joi, 16 februarie 2012

Poveste poliţistă cu babă batrână şi povestitor ascultător (continuare)

- Şi de ce-mi spui mie toate astea tanti Ilina? De ce nu spui la poliţie?
Femeia zâmbi cu subînţeles ca şi cum ar fi fost lucrare complicată dar cu migală şi răbdare descusută de dânsa.
- Apăi domnule n-aş fi ştiut să-ţi răspund la întrebarea asta dacă n-aş fi citit povestea dumitale “cu babă bătrână şi povestitor ascultător” coloşa pe caietul cela din televizor. Şi nici până la ea n-aş fi ajuns prea uşor dacă n-aş fi stat nopţile să despletesc la iţe şi nojiţe. Acu domnule, n-oi crede că nu ştie nimeni de ce-ţi porţi dumneata picioarele într-aici, în cartierul acesta – trase femeia aer în piept ca şi cum s-ar fi înhămat la aprigă muncă într-ale meşteritului de cuvinte. O vreme am crezut că vii să o vezi pe mătuşa, aşa cum pomeneai, dar urmărindu-te venind şi plecând mi-am dat seama că ai şi un alt motiv de trecere. Niciun nepot nu-şi aşterne zilele întregi sau nopţile lângă o babă stafidită, decât dacă se aşteaptă la vreo moştenire grăsuţă, da mătuşita-i săracă lipită şi nici nu vine cu flori, bomboane sau băuturi fine căci sacoşele acelea pe care le plimbi nu pot ascunde niciodată conţinutul pentru cine ştie să le privească atent, chiar dacă dumneata crezi altminteri. În timp scurt mi-am dat seama că paşi-ţi se petrec singuri către duduiţa Floricica de la trei, cea cu obrajii roşii ca focul şi mijloc tras prin inel. Am urmărit când ai intrat la mătuşa şi pe urmă mi-am făcut de lucru cu mătura pe scări până-ai ieşit. N-ai stat nici juma de oră. Când ai ieşit n-ai coborât, ci ai mai urcat un etaj, ai ciocănit uşor, n-ai sunat ai ciocănit doar şi uşa s-a deschis parcă singură. Acolo ai stat o zi întreagă. N-ai mai coborât decât pe la şapte să-ţi iei ţigări şi pe urmă în viu nopţii când te-ai urcat în maşină şi dus ai fost. Apăi domnule îi treaba dumitale pe unde-ţi porţi bărbăţia şi ar fi rămas aşa dacă paşii dumitale n-ar fi dezlegat ispite. Căci să fi fost mai acu vreo trei luni când ieşeam să duc gunoiul şi să trag cu ochiul pe geam la vecina de la douăşcinci de şade vizavi, că de la o vreme nu mai iese din casă şi voiam să ştiu ce-i, că tare secretoşi îs, nimic nu zic ăştia ai lu Petrache. Da cum zic, era aşa pe înserat şi eu ieşeam să duc gunoiul când deodată aud scrâşnete şi gemete în grădină, după colţ sub liliac. Dau să mă uit cu coada ochiului. Două femei. La început nu mi-am dat seama cine-i. Îşi dădeau ceva una alteia mi s-a părut mie şi una nu voia să primească şi ailaltă îi îndesa. Nu înţelegeam nimic din ceea ce se întâmpla deşi mă apropiasem tiptil, până când n-am auzit icnit “Să-i dai pace, auzi?!”. Abia atunci mi-am dat seama că-i vorba de frumuşica dumitale şi de nevasta lu Istrate. Şi asta mică se apăra îndârjit, că nu-i mai amarnincă pedeapsă decât să-i iei femeii ceea ce ea crede că i se cuvine. Fiară se face şi sfâşie şi pe mumă-sa. Şi nepotolită s-a păstra până la moarte de-a fi, sau până o lua înapoi. Am intrat pe urmă în casă şi am încercat să leg cuvintele “Să-i dai pace, auzi...” N-a fost mult de legat şi cuvintele au început a se aduna ca fluturii la câmpul cu flori. Mi-am dat seama imediat că dumneata erai cauza cerţii dintre duduiţe. Nu a fost nevoie de prea multă fantezie ca să-mi imaginez ce s-a întâmplat. Madam Istrate tot trecându-i atât de des pe sub fereastră şi fiindu-i dumneaei cam lehamite de bărbatul acela de-l are, care mai tot timpul băut îi, a pus ochii pe dumneata şi a început a-ţi face ochi dulci. O fi ştiind că dumneata şi duduiţa Floricica, mă înţeleeegi..., n-o fi ştiiiind,... nu pot spune drept, cert e că domniţele s-au pomenit amândouă în genunchi pe treptele dumitale. După asta ţi-am ţinut urma o vreme. Ai rămas pe călcâie, n-ai înclinat barca deloc şi ai ţinut-o cap compas spre Floricica. Astălaltă nu s-a lăsat nici ea cu una cu două şi a încercat să-ţi intre pe sub piele. Cum necum a aflat şi de jurnalul ăla al dumitale unde scrii poveşti. Că într-o zi mă pusesem pe bancă aicea şi stam aşa cum stau acuma cu dumneata şi o trăgeam de limbă să mai aflu una alta. Că inimii femeii de-i arunci bobi de sămânţă ea tot ciugule şi ciugile cu ciocu-n pământ ca găina şi serpuind aşa o îndrepţi unde vrei domnule. Şi aşa am aflat eu de poveste. Că mi-a zis cu gura plină toată de zâmbet “Ştii madam Ilina că eşti personaj de poveste?! Eşti baba care stă la parter şi spionează pe toată lumea”. Aşa mi-a zis. Şi io de ce să n-o cred?! Aşa c-am pus-o pe aia mică a lu Petrache într-o dimineaţă să vie să-mi pună şi mie povestea pe televizor. Şi-am citit-o. Te pricepi domnule la oameni, nu-i vorbă. Le spui bine, ai har. Aşa că atunci când muri bietu Istrate mă duse găndul imediat la povestea dumitale. Semănau lucrurile. Tare semănau. Da semănau aşa de bine că prea nu părea scrisă aşa din întâmplare. Şi atunci mi-a picat fisa. Da n-am ştiut de ce ai făcut-o. Abia acu câteva zile când ai trecut ultimă oară pe aici am înţeles. Erai în uşă şi îţi luai rămas bun de la mătuşa, ea ţi-a zis ceva ce n-am auzit, iar dumneata ai răspuns “Las-o în pace mătuşă, e isterică”. Când mi-am adus aminte asta am început să leg lucrurile şi odată începute a se înnoda, s-au înnodat până la capăt de-a ieşit fir întreg şi lung cu un cap la răsărit şi altu la apus.

