleabili încât atingem cu fruntea pământul ca un arbore de cauciuc,
- ne pricepem mai degrabă să facem ce ni se spune decât să spunem ce şi mai ales cum să se facă,
- avem impresia că suntem buricu pământului şi ca indivizi şi ca naţie (cu varianta onomatopeică “vorbeşte gura fără noi” şi cea siderală “nu avem simţul realităţii”)
- şi legat de problema anterioară, ne ocupăm prea mult de paiu din ochiu vecinului în loc să dăm la o parte bârna din propria privire (cu varianta zoo “ne îngrijim de sănătatea caprei de peste gard în loc să ne îngrijim de orătăniile din propria ogradă”)
- nu ne asumăm responsabilitatea; când ceva iese bine ne batem cu pumnul în piept, când nu iese de vină e cu siguranţă altcineva

altfel oameni veseli, isteţi, amabili, sociabili…

cât despre balanţa “să vorbim de bine, ca să ne încurajăm sau să vorbim de rău, ca să ne mobilizăm!?” alegerea mea este foarte simplă şi se bazează pe ceea ce am spus mai sus; trebuie să înţelegem realitatea în care ne învârtim şi atunci vom vedea binele pe care va trebui să-l apreciem şi va trebui să vorbim despre el ca să-l evidenţiem şi răul pe care ar trebui să-l eliminăm când iar trebuie să vorbim despre el ca să-l conştientizăm…

18 comentarii:

CARMEN spunea...

... ora adevarului? :)
eu as mai adauga la defecte, faptul ca românii nu sunt punctuali si nici parolisti! sunt fălosi când nu e cazul si extrem de timizi exact atunci când este momentul sa spuna ceva!
Bineînteles ca exista exceptii!
Un sfârsit de saptamâna frumos, Mosu draga!

mosu spunea...

un pic de ora adevarului carmen…:)
da, ai dreptate cu defectele enumerate; cred ca tin oarecum de simtul realitatii si de educatie; pana la urma educatia inseamna adaptarea la anumite standarde, dar daca nu pricepi importanta unei asemenea demers razboiul este pierdut din start…
un sfarsit de saptamana placut si tie!

hapi2233 spunea...

Depinde in ce medii te invarti. Personal mi se intampla rar sa intalnesc oameni neparolisti dar ei provin in mare majoritate din breasla meseriasilor ....iar cand ii intalnesc, dezamagirea e cu atat mai mare cu cat m-am obisnuit sa-mi "invesmant" naravurile printre oamenii de cuvant.....
Explicatia faptului ca intalnesc rar romanii neseriosi o fi popasul meu pe alte meleaguri...........

mosu spunea...

hapi, bine ai venit pe blogulluimosu!
pe masura ce citeam comentariul tau tare ma miram si ma intrebam unde traiesti tu de gasesti meseriasi parolisti; abia la sfarsit am inteles ca nu traiesti pe meleaguri romanesti si asta explica totul;
asa cum spuneam in insemnare eu cred ca romanii se adapteaza foarte usor si se integreaza in sistem, deci daca traiesti in germania nu ma mira deloc ceea ce spui...
pe aici meseriasii parolisti (daca prin meseriasi intelegi pe cei ce lucreaza cu spaclul, cu rindeaua, cu cheia reglabila) sunt o specie care probabil va disparea complet in viitorul imediat precum vulturul barbos de exemplu...

hapi2233 spunea...

Da, mosule, pentru ca noi nu stim sa ne asumam responsabilitati ( ma includ ca sa nu dau impresia ca as avea ceva pretentii de "sunt mai buna decat....") Cand spun noi ma refer la romani - de la servicul de Posta pana la cel care-ti monteaza geamurile.Daca posta romana iti pierde un pachet asigurat e nevoie de doua luni ca sa gaseasca un vinovat,si atunci se ajunge la concluzia ca "undeva sistemul s-a scurtcircuitat" iar daca iti monteaza anapoda geamurile ti se spune ca "asa le-a mai facut, la vreo 5 si a fost bine" Este foarte, foarte greu sa te obisnuiesti cu lucrurile astea. Nu caut cusururi romanilor, vorbesc doar de cei care musca pe caciula.....si la nemti sunt destui tantalai dar tot atat de multi oameni responsabil sau poate chiar nu as gresi daca as spune ca majoritatea sunt responsabili!

mosu spunea...

ai perfecta dreptate hapi; una din cele mai mari probleme ale noastre este raspunderea / responsabilitatea; ai atins un punct tare sensibil; la noi cand se intampla ceva toti paseaza vina de la unul la altul si pana la urma nimeni nu e responsabil
cred ca asta ar fi trebuit inclusa intre "the big four"; si uite chiar am s-o adaug :)
multumesc!

Cora_ spunea...

La prima "gandire" am fost tentata sa zic ca noua romanilor ne place sa dam lectii, mai ales acelora care nu au acelasi punct de vedere cu al nostru. Ca nu avem timp sau rabdare sa ascultam si alta parere, dar avem tot timpul pentru predici.

Dar apoi m-am gandit ca iar se supara cineva si ma trimite(cum au facut-o vro' doi domni) sa citesc nush ce teorie "misunderstandus stupidus" pe wiki, specie de ignoranta ce sunt si care foloseste teorii de care n-are habar.

