sâmbătă, 11 februarie 2012

Poveste poliţistă cu babă batrână şi povestitor ascultător (1)

- Bună ziua domnule. În vizită la matuşa?!
- În vizită tanti Ilina, în vizită…
- Ai auzit ce nenorocire s-a întâmplat la noi în bloc, nu? Arză-le-ar focul să le arză că nu se mai termină…
- Am auzit ceva tanti Ilina. A murit nea Istrate de la patruşunu.
Femeia dă din cap amar a încuviinţare.
- A murit domnule. A căzut pe scări. Marţi se face o săptămână. Era beat, s-a împiedicat şi s-a dus năvală pe scări. L-a găsit fiică-sa într-o baltă de sânge. Praf şi pulbere s-a ales, ţărână – îmi explică femeia pe fugă. C-aşa-i cu băutura asta de-o bea bărbatul, când e cu măsură mulţămeşte femeia, când e peste măsură mulţămeşte bărbatul şi când e din cale afară de nemăsurată mulţămeşte pe popă.
- Da ştii ce cred eu?! – mă apucă ea de mânecă trăgându-mă să şedem pe băncuţa din faţa blocului ca să-mi explice pe îndelete. Eu cred că n-a murit de moarte bună. Femeia îmi observă zâmbetul înflorit în colţul buzelor şi atacă hotărât.
- Înainte de toate beţivii au îngerul lor păzitor care-i ţine de agăţătoarea de la haină de fiecare dată când se înclină periculos spre dreapta sau spre stânga şi-i aduce aşa plutind ca nişte îngeri pe drumul cel bun. Beţivii nu prea mor căzând din picioare. Asta una la mână. Apoi becul. Becul de pe scară. Becul de pe palierul de la trei, acolo unde s-a întâmplat nenorocirea, lipsea. Nu era ars, lipsea domnule. Se mai fură becuri, da nimeni nu urcă până la trei ca să ia un bec. Îl ia de la parter. Dar în seara aia cineva luase becul de la trei, cu totul îl luase. Asta mi-a atras atenţia şi m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva a fost altceva la mijloc. Şi mai e ceva domnule. Eu l-am văzut întins acolo pe jos. Era îmbrăcat cât se poate de corect domnule. Niciun nasture încheiat aiurea, niciun şiret lăsat desfăcut… Ori asta înseamnă fie că nu era atât de beat pe cât se spune că a fost şi atunci n-ar fi trebuit să se întâmple nenorocirea, fie că cineva l-a ajutat să se îmbrace şi să se încheie la haine şi la pantofi, deşi s-a zis că era singur în apartament.
- Mda… pare de bun simţ ce spui dumneata. Dar cine să fi vrut să-l omoare pe nea Istrate?!
- Asta m-am întrebat şi eu. Şi i-am luat la rând. Duşmani n-avea, la muncă se avea bine cu toţi, cu vecinii se împăca bine. Doar că bea. M-am gândit că putea să fi fost un tâlhar. Dar nu-i lipseau nici ceasul şi nici portofelul...
- Da… ei dacă e aşa trebuie să fi fost doar un accident.
- Aşa mi-am zis şi eu în primele de zile. Apoi mi-am amintit de fiică-sa, aia de-i elevă într-a doişpea. Cu o lună înainte am văzut-o tot mai speriată şi mai însingurată. Înainte era cu câte un hăndrălău în fiecare seară. Că ea e maaaai… cum să zic eu, mai aşa cu băieţii ăştia. Se pupă cu ei prin hol, se ating necuviincios. Da de vreo lună tot singură şi supărată. Ce motive ar putea să aibă o fată care e mereu înconjurată de băieţi să rămână deodată singură?
- S-o fi certat cu amicul – încerc eu marea cu degetul.
- Ei aş – replică tanti Ilina care le ştie pe toate – păi se certa cu unul şi apăreau trei. Deci altceva trebuie să fi fost, m-am gândit eu. Ceva care să-i ţină departe pe toţi hăndrălăii vreme îndelungată. Şi asta nu putea fi decât vreo boală ruşinoasă sau şi mai rău, o sarcinăa. Asta ar fi scos-o din circuit o vreme.
- Da, aici ai dreptate – recunosc eu spăşit.
- Şi fiindcă am simţit că ceva nu e în regulă am vorbit cu Marioara de la patrujdoi de-i vecină cu ei perete în perete. Şi mi-a confirmat că se certase rău în vreo două trei rânduri cu tac-su. Ba mi-a zis că aia mică avea nişte urme pe faţă de când a pocnit-o. Ei uite că totuşi am găsit pe cineva care ar fi putut fi grozav de supărat pe nea Istrate. Şi apoi povestea cu accidentul îi cam cusută cu aţă albă domnule. Că cică el căzu pe trepte taman când intră aia mică pe uşă. Păi nu te pune pe gânduri?! Aşa să fi fost oare?! Că martori nu-s, doar vorbele fetei. Da ştii cum e domnule, vorbele femeii sunt ca fructele din fructieră, abia când îţi înfigi dinţii în ele afli dacă sunt dulci şi zemoase sau sunt doar mici gheme de ceară colorată. D-aia zic domnule, io nu cred c-a căzut singur, io cred c-a fost împins.

(va urma)

14 comentarii:

Rudolph Aspirant spunea...

O Miss Marple autohtona !

Crisa spunea...

Foarte drăguț :) , genială tanti Ilina ;) .... un adevărat detectiv !! Cu băutura ...are dreptate... trebuie să știi cum să o bei, ca să nu te bea ea pe tine ;)

mosu spunea...

@rudolph
aduce un pic, da a mea are ochii mai mari, ca tarsierii si urechile si mai mari, cat alea de elefant…
da restul comentariului unde e?! sau asa a fost scurtscurt?!

mosu spunea...

@crisa
este, este… si pana acuma e nimic, stai sa vezi minte brici de acum incolo…

Crisa spunea...

Hmmm.... sună incitant :) ! Abia aștept să "văd" ce urmează:)

cristina spunea...

hm...deci continuarea o ai deja creionata sau doar conturata intr-un colt verde al mintii? :)

freestar9 spunea...

:) Femeile ar trebui să fie toate angajate în poliţie. :)

mosu spunea...

@cristina
creionata bine, dar orice poveste politista trebuie sa aiba suspans si rasturnari de situatie... :)
intotdeauna criminalul e cel de la care te astepti mai putin ;)
(da sssst... ca uite deja mi-a scapat un indiciu)

mosu spunea...

@instelata
corect! au privirea ascutita si auzul fin...

freestar9 spunea...

:))) Ai uitat de miros, moşule. Au un nas.... :)

mosu spunea...

just; am uitat ce era mai important :))

Rudolph Aspirant spunea...

Oops ! Cred ca mi-au intrat la Spam 2 comentarii lungi in care esplicam (chiar f clar si frumos) de ce comentariul anterior a fost atat de scurt !

Cleo spunea...

tanti asta e de la scoala soacra-mii?

( Doamne, ce-am putut sa rad de comentariile lui Rudolf...unul scurt si doua disparute :)) )

mosu spunea...

asta e scoala tantilor domiciliate la parter cu auzul subtire si ochiu bulbucat...
ooo... si sunt o gramada de absolvente... :)