(va urma)

12 comentarii:

Crisa spunea...

Upssssss ai îmbulinat-o :)))) . Genială tanti Ilina... detectivi sunt minciună pe lânga ea :)) . Bine că nu suntem vecine :))))

Cleo spunea...

adica intai scrii si apoi o comiti? :) sau viceversa?
oricum, esti de vina!

mosu spunea...

@crisa
naspa, nici sa mai ai si tu o aventura nu mai poti in ziua de azi ca stau toate babele cu ochii pe tine ;)
si ti le insira pe urma pe toate; si p-alea nefacute...

mosu spunea...

@cleo
eiii... stii cum e cu laudarosii astia care cotcodacesc peste tot, "am facut, am dres", numa gura de ei... ;)

freestar9 spunea...

Eh, vezi ce bine tricotează tanti? ;)

mosu spunea...

are scoala adevarata la baza... :)

Dan spunea...

Las-o asa, în coada de peste Mosule! O femeie refuzata nu uita never!

mosu spunea...

asteapta si finalul... :)

Cleo spunea...

Zilele trecute mi-am sters din greseala Lista cu bloguri. Am refacut-o ajutandu-ma de lista celor care lincheaza catre mine din Zelist...ce zici? Spirit destul de politist? Tot cu ocazia asta am constatat ca tu, nu. :))
Adica, acum trebuie sa te ucid.
Ei, dar am sa fiu blanda, am s-o fac suav. Macar atat meriti si tu. :))

mosu spunea...

eiii... deja exista un cadavru cu cap si picioare in povestea asta; inca unul ne-ar incurca teribil...

Neuroanchiloza spunea...

Tanti Ilina imi aminteste de Melania din romanele Rodicai Ojog Brasoveanu :)

mosu spunea...

am citit vreo doua carti de rodica ojog brasoveanu, dar de melania nu-mi aduc aminte...
dar am citit demuuuult, poate de aceea... sau melania era mai tanara...