luni, 9 aprilie 2012

Cealaltă faţă

(textul acesta se vrea o replică haioasă la poveste lui cleo; citiţi povestea ei întâi şi apoi ceastălaltă faţă a lucrurilor)

Bărbatul o privi din nou. Nici nu mai ştia a câta încercare era în tentativa de a se apropia de ea. Era însă un timid, îi era tare greu să-i spună gândurile lui sincere, chiar dacă nu era decât adevăr pur îă ele. O remarcase din prima seară cu veşnicul ei pahar de votcă pe care îl sorbea pe îndelete, pentru ca atunci când rămânea doar un deget să-l dea pe tot peste cap ca şi cum ar fi încercat să-şi înece toate necazurile şi grijile. Venea mereu singură, cu figura ei pierdută de străin rătăcit într-o lume departe şi rece, dar care nici nu o speria, nici nu o intriga. Observă că l-a remarcat şi înclină uşor din cap schiţând un zâmbet.
Încercase de nenumărate ori să-i fie aproape, să găsească un numitor comun de discuţii. Într-una din zile comandase exact ceea ce mânca ea încercând apoi să şi-o aducă aproape discutând despre bucătăreală. Se pricepea binişor. De când rămăsese singur învăţase să facă de toate, iar prepararea mâncării chiar îi făcea plăcere. Ea însă nu-l urmărea, se pierdea dincolo de cuvinte, ca şi cum i-ar fi vorbit într-o limbă străină iar ei iar fi fost lehamite s-o traducă.
De mai multe ori încercase să o atingă, să îi atragă atenţia, să o facă să-şi plece ochii spre ceea ce îl frământa. Dar ea parca era oarbă. O dată chiar îşi adunase tot curajul şi în cursul unei discuţii inofensive despre un traseu anume prin cartier se jucase cu degetele pe pulpa ei fierbinte, îi atinsese tivul rochiei, îl ridicase, îl coborase cuminte la loc, îl ridicase din nou. Dar ea parea că nici nu-l vede, parcă aştepta altceva, pe altcineva. Nu conştientiza niciun gest al său, privea prin el spre un alt bărbat, unul din trecut, unul care nu vorbea, nu o privea, nu o atingea dar îi şoptea lucruri numai de ea ştiute.
Într-una din zile crezu că a priceput. În urma uneia dintre discuţiile lor banale a văzut-o cum se ridică zâmbind privindu-şi pântecul şi pornind spre toaletă. I s-a părut chiar că i-a făcut şi cu ochiul ceea ce i s-a părut un pic pervers. A urmărit-o din priviri prin crăpătura uşii. Dar nu fusese decât un foc de paie. Nu i-a spus nimic, nu l-a chemat, nu i-a arătat că a văzut tot, că a înţeles.
Nu era o frumuseţe. Nu era nici urâtă. Să fi avut 40, 45 de ani. Cel mai mult îi plăceau ochii prin care părea că i se zăreşte tot înlăuntrul. Merita să-i spună, trebuia, chiar dacă cuvintele acelea se smulgeau atât de greu din gâtlejul său.
Dar oricât încercase să găsească subiecte variate şi neutre, despre serviciu, despre flori, despre modă, despre băuturi, despre maşini, tot nu reuşi să stabilească acea punte care să-i permită să-i spună cu curaj adevărul. Căci la urma urmei nu te poţi duce, asa hodoronc tronc, la o femeie necunoscută întâlnită întâmplător într-un bar să-i spui franc „doamnă, dublura rochiei dumneavoastră este cu două degete mai lungă decât rochia şi se vede ca dracu, da-ţi-o încolo de treabă!”. Aşa că renunţă şi a cinsprezecea oară, dădu peste cap paharul de whisky şi ieşi încruntat.
Trecu pe la amicul său căruia îi datora nişte bani, mai bău cu el câteva beri, apoi se întoarse pe jos spre casă tocmai când orologiul bătea miezul nopţii. Şi nu mică îi fu mirarea când la un colţ de stradă, auzind nişte zgomote suspecte într-una din grădinile de la marginea drumului o zări. Era chiar femeia de la bar. Pesemne că cineva îi spusese în fine căci îl privea împietrită, cu ochii mari, îmbrăcată doar în lenjeria de corp şi cu rochia cea cu dublura cu două degete mai lungă decât tivul strânsă cu ruşine la piept.

24 de comentarii:

La Fee spunea...

