sâmbătă, 17 decembrie 2011

Retrocedare

Moş Iordan şi-a primit pământul înapoi. Cam târziu. Nu, nu pe acela pe care îl aştepta de atâta amar de vreme, căci pe acela l-a primit de la primărie tuşa Lisăndrina, care la rândul-i n-a putut să-l primească pe cel ce fusese al moşilor ei din cauză că pe-al său construise Costică a lu Bobocel, ăla d-a fost ajutor la crâşma din sat pe vremea lu Nea Nicu, vilă nouă cu termopane albe şi ţiglă metalică roşu văpăi. Aşa că Moş Iordan a primit o bucată de pământ taman în cimitir, că altundeva nu se mai găsea. Era o bucată colo lângă fosta căsuţă a paznicului, fără gropi multe dar cu puzderie de bălării şi de flori sălbatice. “E bine şi aşa, că n-o să-mi fie prea greu să ajung din casă până la groapă după ce-oi muri. O să fie mai uşor şi cu praznicu” a zâmbit amar Moş Iordan. S-a învoit mosu şi s-a mutat acolo. Şi-a făcut grădină printre morminte. Şi-a pus şi roşii şi castraveti şi ardei şi ceapă. De toate a pus. Flori are o mulţime, că a pus flori la căpătâiul fiecărui mort. Şi la picioare le-a pus. Flori de primăvară, flori de vară, flori de toamnă… Nu-i zi fără flori. Doar iarna când începe crivăţul să taie aerul ca un stol de lame subţiri şi totul se acoperă cu pojghiţă subţire de gheaţă nu mai sunt flori…
Dar are o problemă Moş Iordan. Când muşcă din roşiile zemoase găseşte printre sâmburii lunecoşi şi umezi, ochii clipind ai ălora morţi. Şi asta n-ar fi nimic, că-i adună şi-i pune deoparte dar oriunde i-ar pune ochii îl privesc atent şi cu pofta cum înfulecă pita cu roşii şi brânză de-i stă dumicatu-n gât. Şi mai are moşu probleme şi cu lăptuca, că-i cresc frunzele lungi şi cărnoase ca limbile celor duşi de le aude noaptea cum şuşotesc şi se vaietă şi-i tulbură liniştile. Geaba le taie ziua şi le dă drumul în oala cu ciorbă că ele continuă să slobozească bolborosiri nedesluşite şi aşa tăiate-n bucăţi. Şi cu boabele de mazăre are moşu necazuri. Clănţăne în teacă ca dinţii în gură şi când le despresoară din mantia verde se împrăştie pe masă albe, taman ca măselele şi continuă să clănţăne orice le-ar face. Li-i frig şi-n miezul verii, geaba le înveleşte moşul în stergar alb cu ţesătură din fir albastru şi roşu şi le îndeasă în oala de lut. Ele tot clănţăne şi clănţăne…
Altfel o duce bine moşu. Griji n-are prea multe. Mai găseşte din când în când tibii lungi şi subţiri în traista cu scule, între tesla morocănoasă şi rindeaua rânjind ascuţit. Le adună unul câte unul şi le pune deoparte să le trimită îndărăt când s-or trezi morţii şi-or striga după ele. Şi femururi late şi rotujite cum rotunjite şi tari fuseseră odată coapsele ce le-nveliseră găseşte moşul printre bălării. Zâmbeşte şăgalnic când aduceri aminte se-nvolbură năvalnice să-i zgândăre pacea. Pe acelea le şterge cu năframă subţire şi le aşează în cutii de lemn tapisate cu fir moale din mătasa porumbului şi le stivuieşte pe prispă drept lângă uşă să-i fie aproape când s-or trezi neliniştile într-însul.
Cu toate se descurcă Moş Iordan, cu toate. Doar cu somnu-i mai greu. Că-n pat, la scăpătat de soare se-ndeamnă a se întinde domol şi Ion a Petrii şi Pavel Ciobotaru şi Pintilie şi Bodringă din Drumzăreşti şi Malca şi Panaghia şi Onofrei Nicodim şi Chira lu moş Nichifor şi Ilisafta şi Amfilofie răspopitul şi mulţi alţii şi încep a sporovăi cu glasuri şoptite, mde d-ale morţilor, unii de bine, alţii de rău, da toţi nemulţămiţi că li se închid în nas uşile prin care înainte treceau să-şi ţeasă cu ac însufleţit poveştile vieţii. Aşa că Moş Iordan îşi mângâie gânditor barba aspră şi se ghemotoceşte să doarmă, că-i iarnă, că-i vară, pe cuptor lângă mâţă…

26 de comentarii:

mitzaabiciclista spunea...

