sâmbătă, 25 februarie 2012

temeri

privind înapoi, şi împrejur, mi-e tot mai teamă că ceea ce s-a întâmplat şi ce va avea să se întâmple, se datorează animalului dinlăuntru şi nu firului de iarbă, aşa cum am crezut întotdeauna...

13 comentarii:

Rudolph Aspirant spunea...

Nu te speria, depinde precis si de locul geografic si momentul istoric al firului de iarba. Daca nu ar fi depins, ma gandesc ca nu ar fi existat Leaves of Grass scrise de Walt Whitman, si, mai ales, (dupa parerea mea), nici Gandacelul lui Emil Garleanu.

Crisa spunea...

Din păcate trăim într-o junglă....unde fiecare se ghidează dupa propia lege , dar cred că depinde și ce tip de animal " găzduiești" înlăuntru și cât de mult îi dai voie să iasă la suprafața.....și cu toate acestea viața este ... beautiful ;)

mosu spunea...

instinctele ies mereu la suprafata; si atunci nu mai stii ce este dorinta pura sau reflex programat...

Rudolph Aspirant spunea...

Eu sunt optimist datorita d-lui Garleanu. M-am gandit ca daca un gandacel isi face datoria lui de gandacel de a se catara pe un fir de iarba, (chiar daca e o activitate neplanificata la nivel de cortex), si un om poate sa isi faca datoria daca se straduieste un pic, si asta e si bine si frumos daca vezi pe cineva facandu-si datoria, desigur in limitele respectarii drepturilor omului si a legislatiei internationale aferente si, preferabil, si in mod etic profesional.

Rudolph Aspirant spunea...

...etic profesional atat re activitatile de serviciu cat si activitatile din timpul liber, in care este dezirabil de a se diminua cat mai mult amatorismul nestandardizat, pe masura ce acea persoana creste in maturitate, proces de maturizare care trebuie sa se incheie pana la varsta recalculata recent, (datorita cresterii sperantei de viata), de 39 de ani, dupa care se considera ca cineva totusi trece in faza de persoana adulta propriu zisa, astfel incat sa aiba timp in urmatorii ani sa isi indeplineasca datoria/datoriile de adult, (macar cea minim necesara de a-si reproduce specia, daca nu si altele, care sunt mai facultative), in mod cat mai profesional.

Rudolph Aspirant spunea...

Chiar m-am mirat ca acest post nu a primit mai multe comentarii...este probabil pt ca este un post mai mult de inspiratie cultural populara pe secolul XX...(desi, desigur e posibil sa ma insel, nu e nimic nou sub soare, etc, dar totusi mie efectiv nu imi poate iesi din minte ce a spus odata un profesor care mi-a iesit intamplator in cale si a spus ca sec XIX europeean e cel al isteriei, si XX cel al paranoiei...ideal, eu m-am gandit ca cel XXI ar trebui sa fie cel depresiv, insa, din pacate se anunta cam borderline...LOL ! m-am jucat in gand cu aceasta idee pana la punctul in care mi-am si ales jocurile preferate pt aceste diverse secole, caruselul pt XIX, scandurica pt XX, si toboganul pt XXI...din pacate eu ma aflu acum in plin secol XVII cu nuante de suprafata anii '70 nordatlantici, si desi pe astea de suprafata le mai inteleg ca am si filme si documentare, despre sec XVII nu prea stiu mai nimic)

Rudolph Aspirant spunea...

erata: anii '70 euroatlantici

Rudolph Aspirant spunea...

oare ce jocuri se jucau copiii in sec XVII ? stie cineva ? doar mureau sau munceau si nu apucau sa se joace ?

Rudolph Aspirant spunea...