Ce conteza un instantaneu? Rochia cu jupa e un semn al calitatii produsului.Si al purtatoarei.
Cand jupa atarna,poate inseamna ca purtatoarea a primit rochia cu lumanare.
Dar sunt creatori de moda sofisticati care lucreaza rochiile lasand usor la iveala o bordura de jupa.

mosu spunea...

:) eiii jupa aia a fost doar un pretext, o gaselnita...
joaca e in jurul paralelei intre ce vede ea si ce vede el
ai citit povestea lui cleo?!

La Fee spunea...

Mi-e rusine sa recunosc! Inca nu.Am treaba la palat, de n-am aer!

mosu spunea...

:) povestea mea nu face doi bani fara sa o citesti pe a ei intai, caci nu e pana la urma decat un mulaj
dar palatul inainte de toate! si vaz ca dereteci, aranjezi, scoti la vedere tot felul de drapaje din cuvinte care mai de care mai interesante...
spor! :)

Cleo spunea...

hmmmm....credeam ca ai aruncat sau s-a tocit crenguta aia cu care tot scormonesti...
in fine! vom vedea :)

Cleo spunea...

Trebuie sa recunosc, povestea mea devine mai frumoasa prin povestea ta. Categoric esti foarte priceput!

Parca ma indeamnasa mai scormonesc ceva :)

mosu spunea...

:) joacacucuvintele...
ma bucur ca ti-a placut mulajul meu trecut peste povestea ta...
ei, si uite asa nu tot ceea ce se vede e si realitatea; de fapt mai spuneam eu undeva ca realitatea nici nu exista, exista realitatea mea, a ta, a lui, a ei...

ana pauper spunea...

@ La Fee: normal să clacăm :) greu cu jocurile psihologice în care

sallzestra spunea...

Am citit ambele versiuni ale intalnirii desuete, dar jucause dintre cei doi, un el cam palid si timorat si o ea cam apatica si obraznica...O psihanaliza primara preodipiana, in sensul ca niciunul dintre ei nu-si definesc clar obiectul dorintei lor, iar paradigma cuplui adamic isi pierde din savoare in acest context, pastrandu-se doar aroma fructului semi-interzis de ratiunile noastre cele mai profunde, dar si cele mai delicioase...caci asa incep toate povestile de dragoste mari...calcand stramb si pe deasupra si-n cioburile propriei fiinte cu pretextul de a seduce :))

mosu spunea...

cred ca in povestea asta (cu doua jumatati) e multa risipire (nimeni nu-si doreste de fapt nimic), dar si o coagulare a unor franturi de sentimente si senzatii care de fapt intregesc un tablou; un tablou ce poate nu spune nimic sau dimpotriva...

Neuroanchiloza spunea...

Sarbatori fericite, Mosule!

La Fee spunea...

Sarbatori Pascale Fericite!

Cleo spunea...

Eu n-am multe, dar am o lumanarica aprinsa...ti-as da lumina.
Sarbatori luminate!

mosu spunea...

NA, la fee, cleo
multumesc pentru urari;
sa aveti sarbatori fericite si pace in suflet!

freestar9 spunea...

Bine scrise amânouă. :)
Lumi paralele care poate nu se vor intersecta niciodată. :)
Zic poate pentru că în literatură mai multe sunt posibile decât în matematică. :)

impricinatul spunea...

hm... o sa mai las cateva zile pana citesc la cleo ce si cum. pana una-alta, inregistrez chestia de aici de sine statator.
cred ca insul a avut, intr-un fel, oaresice noroc.

mosu spunea...

@instelata
:)) da, asa pare, ca nu se vor intalni niciodata, da vorba ta, niciodata nu stii ce si cum...
si nu e vorba doar de literatura, caci asa e si in viata, se pot intampla lucruri la care nici nu gandim!

mosu spunea...

@impricinatul
una fara alta nu se poate, ca-s cu suruburi! :)

Radu spunea...

Bun reverul, dar m-a lesinat mai tare unde m-ai trimis la inceputul povestii. Adica e fain tare sa dai replici, cand ai la ce. :)

Anonim spunea...

S=c3A/4+G

Uf

mosu spunea...

@radu
:) sunt texte fara pretentii literare; doar joaca!

mosu spunea...

@anonimu
uf face parte din formula sau e un apendix?!

Radu spunea...

Ei da! Fara pretentii de la cine?

mosu spunea...

eiii... incep sa ma incurc :)