Ce lugubru eşti, Moşule!

mosu spunea...

ooo… eu sunt lugubru?! da aia cu criza bancilor?! da astia cu criza datoriilor?! da astilalti de ne conduc?! da ailalti si ailalti si ailalti?!...
eee, care coboara mai multa lugubriditate?! ;)

catherine spunea...

nu eşti lugubru, moşule. doar te-ai gândit cum ar fi să fi fost bătrân, sărac, necăjit, uitat, nedreptăţit, neascultat, singur şi trist. ne-ai arătat, ai surprins perfect starea. acum, treci înapoi în viaţa ta, că n-are aşa de multe puncte în comun cu moşul din poveste cum ai vrea să ne laşi să credem... ;)
iar de crize, om trece noi cumva... :)

Rudolph Aspirant spunea...

F. interesant ca mie personal NU mi s-a parut absolut de loc lugubra sau nici macar pesimista aceasta poveste, ba chiar mi s-a parut si mi-a sunat si oarecum placut placut aproape de nivel de basm/snoava traditionala populara romaneasca, care de obicei sunt destul de realiste cu plusul necesar de superstitie de tip pre-crestin, care, in cele mai reusite din acest fel de povestiri, chiar reuseste, dupa parerea mea, sa dea un plus de nuanta de umor chiar posibil generator de moral si chiar optimism, (umor, datorita contrastului evident si surprinzator cu realitatea).

Crisa spunea...

Cred ca as "asculta" la infinit , minunatele tale povesti ...la gura sobei... hmmm

mosu spunea...

@catherine
acu vorbele astea is povesti si povestile n-au prea multa legatura cu realitatea; da un sambure din care in coltesc tot e acolo in suflet, mai mare sau mai mic...
om trece, cu siguranta om trece peste toate ca n-avem incotro...

mosu spunea...

@rudolph
ma bucur ca ti-a placut

mosu spunea...

@crisu
:) multam!

Crisa spunea...

O curiozitate...in viata de zi cu zi, noapte cu noapte....tot cu atata daruire ..povestesti ??:)

mitzaabiciclista spunea...

Moşule dacă te-a ofensat faptul că ţi-am spus că mi-ai părut lugubru, îmi pare rău. NU am spus că ai scris aiurea, am spus doar ce am simţit. Iar eu când citesc despre tibii de morţi sau ochi căzuţi din tigve, chiar nu simt nimic romantic, doar ceva rece pe şira spinării. De minţit nu mint. Ce legătură are însă comentariul meu cu criza băncilor şi alte crize nu înţeleg.
Am făcut un comentariu exprimând strict o stare indusă de stilul povestirii. Vroiai ceva să te gâdile neapărat? E careva pe aici căruia să aştepte cu nerăbdare bătrâneţea, neajunsurile datorate vârstei ori singurătatea? Eu sigur, nu, altora probabil li se pare romantic, habar nu am.
Repet,ca să mă fac înţeleasă perfect de restul de fani pregătiţi deja să-mi sară la gât fiindcă sinceritatea mea nu a venit cu florile adulaţiei.
Oricum, nici prin cap nu mi-a trecut să te jignesc sau altceva. Dar, habar nu am dacă e cazul să mai trec pe aici. Îţi sare ţandăra mult prea repede iar eu probabil că sunt mult prea brutală pentru fineţea dumitale.

Irina spunea...

Asa deci. Banuiam ca nu-i de stat la sfat cu lumea dusilor decat in pace. Pataniile lui Mos Iordan le-oi lua drept invatatura. Insa biet de el, ce putea face si alege? Sa isi vada de-ale dumisale cu grijeala batranetii si cu intelepciunea vietii petrecute.
La urma-urmei, nu a tulburat cu nimic somnul celor dimprejur, ci a stiut sa faca liniste in el, ca sa poata fi vecin cu vesnicia.
Asa cum si povestile tale, Mosu, sunt vecine cu sufletele noastre. Si le alina.

mosu spunea...

@mitza
o doamne, da repede te aprinsesi; ca oltencele... :)
da io nu stiu din ce, ca nu zisei decat ca viata insasi e lugubra si eu dupa ea, mai umil si mai neindemanatec; nici vorba de ofense sau jigniri din partea-ti, apreciez vorbele curate fara ocolisuri, iar daca cuvintele mele au aparut jignitoare imi cer scuze...
ui-ui-ui da ce la jisasi; jap ,jap... sa le tiu minte
of, of, of, mitzo si ziceai ca ma cunosti; si-am facut si cu ochiu colo in comentariu sa nu par prea sobru si incruntat da tot ma certasi... :)
asa ca io zic sa stergi supararea si sa mai treci, sa zici ce-ai de zis pe sleau asa, ca nu-i cu supare...

mosu spunea...

@crisa
in viata reala nu prea vorbesc mult; doar cat trebuie; da o traiesc cu patima ca si scrisul...

mosu spunea...

@irina
mosu e pe drumul catre lumea de dincolo, asemeni trecerii prin vis care nu-i nici somn dar nici desteptare...

