luni, 23 mai 2011

Măseaua de minte

Azi dimineaţă când mă spălam pe dinţi am descoperit o gaură într-o măsea, într-una din cele mici şi aparent neînsemnate, premolar parcă-i zice. Eu nu prea mă uit în gură. De frică. Am plombe în toate măselele şi mi-e teamă să nu descopăr din întâmplare iar cine ştie ce defecţiune de neînlăturat. Nu m-aş fi uitat nici azi dimineaţă la gaura aia din măsea, dar s-a înşurubat în mine o temere subţire şi lungă de care n-am putut să mă scutur. Era aşa, într-o parte, un punct negru mic cât un vârf de ac. Abia dacă-l remarcai. La început nici nu i-am dat atenţie, dar mi-a rămas ca o împunsătură fierbinte pe creier. Cât am stat la birou am tot dat cu limba pe acolo şi mi s-a părut că gaura aia mică se măreşte. Aşa că după o vreme m-am dus la baie să verific. Nici vorbă să se mărească, dar când m-am uitat mai atent mi s-a părut că marginile din jurul punctului ăluia mic mic cât un vârf de ac, erau cam cenuşii. Am scobit un pic cu unghia şi gaura s-a lărgit imediat. Mi s-au înmuiat genunchi, era mâncată mai rău decât aş fi crezut. Brrr… m-a luat cu frisoane. Iar zgomotul ăla de polizor, iar căngile alea prin carnea mea, iar injecţii, iar anestezic şi mai ales iar durerile alea insuportabile ca în camera de tortură (aici rog doamnele să nu zâmbească, se ştie doar că bărbaţilor le e frică de dentist, nu mai trebuie şi demonstrat). Am zis că e musai să uit toata povestea, aşa că am băut o gură de votcă şi m-am făcut că nu ştiu absolut nimic. Ei aş, după vreo zece minute de stat la birou iar m-a lovit peste ceafă. Am dat fuga la bucătărie, am luat o scobitoare şi am încercat să văd dacă peretele ăla al dintelui mai e bun de ceva. A intrat ca-n brânză prin el. Doar că scobitoarea era dreaptă şi nu se putea curba în jos prin măsea. Aşa că am căutat prin cămară o bucată subţire de sârmă, din cea pe care o mai pun pe la siguranţe. Sârma a intrat fără probleme prin gaură, apoi răsucind-o cu grijă am făcut-o să alunece în jos spre rădăcina măselei. Şi a alunecat, că nerv nu mai am demult. Toată. Adică aşaaa cam cât o siguranţă pe lung plus câte un centrimetru de îndoit la capăt sub capac. Asta mi-a dat de gândit, era clar că toată măseaua e dusă. Mă întrebam dacă n-o fi şi osul mandibulei mâncat de stricăciune. Ar fi trebuit să mă întorc la birou şi să-mi văd de hârtii, dar dacă mi-a pus dracu mâna în cap nu m-a mai lăsat. Am răscolit prin trusa de scule şi am găsit o sârmă de cupru ceva mai lungă, cam de vreo juma de metru; am îndreptat-o, am dezizolat-o şi am început s-o vâr uşor uşor în jos pe canal, aşa cum introduceam vara când eram copil sfoară în găurile de pe câmp să prindem coropişniţe. A mers fără probleme până când am simţit că începe să mă înţepe undeva jos, în stomac. Chestia asta m-a dat peste cap cu totul. Însemna că putreziciunea se intinde mai departe şi că măseaua e doar moţul buboiului. Am început să mă agit ca un nebun. Simţeam cum încep să mă doară dintr-o dată şi pieptul şi umerii şi braţele. M-am simţit brusc vlăguit ca un bolnav ce abia îşi târâie trupul uscat spre leacul miraculos. Trebuia să cercetez mai în adâncime dar sârma aia era tot ce mai aveam prin casă. Mi-am tot storcit creierii încercând să-mi dau seama unde pot să găsesc una mai lungă şi nimic. Apoi dintr-o dată “evrikaaaa”. Am luat degrabă o cheie de doişpe şi am desfăcut cablul de frână de la bicicletă. Avea aproape doi metri. Ca un înghiţitor de săbii l-am îndesat cu grijă prin gaura de la măsea până când i-am simţit moţul proptindu-se în călcâi. Oooh… asta a fost peste puterile mele. Tremuram tot căci am înţeles uimit peste poate că înlăuntrul întreg mi-e doar putreziciune fărâmiţabilă la orice atingere, chestie pe care n-aş fi bănuit-o nici în ruptul capului până azi dimineaţă când m-am uitat în oglindă…
Acum stau şi mă gândesc, nu puteam eu să nu bag în seamă gaura aia mică cât un vârf de ac, aproape invizibilă, din premolarul ăla nenorocit?!. Uite acu, mi-e şi frică să mă mai aşez pe scaunul de la birou, căci s-ar putea să se ducă dracului şi pojghiţa asta subţire ca un balon care mă mai ţine laolaltă…

Aaa… mă-ntrebaţi ce-i cu măseaua de minte din titlu?! Ei, aia-i bine merci, e singura care mi-a rămas întreagă, că cealaltă (două au fost cu totul) a trebuit s-o scot acu cinci ani căci era cariată…

17 comentarii:

Cleo spunea...

