sâmbătă, 18 februarie 2012

Hainele de cleştar ale împărătesei

Am fost duminica trecută să văd marea. O mai văzusem şi când a început să îngheţe, când zvârcolirile sale erau înfrânate de ghimpii de gheaţă înfipţi în coama-i precum săgeţile vânătorului de lei. I-am admirat mişcările spasmodice de animal însângerat în alb, încete, greoaie, derulate parcă cu încetinitorul, închegate în sânge lăptos. Erau valuri cu rostogoliri vâscoase de miere, icnind nevrednic ca un urs rănit la fiece impuls venit dinlăuntru şi cerându-i să se ridice, să înfrunte vremea. Am mai fost să o văd şi îngheţată bocnă. Dar de la distanţă, de sus de pe faleză. O câmpie de gheaţă, o mantie albă întinsă parcă să o protejeze de oameni, de urgia naturii, ca o carapace de broască ţestoasă acoperind trupul cald ascuns înlăuntru-i. Nimic spectaculos. Duminică însă am văzut-o de aproape, la intrarea în Mamaia, la fosta cherhana. De data asta a fost altceva. Văzută de jos, faţă în faţă, întinderea de gheaţă mi s-a părut nesfârşită. Nu se mai vedea apă cât aruncai cu ochii, până la linia orizontului. Se zice că sunt 3-4 kilometri de gheaţă. Imens. Dar altceva m-a frapat. Mişcarea ei, a gheţii. Gheaţa a ieşit de mult din matcă. A urcat pe nisip, încet, ca o reptilă uriaşă si leneşă, mişcându-se aleator şi sacadat. A înaintat peste nisip metri buni, târându-se aparent imperceptibil, greoi şi neputincios, dar cu o forţă pe care o poţi doar bănui văzându-i solzii groşi ca blindajele de tanc care se desprind pe măsură ce se freacă de nisip în timp ce altii le iau locul împingând albul până lângă clădirile tremurânde, precum carele de luptă sub zidul cetăţii. Privită de aproape gheaţa nu mai e o carapace, e un animal viu şi puternic, o lighioană uriaşă cu trup de apă însetată de pământ.
Azi am văzut-o din nou. Doar o mantie lichidă ca o piele lepădată de şarpe…

11 comentarii:

Crisa spunea...

Aha...... te-am prins :p ..... ai fost fără mine :p .... te voi ține minte .....;) .

mosu spunea...

:) eiii... am vazut ca si tu mergi una doua; si ai intotdeauna si aparatul de fotografiat aproape...

Crisa spunea...

Hmm ....ai schimbat numele....pace mai mult... chiar este o ....împărăteasă :) . Cât despre vizitele mele... ai dreptate... o ador și întotdeauna " fur" clipe alături de ea;)

freestar9 spunea...

Mereu mi s-a parut ca marea este o fiinţă. O iubesc mai ales atunci când o aud respirând seara. :)

mosu spunea...

noi suntem prieteni buni cam o luna pe an, prin iunie-iulie cand e frumoasa coz, albastra, linistita, curata si... calda
apoi isi face de cap cu toti si nu mai imi place...
dar cel mai adesea imi e teama de ea, de strafundurile ei intunecate, de faptul ca-i alunecoasa si agitata si nervoasa...

cristina spunea...

ti-as recunoaste o insemnare dintre mii de insemnari.
ai descris marea jucandu-te aproape erotic(virgula)cu intelectul nostru,sau al meu, ca poate nu toti simt cu aceeasi intensitate. :)

mosu spunea...

:) inseamna ca am capatat un stil nume, o amprenta tipica...
interesant, uneori cuvintele pot face mai mult decat imaginile sau gesturile...

Irina spunea...

Cuvintele-ti sunt ochi ce ne lipsesc noua, cei ce nu am avut cum sa ne desfatam cu sfiala in fata Maretiei.
M-ai facut azi sa imi doresc sa fiu pasare.

mosu spunea...

si eu am visat de multe ori ca sunt pasare; la propriu; am visat ca zbor... incredibila senzatie, chiar si in vis...
am visat apoi si cu ochii deschisi, dar lucrurile au stat altfel, nu am mai simtit decat un gol in stomac...

Neuroanchiloza spunea...

Am vazut-o inghetata doar pe youtube. Mai exista On plonge in portul Tomis?

mosu spunea...

este! este impresionanta de aproape...
:) "on plonge" mai exista... e loc de atractie chiar daca pe mine nu ma incanta...