Drept pentru care m-am mai gandit putin si am ajuns la concluzia ca bine zici tu ca romanii nu sunt nici mai buni nici mai rai decat altii. As adauga doar ca au, fiecare, o cruce grea si lunga de 45 de ani de carat in spate. Apoi la asta se mai adauga greutati mai mari sau mai mici pe care le cara si altii, dar care sunt semnificativ mai usoare...
Si unii sunt puternici, Mosule, altii sunt mai slabi, de-aia la unii ne e mai greu si la altii mai usor cu crucea... :)

mosu spunea...

banuiesc ca atunci cand vorbesti de crucea aia de 45 de ani te referi la comunism, nu la varsta incumbentului :) ; e si asta foarte adevarat, dar eu sincer m-am cam saturat sa tot aud ca tot raul de acum (atat cat e si cum e cantarit) se datoreaza trecutului, ca tot ce merge prost e din vina altora; nu! raul de acum ni se datoreaza in cea mai mare masura noua, fiecaruia!

Cora_ spunea...

Te-oi fi saturat matale mosule, da' raul ala e infipt adanc in ADN, a intrat si l-a "mutat". Sigur ca in cei 20 de ani de dupa ar fi trebuit sa facem niste eforturi sa ne revenim usor, usor...
Dar unora le place asa, Mosule, de-aia in loc sa evoluam, involuam... sau cel putin asa pare. Iar cei carora nu le place, fie au plecat, fie au ramas si sufera intr-o societate cu fundul in sus, minoritari fiind. Pentru ca vietuirea intr-o societate normala aduce cu sine responsabilitatile de care vorbeati voi mai sus. Si majoritatii nu-i plac responsabilitatile, doar bunastarea. :))

Cred ca voi scrie un post despre "cruce", in care sa explic pe larg la ce m-am referit.

mosu spunea...

inteleg ce spui si ai dreptate, dar mi-ar placea sa cred ca ne putem smulge din coada asta de reptila pietrificata, chiar daca nu cu totul ci ar mai ramane asaa… o bucatica ca la urs :); o natie (sau o individualitate) puternica ar trebui sa poata face asta si sa se autocladeasca, sa se autoajusteze…
noi din pacate ne autoajustam spre solutii ieftine si de fatada

sophie spunea...

n-am chef de ceva vreme de românime si totusi am incercat si eu.

Cora_ spunea...

si eu sper mosule. macar pentru oameni ca tine si ca voi, tare dragi, care mai sunteti inca acolo(am presupus ca esti inca acolo). :)

pandhora spunea...

citind cele scrise pe aici,gandul mi-a fugit la Caragiale...in fond asta am fost mereu...mai mult sau mai putin Mitici...
aceasta miticiala cred ca face parte din ADN-ul nostru si asta e motivul pentru care-probabil-nu vom avea niciodata seriozitatea,punctualitatea si capacitatea de a face ce trebuie facut asa cum o are un neamt,mandria fara drept de apel ca apartine unei natii deosebite cum o are francezul,respectul pentru stramosi si pentru respectarea prin decenta a regulilor cum o au japonezii...si as putea continua...
romanii sunt oameni calzi si deschisi in general,smecheri si pusi pe "poate mai pica ceva"in particular...
pe mine ma supara cel mai tare un lucru...pe unde am fost in lumea asta...am observat ca romanii daca spun ca sunt romani o spun cu capul plecat...si m-a naucit putin asta...
trebuie sa ne asumam ceea ce suntem...daca unii ne percep-in Europa de fapt-ca pe niste tigani trebuie sa demonstram exact contrariul...avem motive sa nu ne fie rusine cu noi si cu trecutul nostru...
probabil ca vor trece 100 de ani si atunci vom fi si noi"in randul lumii"asa cum spunea bunica mea...pana atunci suntem doar niste outside-uri...

mosu spunea...

:) da, ai dreptate, caragiale a surprins foarte bine defectele natiei si nu cu mojicie ci cu umor ceea ce a facut ca punctele lui de vedere sa fie acceptate; acum, ca atunci nu prea au fost, miticii s-au simtit cu musca pe caciula; acu miticii si-au schimbat straiele si cica nu mai seamana cu aia; ei aş, parol coane fanica…
recunosc ca si eu ma simt rusinat de imaginea pe care ne-am facut-o in lume; inainte de toate esti asa cum te vede lumea si apoi cum te vezi tu insuti; cand te uiti intr-o oglinda iti vezi intai chipul si abia apoi, cu greu, poate niciodata, inlauntrul…
problema schimbarii nu e una avand ca variabila timpul; guru brucan a gresit; democratia nu ne-a ajutat sa devenim mai buni cum spera el ci mai rai; un despot luminat ne trebuie noua, cu pumnul greu si mintea limpede… si atunci toate o sa mearga uns…

pandhora spunea...

ai o intelepciune proaspata mosule...dovada ca nu exista...mosi :)
era o vreme cand,spunand ca esti roaman strainii remarcau "enescu si minunata lui muzica"...
acum se spune"ooo hagi mare fotbalist"...
eu nu zic ca este rau...zic doar ca e o uriasa si definitiva diferenta....

mosu spunea...

de unde? din romania? aaaa... ca domnu severin! :)

Diana Coman spunea...

Dar de ce "meserie"? Eu vad treaba un pic invers: adica sunt romanca si voi fi mereu romanca - deci "definitia" notiunii de roman e in parte (cat de infinitezimala, dar totusi) data fix de ceea ce fac eu...

mosu spunea...

ai dreptate diana, ne nastem romani si murim romani (chiar si majoritatea celor care capata o cetatenie straina); a fi roman e mai degraba un cromozom decat o meserie; dar asa cum am spus chiar la inceput e vorba de o leapsa blogheristica preluata inclusiv cu titlu, iar cel ce a pus acest titlu s-a gandit probabil la totalitatea trasaturilor care-l definesc pe roman in viata, ca la cele ale unui angajat obligat sa razbeasca in munca sa...