Neuroanchiloza spunea...

Of, of, Mosule...nu-i prea multa veselie de Sarbatorile astea, asa-i?:(

mitzaabiciclista spunea...

dar ştii bine că nu mă pot supăra pe mătăluţă. da ce să fac dacă-s năvalnică şi sângele dă repede în clocot?
pfff, dă-ţi în setări drumul la emoticoane, că semnele nu le ştiu niciodată pe dinafară :)

mosu spunea...

@mitza
:) (asta e zambet) stiu... stiu... noroc ca aflai din vreme ca esti olteanca... ;) (asta e ala de facut cu ochiul)
acu la semne nu ma pricep nici eu, stiu doar sa zambesc si sa fac cu ochiul, atat, dar oi vedea cum se face sa apara acolo pe sleau…

mosu spunea...

@na
eee… cum spusei, povestile sunt povesti si realitatea realitate; dar da, parca niciodata n-au fost asa sumbre sarbatorile; si nu vorbesc despre mine ci despre ceea ce se intampla in jur; si culmea, nu din cauza realitatii ci din cauza perspectivelor, a sperantelor… caci nimic bun nu se intrezareste la orizont!

Rudolph Aspirant spunea...

Daca cineva are abilitati si interese de tip R Murdoch, sau cunoscuti care lucreaza in publicistica, sa stiti ca mie mi-a venit o idee de potentiala nisa publicistica pt o revista noua cu ceva potential comercial cand eram pe blogul Andreei Iulia Toma, si ea mi-a ridicat ideea mai intai ca in lb. romana nu exista revista adresata nevoilor grupului target in certa crestere de Pensionari, plus dupa aia am luat ideea si mai departe, ca am observat ca nici la nivel international nu exista o revista pt grupul target in crestere certa si ala, al Pensionarilor Gay de clasa mijlocie.

Hai ca pt pensionarii gay in lb romana nu e urgent de implementat, dar zau, pt pensionarii obisnuiti ar fi misto, cat si util, mi-am zis eu, (atat pt ei cat si pt publicistul de mass-medie), sa scoata o revista si in lb romana care poate si face reclama de vandut produse pt pensionari, dar si prezenta role modele-uri pt pensionari in scop de informatie si sustinere de moral, cum au si alte tari din lume...deoarece chiar ca in lb romana mass-media NU prezinta posibile role-model utile de acest fel...si de la cine sa se inspire un pensionar obisnuit din Romania re propriile sale probleme obisnuit comune plus tema principala legata de examenul de treapta al tranzitiei de la varsta adult matur la adult de varsta a 3-a ?

Ca nici la TV nu e decat de nivel de circ in lb romana, a la d-na Tatoiu sau vreun amarat dement din vreun sat care a uitat si cum il cheama daramite sa stie sa raspunda la intrebarile vreunui reporter considerate asa mai haioase pt publicul spectator.

Hai, mai, cei talentati la jurnalism, faceti si voi un ban atat onest cat si util si misto de facut pt pensionarii din Romania. (Efectiv, vorbesc serios si nu la misto. Exista INCA in Romania posibilitati de business de publicistica destul de concrete, numai sa vrea unul sa le prinda din zbor, si e si mai usor, cred eu, desi stiu ca NU ma pricep, dar zic, just in case, pt un eventual insider decat sa astepti de la Bertelsmann sau Murdoch sa te bage in seama ca roman, chiar daca esti de nivel de revista Capital sau Cristoiu).

Cleo spunea...

pe o soba m-as pune si eu acum, macar pentru o vreme. Dar nu-s sigura ca vreau sa fie cu matza cu tot :) Pisicul n-are nicio vina, desi are 9 vieti, nu-i pierdere mare una.

mosu spunea...

:) fara pisica ca pisica e degetu lu necuratu...

madalina spunea...

:)

Scaietina spunea...

Acuma eu ma intreb de cela unii mai mult si la altii mai putin?
De imaginatie si miere in glas vorbeam:)

mosu spunea...

credeam ca la pamant te referi; ca acolo lucrurile is clare; ala mai puternic ia mai mult, al mai slab nimic....
acu despre imaginatie... ce sa zic?! cred ca aici se aplica zicala „cum iti asterni asa dormi”, adicatelea daca vizesi cu ochii deschisi si uiti sa-i inchizi, asa-ti trebuie! da nimic nu se imparte aiurea, are grija cel de sus ca de acolo unde a dat in plus intr-o parte, sa mai si ia inapoi din alta parte...

earthwalker spunea...

ce imaginatie ai , mosule!
sa te bata norocul de sarbatori!

mosu spunea...

:) acu sincer d-aia m-am si apucat sa pun textele pe net, ca parca ale mele aratau altfel decat celelalte...
multam de urare! si daca se poate sa continue si dupa sarbatori ar fi tare bine; rezist la batai d-astea...