:)mult umor in scrierea ta. Sau numai mie imi vine sa rad? Mi te si inchipuiam cum impingi la sarme in tine, ma gandeam ca-ti iese o brosa frumoasa din sarma sau o alta opera de arta.
Pana la urma ce-ai facut, ti-ai impins frica pana la calcaie?

mosu spunea...

ce-am facuuuuut?!?!?!?!
ooo... dac-ai stii cu cata grija pasesc! :)

madelita spunea...

=))=))=))

mosu spunea...

madelita, madelita, cum razi tu de necazu omului; ei uite, vezi, asta ii diferentiaza pe barbati de femei, voua nu va e frica de doctor...

Costel spunea...

Foarte interesant. :))). Mi s-a intimplat ceva similar:
Apa rece din baie picura cu-n zgomot enervant. M-am gindit corect la garnitura de cauciuc. Cind am scos robinetul am observat teava de alimentare ruginita. Am apasat-o cu surubelnita si-a inceput sa picure.
Sa inlocuiesc teava m-am bagat de-a busilea pe sub casa (se numeste "raised foundation", adica are fundatia ridicata; totusi n-au ridicat-o prea mult!!). Am ajuns la teava respectiva dar n-am reusit s-o desurubez; imi uitasem mopsul. Iar m-am tiriit prin praful extra fin depus de 20 de ani.
In fine, am scos teava dar in procesul respectiv s-a fisurat teava principala care venea din peretele dinspre strada. Am spart c-o dalta cimentul din jurul conductei si-am ajuns la un stilpul de lemn (4x4 inch), de sustinere.
Surpriza, lemnul era plin de carii si trebuia inlocuit. Si asa mai departe. Undeva trebuie sa te opresti. :) .... mai bine lasam robinetul sa picure.

mosu spunea...

:) da, da, uite ca se mai intampla si altora… lumea e continuu perfectibila, depinde cat de tare ne dor partile ei faramicioase…
important e sa tinem tare de maseaua de minte… :)

Cleo spunea...

Referitor la povestea lui Costel si remarca ta despre femei, cum ca reactioneaza diferit...eu in cazuri de genul asta, ma opresc destul de repede si chem mesterii dibaci, nu de alta dar trebuie sa am pe cine da vina ;))
Niciodata nu ma cred destul de buna sa astup o gaura in teava, dar stiti ce bine stiu sa supraveghez ? :))

mitzaabiciclista spunea...

Ca de obicei, surprinzi!

mosu spunea...

@cleo
eu despre mesteri dibaci am auzit doar in povestile bunicilor; in carne si oase n-am vazut decat decat meteri carpaci; dar in fine, ne abatem de la subiect…
cat despre pozitia de supraveghetor a femeii versus pozitia in genunchi in vederea astuparii gaurilor a barbatului, asta cred ca de la adam si eva se tot coace…
si nimeni nu se plange… :)

mosu spunea...

@zefira
eee… aici n-a mai fost nicio surpriza in final; a fost o panta lina pana in calcai de la inceputul inceputurilor… :)

Digodana spunea...

Pe mine m-ai pacalit si m-ai dus biiiine, pana cand ai ajuns cu sarma in stomac. No si numa atunci mi-a zburat ingrijorarea si m-aapucat rasul, da' unul din acela turbat...
Noroc cu maseaua de minte mosule :)!

mosu spunea...

ei, este?! am zis eu ca de aia trebuie tinut cu dintii! :))

Ironicblonde spunea...

Aiii,Moşule ce tare-i măseaua aia de minte....îngheaţă apele,nu alta! ai reuşit să păcăleşti un suflet blond şi nevinovat :D
De-abia când a pătruns sârma-n stomac am simţit că nu mai pot să-nghit... nici un centimetru! :)))))

mosu spunea...

tiii… de ce nu m-oi fi facut eu dentist?! ce succes as fi avut!!!; mai fixam o masea cu sarma, mai scurmam in guri intredeschise dupa cuvinte rotunde si albe… :)

maya spunea...

imi vine sa-ti dau si eu una peste ceafa ca m-ai facut sa hohotesc, la unu jumate noaptea, intr-o camera de hotel, si dac-as fi cu cineva s-ar mai intelege, dar de una singura, mi-e si rusine maine sa mai cobor sa-mi beau cafeaua, ca eu cand rid, rid auzi tu, cablu de frana de la bicicleta :)))))

maya spunea...

si mai e si telecomanda de la televizor fara baterie, macar asta m-ar fi salvat

am ras cu lacrimi si nu ma pot opri inca, cred ca rad nervos

mosu spunea...

rasul face bine; impotriva tuturor asteptarilor rasul nu ingrasa, ba din contra tonifiaza organismul, oxigeneaza creierul, dezvolta musculatura si cel mai cel dintre toate insenineaza psihicul...
deci da-i inainte (doar sa nu te auda vecinii)