marți, 21 februarie 2012

Poveste poliţistă cu babă batrână şi povestitor ascultător (sfârşit)

Femeia suspină, îşi trase o clipă răsuflarea, apoi continuă.
- Era clar ca lumina zilei că moartea lui Istrate a fost făptuită şi nu întâmplătoare şi pregătită cu de-amănuntul după reţeta de-ai pus-o dumneata în jurnal. Nu înţelegeam însă de ce te-ar fi scărmănat pielea să te bagi în povestea asta şi ce-ai fi avut de câştigat din moartea lui Istrate. Abia când i-ai spus mătuşii “e isterică”, gândindu-te desigur la nevasta lui Istrate, mi-am dat seama că n-ai urmarit a lovi în bietul om, care nu era nimic altceva decât un blajin băutor de vise slabe, ci în nevastă-sa de care nu mai puteai să te descotoroseşti. Şi atunci ai tocmit planul. De fapt ai întins un laţ şi femeia proastă s-a prins, c-aşa-i femeia, când îi tresaltă inima îi acoperă ochii. Ai scris o poveste frumoasă dar care ascundea în realitate un îndemn. N-ai făcut altceva decât să-i explici pe îndelete Dorei cum poate să scape de bărbat-su fără să lase urme, ba mai mult, cum să dea vina la o adică, de s-ar fi descoperit că-i o crimă, pe fiică-sa vitregă. Ea a citit povestea şi conştient sau inconştient şi-a băgat în cap planul. Şi a aşteptat o zi potrivită. Iar când s-a ivit l-a pus în aplicare. A venit mai devreme de la servici, l-a cinstit pe bărbat-su cu nişte vin până l-a înmuiat bine şi apoi a aşteptat ora când fiică-sa venea de la şcoală. A privit pe fereastră şi când a văzut-o în colţul străzii l-a îmbrăcat pe bărbat, l-a scos pe scară şi i-a făcut vânt chiar când fiică-sa intra pe uşă. Apoi s-a ascuns. În vânzoleala care a urmat nimeni n-a putut să spună precis dacă ea a coborât de la etaj sau a venit de la servici cum a pretins mereu. Oricum, nimeni n-a găsit niciun sâmbure de nepotrivire în toată povestea asta şi tuturor li s-a părut firesc ca Istrate să se fi prăpădit din beţie, din greaţă de viaţă şi nicidecum să fi fost omorât. Când s-a lăsat liniştea şi lucrurile păreau să se fi aşezat, dumneata ai aprins lămpile de avertizare ş ai scris în poveste şi partea a doua, cea în care vina care părea evident a o învălui pe fată se mută fără putinţă de tăgadă către maică-sa vitregă. “Fii atentă că ştiu ce-ai făcut” i-ai transmis şi asta a speriat-o cu adevărat. Şi a încetat definitiv să te mai sâcâie. La urma urmei era liberă ca pasărea cerului şi-şi putea găsi pe oricine.
Femeia oftă adânc.
- Cam asta ar fi domnule şi uite d-aia m-am grăbit a-ţi vorbi dumitale. Căci dacă ai intrat pe gâtul sticlei geaba se lăţesc pereţii, tot înăuntru eşti şi cale de întors nu-i. Şi mai ştiu că povestea nu-i încheiată. Mai e o bucată ce trebuie a fi scrisă despre baba de la parter, aia care stă cu ochiu în geam şi vede toate cele, şi văzute şi nevăzute, şi care până la urmă e inima poveştii, nu-i aşa domnule?!
- Aşa-i tanti Ilina, pe toate le ştii, chiar pe toate, ză aşa. Mai e bucăţică mică ce trebuie scrisă, aia de-ar trebui să fie încheierea. Da io zic să intrăm şi ţi-oi spune în şir de amănunt ce am în cap şi cum s-o termina povestea – îi spun şi îi întind braţul să se sprijjine pentru a o ajuta să se ridice.
Se ridică cu greu. Are o vârstă tanti Ilina. Urcă scările încet şi se opreşte. Îşi caută cheile să descuie uşa. Eu aştept în urma dumisale. Se înserează. Chiar deasupra capului lampa aprinsă a casei scărilor. Desfac uşurel becul şi îl vâr cu grijă în buzunarul pantalonului. Apoi intru şi eu...

6 comentarii:

Cleo spunea...

Daca tot ai inceput sa lucrezi in serie, pot sa-ti las si eu o comada, la o adresa anume? :)

Crisa spunea...

Dupa sistemul "I know what you did last summer " :)) ...

Si totusi ...chiar este sfarsitul??:P

mosu spunea...

@cleo
doar spune-mi cine-i si acusica mi ti-l fac din condei, uite asa...

mosu spunea...

@crisa
o daaa, acuma nu pot sa le insir chiar pe toate; are si patima asta o limita... ;)

freestar9 spunea...

:)Eh, la aşa sfârşit nu mă aşteptam.

mosu spunea...

daca-i asa, e bine! inseamna ca a fost bine ticluita...