marți, 15 noiembrie 2011

Punţi

Ziua se strânge ca un covor roşu înapoia mâinii care l-a întins. Nu se repede. La fiecare pas se mai roteşte un arc de cerc şi se opreşte. Între mine şi dejurîmprejur rămâne întotdeauna o dungă de nicicum, transparentă, asemeni unui tranşeu săpat foarte adânc, ca şi cum cei ce l-au creat au uitat să se mai oprească şi au ajuns pe partea cealaltă, în Calea Lactee. Ca să înaintez trebuie să pun ceva peste golul acesta. De visat nu visez căci aş fi aşezat de-a curmezişul nişte vise. Nu înţeleg cum toată lumea se laudă că visează iar eu nu visez niciodată. Şi Freud şi Jung aşezând în loc de ferestre oglinzi. Aşa că fac cocoloaşe din miez de cuvinte şi le dau de-a dura până în spaţiul dintre mine şi eu. Înainte să le dau drumul le smulg limbile lungi şi subţiri ca de şarpe. Le transform în necuvinte. Îmi plac necuvintele căci mă oboseşte rostogolirea zgomotoasă a sunetelor. Cuvintele sunt acum ca nişte cuburi cu feţele pictate, nu vorbesc decât prin imagini. Uneori, ca să aşez o punte este de-ajuns să aplec un copac sau o floare, alteori îmi dezlipesc săruturile din tălpi şi le aşez cu un surâs din colţul buzei pe malul ăsta şi cu celălalt sprijinit în aer ca un pas nesigur surprins de ochiul agil între o inspirare şi o expirare. Cu şanţul săpat asa împrejur parcă sunt o insulă. Oameni îmbrăcaţi în echipamente de lucru reflectorizante construiesc ziua cu multă trudă poduri. Din semne. Noaptea penelope despletite mânuind abil vântul, le demontează cu aceeaşi migală cu care au fost construite. Pe partea asta nu mai creşte de la o vreme niciun fir de iarbă, doar picioare apolodoriene de pod.
Ziua se strânge înapoi către caier ca un covor roşu umilit de necălcarea în picioare desculţe de muze…

16 comentarii:

Irina spunea...

Ne-ai lasat sa iti invadam insula, curiosi ca niste copii. Si nu ne alungi, ne asezi frumos intre randurile tale ca sa ne mangaie.
Mi-era candva neclar de ce vin sa citesc ceva de la tine, Mosu. Nu stateam sa ma gandesc prea mult la motive, citeam doar...
Acum stiu. Povesti gasesc peste tot, insa ale tale au iz de paine coapta pe vatra, ma fac sa imi infior narile cu anticipatie. Si musc pentru mine, cu foamea asta de necuvinte.

@Unword spunea...

foarte frumos scris! :)

mosu spunea...

@irina
ma bucur ca asa simti; si recunosc ca tare mi-ar place ca povestile mele sa aiba “iz de paine coapta pe vatra” si sa-nfioare sangele…
multumesc!

mosu spunea...

@unword
multumesc!
mmm… poate ca totusi despletitele penelope nu sunt in stare sa destrame orice fel de punte…

catherine spunea...

ohohohooo! moşule?! ce vinzi matale aci?
ce-ai descris mai 'nainte seamănă cu o superbă floare...carnivoră, cu o insulă misterioasă, cu o peşteră promiţătoare de comori dar... periculoasă tare.
hmm... aşa se vede de la mine din turn. :)

CARMEN spunea...

o dantela de cuvinte si gânduri... Minunata lucratura!

mosu spunea...

@catherine
io zic ca dumneata cobori noaptea din turn domnita si pipai cu privirea netulburata petalele zilelor de-ai aflat ca-s flori carnivore ce-si casca staminele colorate si ametitoare spre trecatorii adulmecatori de miresme si culori ce nu stiu ca pe data ce se apropie acestea se transforma in lame sfartecatoare de suflete si zambete…

mosu spunea...

@carmen
multumesc pentru cuvinte carmen; cred ca numai iarna-i de vina pentru dantele; un nor pufos, cateva suvite de vant, un pumn de banuti de gheata... si crosetatul vine de la sine... :)

mitzaabiciclista spunea...

nu am chef să-ţi las un comentariu în care să-mi descriu complimentele într-o încercare aiurea de a-ţi depăşi talentul literar. cred că e destul dacă-ţi spun că mă impresionezi şi că te citesc frecvent.tu ştii că aşa e.

mosu spunea...

:) daca citesti textele mele si-ti mai si plac, ei da, asta-i cel mai frumos compliment...
multumesc!

If spunea...

venit, vazut, citit (doar ultimele postari ce-i drept) dar revin.
sf. de saptamana cald, mosule!

mosu spunea...

multumesc de urare si de citire ifule; te mai astept, ca de citit eeee... gramada...
si bine ai venit!

La Fee spunea...

Daca s-ar darama toate podurile,tot s-ar mai gasi un covor plutitor sau, macar, un simplu covor in care sa ma infasor. Si Cleopatra a recurs la trucuri...

mosu spunea...

sau o carpeta mai lunguta un pic, cat sa acopere genunchii… ;)
am citit povestile tale si ai o fantezie teribila… am sa-ti las un semn in soseta

Dan spunea...

Seamana si cu legenda lui Manole. Paguboase ziceri: Manole, Miorita...

mosu spunea...

paguboase dan, si ele si noi creatorii lor; jelim prea mult in loc sa punem umarul sau mana; si cand am terminat de jelit ne apucam de mistouri (sau cum se mai spune pe aici "haz de necaz")...