joi, 19 mai 2011

echilibru

o bilă neagră de biliard încerca într-una să se caţere pe tacul lăsat de ultimul jucător la întâmplare pe masă; de sus, de pe marginea lăcuită de lemn, o bucată de cretă o privea cu ochi mari nedumerită, cum aceasta se străduie să se ridice pe tac, cum se chinuie fără speranţe să-şi păstreze măcar o secundă echilibrul pe rotunjimea şoldurilor sale, pentru a aluneca apoi în cealaltă parte ca cea mai banală bilă rotundă aşezată pe marginea la fel de banală şi rotundă a unui băţ…
- ce încerci să faci acolo? întrebă creta după ce bila de biliard repetă şi a treia oară mişcarea
- îmi caut echilibrul!
creta pufni în râs
- dar nu-i mai simplu să-ţi cauţi echilibrul pe masa dreaptă, la fel ca toate celelalte bile, îmi pare mult mai netedă decât marginea tacului?! - întrebă creta ironic
bila privi în sus înspre cretă, măsură din priviri masa şi celelalte cincisprezece bile nemişcate şi strâmbând nemulţumită din buze concluzionă
- ţi-e uşor să vorbeşti de acolo de sus şi să dai sfaturi, dar nu vezi, echilibrul ăsta de-aici ar fi unul extrem de comun…


sursa foto

15 comentarii:

madelita spunea...

mosule , iti cautzi echilibrul???

mosu spunea...

da! :)

Cleo spunea...

Cum 'altfel' vrei sa-l gasesti? Ce nu e bun la cel comun? :) Pentru ce iesirea din comun?

mosu spunea...

desi am raspuns ca “da, imi caut echilibrul” textul nu se refera la mine; cred insa ca cel mai important la trecerea noastra prin lume e echilibrul, simtul realitatii, incadrarea asumata in dejurimprejur…
iar asta nu se poate realiza decat “iesind din joc”…

Cleo spunea...

Când ieşi din joc, strici şi jocul, echilibrul din dezechilibru.
Dar, da, să ajungi la un echilibru trebuie detaşare, motivare.

Înţelesesem că e vorba de o altă cale de a găsi echilibrul, una mai altfel decât a celorlalţi. Mi se părea ideea străină şi de aceea întrebam.
Că de căutat echilibrul, toţi o facem sau cel puţin suntem în luptă cu menţinerea.
Sunt sceptică privind balanţa în permanentă egalitate, e utopie.

Nu cred în perfecţiune, oricât te-aş aprecia, trebuie să-ţi spun că nu te văd perfect.
De aia mă şi perind pe la tine...:)) Când vei deveni perfect, te voi 'părăsi'. :D

mosu spunea...

tocmai de aceea pastrarea echilibrului e o arta; pentru ca propriul echilibru, distruge echilibrul ansamblului (cel putin o perioada pana lucrurile se re-aranjeaza sau… pentru totdeauna)

cat despre echilibrul absolut, ei, tocmai aici cred ca avea si bila de biliard oarece probleme caci ar fi vrut sa aseze una peste alta doua suprafete maricele sprijinindu-se doar intr-un varf de ac…; in fine, treaba ei…

nu sunt in schimb de acord cu ideea ca toti cautam echilibrul; poate doar cu gura, altfel avem noi romanii asa un vierme in – ma scuzati – dos, care nu ne da… pace si nici nu ne lasa in… pace

iar eu perfect m-am sa devin niciodata, ba dimpotriva, imi descopar din ce in ce mai multe defecte…

Ani, spunea...

Ai asa un talent ca, in modul tau atat de echilibrat, sa ma influentezi rascolindu-mi prin amintiri pe care le credeam de mult arhivate. :)
Buna dimineata:)
http://anisway.blogspot.com/2011/05/map.html

si cred ca-ti inteleg starea :)
spuneam candva ca ceea ce ma caracterizeaza este faptul ca sunt un om echilibrat, dar ca echilibrul meu este o medie a extremelor :)

mosu spunea...

oarecum echilibrat, sau ma degraba in cautare de echilibru... caci ai vazut, lucrez inca serios... :)

Cora_ spunea...

o cunosc pe bila aia neagra, mosule, echilibrul ei nu va fi niciodata "indiferent", doar pentru ca s-ar sufoca intr-o astfel de stare... :)

mosu spunea...

:)) mmm… m-ai prins aici cora; de cele mai multe ori in joaca asta cucuvintele nu caut sa desenez ceva anume ci mai degraba sa marchez usor contururi urmand ca fiecare cititor sa inteleaga ce pofteste si sa intareasca cu gandul umbrele ce i se par mai evidente; din cand in cand subconstientul isi vara coada precum necuratul si mai intinde cate o tusa de culoare fara sa bag de seama; cred ca asa a fost si aici; da, da… ca bine zici: echilibrul ei nu va fi niciodata "indiferent", doar pentru ca s-ar sufoca intr-o astfel de stare... da, da, sigur…. :)

Cora_ spunea...

postul asta e unul dintre cele mai bune ale tale, ma intrebat daca subconstientul a ales culoarea bilei sau constientul? inutil sa-ti spun ca bila aia e preferata mea. :))

mosu spunea...

recunosc ca mi-am dat si eu cu parerea, insa el a decis; mie imi place albul dar el a hotarat raspicat "la dracu, tot alb, tot alb... m-am saturat de fluturasi si de floricele; bila asta trebuie sa fie neagra ca un punct la capat de fraza"
inutil sa-ti spun ca ma bucur ca ti-a placut; ba nu, ba nu, nu-i deloc inutil... :))

Cora_ spunea...

:)

cristina spunea...

nu e musai ca echilibrul meu sa coincida cu al tau.
asa si neagra cu solduri rotunjoare.
e altfel, e diferita. vrea "altceva". ii este greu sa defineasca "altceva-ul", dar incearca sa-l identifice.
cauta, experimenteaza, pana se regaseste ;)

mosu spunea...

:) uneori echilibrul e tare greu de obtinut, tocmai pentru ca el reprezinta rostogolirea continua printre culori....