Recunosc sincer ca eu am reusit sa tin minte ce a spus acel profesor din motive total subiective: este unul din cei 2 invatatori care mi-au facut mie personal un compliment semnificativ pt mine, deoarece mi s-a parut ca au reusit sa identifice o trasatura pozitiva si la mine, ca restul, desi s-au straduit, (unii chiar fiind special platiti extra ca sa gasesca ceva cat de cat si de capul meu de care se poate agata cineva posibil interesat vreodata), era clar ca nu aveau ce sa gaseasca, si pana si asta gasita este cu adevarat probabil sa fi fost o totala intamplare, nu ceva sustinut prezent la mine, mai ales ca nu a remarcat-o nimeni altcineva in alte dati sau chiar in acelasi timp ca ei, unul pe la inceputul adolescentei mele, altul pe la sfarsitul ei: amandoi m-au laudat pt curiozitate si au mai si zis ca e "bine" sa fii curios, (in ciuda zvonului raspandit de agenturile de contrainteligenta britanice despre curiozitatea care a omorat pisica)...

Rudolph Aspirant spunea...

Revin ca sa anunt, just in case ca e cineva interesat, poate chiar pt vreo lucrare de masterat sau doctorat, cine stie, ca in sec XVII copiii populatiei mai largi, (deci nu elita de super varf), erau in primcipal incurajati sa isi dezvolte aptitudinile fizice, inclusiv de coordonare motorii, prin jocuri de bilboquet si a invata sa inoate, nu atat de mult cele cognitiv-verbale ca ulterior mai larg...normal, de altfel, ducand si la aparitia teoriilor pedagogice ulterioare de inspiratie mai timpurie greaca veche, care sa le imbine pe amandoua, teorii, la fel de normal oarecum uitate/neglijate dupa ce au venit razboaiele din sec XX...

Rudolph Aspirant spunea...

...insa, daca tot a venit vorba despre gandacelul fara cortex si despre serviciile de inteligenta britanice, e important de mentionat ca d-na Cathy Price din Marea Britanie, a aratat recent in noiembrie 2011, ca IQ odata considerat cam fix din copilarie incolo, (desigur eliminand posibilele accidente sever traumatice, sau alte patologii de creier specifice), IQ care are o componenta verbala, cu corespondent structural in partea de culoare cenusie in ariile de creier care controleaza vorbirea, si o componenta non-verbala cu corespondent structural in ariile cenusii care coordoneaza miscarile fine ale degetelor, poate in mod real sa creasca sau sa scada, si chiar o face, adica nu e ceva total intamplator, SEMNIFICATIV cu pana la 20 (douazeci de puncte), in anii adolescentei, exact cu corespondent de modificare structurala pe componentele corelate, verbal si non-verbal...deci cred ca e ceva important pt educatie si asta...dar nu stiu re coordonarea mana ochi care e favorizata de jocurile video, cu corespondent la jonctiunea parieto-occipitala, care e mai mult corelata cu posibile tulburari de derealizare decat direct cu IQ-ul, si la fel nu stiu despre autostrada orbito-frontala inca in constructie in adolescenta, adesea si cu diverse ambuteiaje legate de trafic de droguri...oricum, parca parca, asa la nivel de posibile imagini, devin din ce in ce mai explicabile paranoia secolului XX post razboi si impulsivitatea + imaginea distorsionata sau chiar total haotica de sine caracteristice sec XXI...

sallzestra spunea...

Frica e a irationalului conservator al speciei posesorului, insa temerile apartin umanului capabil de arta nesfarsita si mereu refinabila a constientizarii.
De ce ne este frica nu vom scapa decat infruntand!
Iar de ceeea ce ne provoaca temerile nu vom avea decat de castigat de pe urma acestor experiente aparent dezechilibratoare, deoarece astfel invatam sa ne iubim,sa pretuim si sa ne ocrotim viata si pe cei dragi, dand sufletului acea nota de melancolie indefinibila, dar necesara transformarii noastre in oameni vii si tematori, constienti si constiinciosi, deci ganditori si apoi practicieni dedicati cauzelor realmente importante si intr-un cuvant: Frumosi! :D

mosu spunea...

eiii... aici nu e vorba de infruntare, caci dusmanul e necunoscutul din noi; e ca si cum ai vrea sa dobori intunericul; dar asta nu se poate! nu-ti ramane decat sa-l cunosti si sa-l intelegi